Istoria mare o învățăm din manuale: date, bătălii, războaie, alianțe. Este așa-zisă istorie a evenimentelor. Istoria mică, a oamenilor care nu își găsesc locul în cartea mare a istoriei, ne-o spun literatura, filmele sau bunicii ori străbunicii. Aceasta este istoria care ne vorbește despre ciocnirea dintre condiția și conștiința umană, pe de o parte, și marile eveniment, pe de altă parte. Și poate tot de aici înțelegem, de fapt, de unde venim și încotro ne îndreptăm.
În cea mai recentă peliculă a sa, “1917- Speranță și moarte”, regizorul britanic Sam Mendes ia un sâmbure dintr-o poveste de război a bunicului său, în jurul căruia construiește o ficțiune pe care o materializează și o urmărește printr-o tehnică specială de filmare. Prin intermediul acesteia, spectatorii pot reuși “să pășească” și “să respire” în același timp cu personajele, pentru a ajunge să trăiască și să conștientizeze, în final, ce înseamnă să sacrifici totul pentru ceva mai important decât propria persoană.
“1917” spune povestea a doi tineri soldați britanici care luptă în Primul Război Mondial, Schofield (George Mackay) și Blake (Dean-Charles Chapman), și cărora li să dă o misiune aproape sinucigașă. Într-o cursă contra timp, aceștia trebuie să traverseze teritoriul inamic controlat de germani, pentru a transmite un mesaj ce ar putea salva 1.600 de soldați britanici, printre care se află și fratele lui Blake.
Filmul, care a câștigat Globul de Aur pentru cea mai bună dramă și pentru cea mai bună regie, și are 10 nominalizări la premiile Oscar, a intrat în cinematografele din România pe 24 ianuarie și se află deja pe locul 2 în topul încasărilor, cu 837.000 de lei și peste 37.000 de spectatori.
Mