Foto: Inquam Photos / Cornel Putan
Am intervenit recent la un post de televiziune pentru a discuta despre protestele fermierilor și transportatorilor rutieri, dacă acestea sunt justificate și care sunt efectele. Așa cum am mai explicat, analizând obiectiv cifrele afacerilor din aceste sectoare la nivel national, revendicările solicitate nu sunt reprezentative la nivelul întregului sector și nici corecte / sustenabile. Sunt conștient că opinia este nepopulară, dar îmi asum, pentru că am argumente obiective.
În acest articol analizez problemele fermierilor (CAEN 0111): principala problemă este cauzată de scăderea prețului la cereale, care vine pe fondul unui an agricol mai slab și costuri cu input-uri ridicate la momentul însămânțării (îngrășăminte etc.). Deci, noi avem recolta mică și scumpă, dar cerealele din Ucraina (ieftine și mai puțin calitative) invadează România.
Pe acest fond, mulți fermieri înregistrează profituri în scădere (sau chiar pierderi) și vor ca statul să le plătească subvenții … dar, haideți să vedem cine strigă și cum arată situația financiară a fermierilor din România:
- 9 din 10 fermieri au obținut profit în fiecare an din perioada 2018-2022, marja netă de profit fiind între 15%-20% (de 2-3 ori mai bine decât media națională)
- Profitul net consolidat a crescut de la 2,5 mld (2018) până la 5,9 mld (2022), deci cu 133%, în timp ce veniturile au crescut cu 63% (de la 20 mld în 2018 până la 33,5 mld în 2022)
-Practic, profitul a crescut de două ori mai repede decât veniturile (133% vs 63%), de 4 ori mai mare și mai rapid decât media la nivel national
-Aproape 60% din aceste profituri au fost plătite către dividende, 8 din 10 fermieri au făcut acest lucru între 2018-2022
-Gradul mediu de îndatorare la nivel sectorial este de 56% (mic), în condițiile în care doar 28% dintre fermieri au o îndatorare peste 80%
-Deci, 7 din 10 sunt OK, au un grad de îndatorare mic care le permite supraviețuirea în această perioadă grea.
-Problema este că au profit prea mic (sau pierderi) pe care nu și le asumă (deși mulți au speculat și au ținut de stocuri în speranța că prețul cerealelor o să continue să crească la nesfârșit). Au jucat o carte greșită, acum să vină statul să acopere pierderile?
Unde este problema pe fond pe care o văd eu, dacă se acordă toate aceste revendicări: se perpetuează o mentalitate greșită a fermierului antreprenor, lipsa de asumare a responsabilității și dezvoltării sustenabile pe termen lung. Dacă afacerea merge bine, antreprenorul beneficiază de profit prin dividende, dacă merge prost, atunci să vină statul să mă salveze (la costul social al văduvirii bugetului public pentru investii). Ne îndatorăm ca să aruncăm cu subvenții, la dobânzi în creștere și costuri sociale (vedeți majorarea taxelor pentru toți ceilalți, investiții publice reduse). Suntem prea săraci (noi, ca națiune) să continuăm să subvenționam la nesfârșit, pe datorie, la dobânzi mari … trebuie să stimulăm și responsabilizăm antreprenorul.
Care este soluția? Stimulare investiții și condiționare subvenții în responsabilitate comună cu fermierul. De 30 de ani plătim subvenții de la bugetul public în anii cu secetă și am rămas fără investiții, doar 10% din suprafață arabilă este irigată. Aruncăm cu bani încontinuu pentru subvenționare (tratam efectul), dar nu rezolvăm cauza prin stimularea investițiilor, condiționarea subvențiilor în funcție de un procent din capitalurile proprii ale fermierului (ex: la 2 lei profit reinvestit iți dă și statul 1 leu subvenție) sau suprafață arabilă (așa îi stimulăm și pe fermieri să se asocieze, să gestioneze împreună suprafețe mai extinse, cu profit și productivitate în creștere). Și în țările dezvoltate se plătesc subvenții, o să spuneți ... dar acolo suprafața irigată depășește 70%-80% din suprafața totală, și mai puțin de 10% gestionează suprafețe sub 5ha (la noi peste 90% din exploatații sunt în această situație, avem fragmentare foarte mare).
Sigur, sunt și fermieri cu suprafețe mici, cu profit scăzut și îndatorare ridicată (probabil aceștia sunt cei care protestează). Trecând peste acest episod cu cerealele din Ucraina, micii fermieri (și sunt majoritatea), au altă problema pe fond demonstrata de zeci de ani: sunt extrem de profitabili dacă au șansa unui an agricol bun (situație în care scot profitul prin dividende), nu doresc să depună efortul să se asocieze (pentru creșterea profitului și a productivității inclusiv în anii cu recoltă mai slabă), să dezvolte capacități comune de stocare. Peste 90% dintre fermieri lucrează la nivel de butic, când afacerea se face la nivel de supermarket. De ce rămân în zona de confort? Pentru că le convine: în anii buni scot profitul, în anii cu rezultate proaste vine statul să rezolve problema. Sigur, și statul trebuie să creeze infrastructura (irigații, transport feroviar și noduri pentru depozitare etc.), dar de unde bani dacă aruncă subvenții încontinuu într-un sac cu gaură? Tratăm efectul, nu cauza!
Încă o dată, nu vreau să “lovesc” în nimeni, încerc să fiu prietenul tuturor, nu dușmanul cuiva. Cred în acest adevăr, cifrele sunt clare. Trebuie să vorbim sincer și cu responsabilitate despre soluții viabile, sănătoase, capitalism modern și modul cum punem banii în mișcare sustenabil pe termen lung, în toate sectoarele: agricultură, transporturi, construcții, energie, fotbal, distribuție, retail, etc. Unii mă acuză că îmi dau cu părerea despre orice sector și că nu mă pricep. Poate ar trebui să îmi cer scuze pentru competență, onestitate și accesul la date, dar adevărul trebuie spus. Pur și simplu analizez situațiile financiare ale tuturor companiilor dintr-un anumit sector și observ diferențiat situația celor mici, medii sau mari (cifrele pe medie nu sunt relevante mereu). Dacă aveți orice altă opinie, este binevenită, dar vă rog, cu argumente obiective. Lășați conspirațiile cu străinii care ne cumpără pământurile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://republica.ro/de-ce-a-explodat-mamaliga
În iulie 2020 , căutând un utilaj am colindat județele Vrancea , Buzău , Galați , Brăila, Tulcea și Constanța.
Ce am văzut acolo m-a îngrozit :- grâul avea 15 - 20 cm și oamenii au semănat direct în el floare sau porumb . Și acestea erau praf din cauza secetei. Valabil și pentru restul Moldovei.
În Brăila , unde se mai iriga ceva , porumbul era submediocru .
Practic , în 2020 , pe 40% din suprafața agricola a țării fermierii nu au recoltat mai nimic.
Totuși dl. Guda ne spune că au avut profit.
Tot așa cum guvernele noastre ne explică de ani de zile cât de bine ne merge și noi nu vrem să înțelegem.
Iată că banii din subvenția pentru partide ajung acolo unde trebuie și își fac treaba!
Apoi daca vorbim de micii intreprinzatori, care conform articolului nu sunt viabili pe piata, acestia nu au alta optiune decat sa vanda afacerea unei firme mai mari , lucru care se intampla si in alte domenii. Intreprinzatorii locali nu mai au nicio sansa mai ales daca ne gandim ce se intampla cu taxare PFA si micro, si atunci ajung sa se angajeze la firme mari, de multe ori straine, de la care statul roman nu mai vede taxe in veci. Practic in loc sa stimuleze anteprenorii si afacerile locale, statul constrange cetatenii sa devin angajatii firmelor si sclavii sai fiscali dupa care se plange ca firmele straine nu platesc taxe, ca in filmele cu prosti.
Restul, după cum se spune, e can-can!
Nu este altceva decât trademark-ul unei gândiri (extrem de) limitate!
- amice, jeez, cat mai dureaza idiotenia asta ca daca, jeez!, esti rational, gogule, o pupi in cur pa ursula?
1. UE nu e obligata sa plateasca, jeez! orice tampenie romaneasca; am incasat peste 30 de miliarde, jeez, bani moca, jeez, pana acum, din cei mult mai multi, jeez! care ni s au oferit, dar nu ne a dus capul sa facem proiecte bune. pentru ca romanii au avut sisteme de irigatii, dar au facut din ele araci da fasole, jeez, iar acum, istetila, ne-a loat europa da fata mare si botoxata, da cam proasta, si tre sa sara cu banu sa ne intretine, ca mama ne a zis sa nu facem si noi ceva, ca ne stricam manichiura?
2. nu a existat vreo intelegere de genul "daca accepti, romanieo, sa intri in gasca noastra, cu sleahta ta de ganditori de sufragerie, iti dam bani cu bascula si-ti periem vanitatea daco-romana", a existat o uniune de tari normale la cap - pe de o parte, si o adunatura de rebeli rupti in cur, proaspat iesiti dintr-o iepoca di aur in care au refuzat , demni, sa-l pupe in borta pe ceausescu timp de decenii- de partea cealalta, si care s au apucat sa knockaneasca in usa primilor in vreme ce treceau cu ea pe langa noi, ca poate or face rost da neste maruntis pantru un pachet da tigari si o caseta cu necolae guta, salamul.
2. matale nu ii fi pro-rus, omaiga, dar gogoman esti din capat in capat. si inca in forma continuata. ti-au alunecat literele din treidmarc, grigore, si duci la modificari notabile in zestrea popolara orala : "hotul striga "hotu'!", iar prostul striga "prostu'!", omaiga"
giiiiiiz!
Comisia a explicat că problema o constituie consumul mare de apă .
Pot să confirm din proprie experienta că 80% din apa care se pompează într-un canal de irigații se pierde prin infiltrare până să ajungă la tamburul sau pivotul pe care trebuie să-l alimenteze.
Problema este deci una tehnica și nu politică.
prea Proști să le facă.De,la Statul Român , Leafa merge timpul trece,. Terminați de a da vina pe UE pentru orice nu pe prostia grasă a bugetarilor români.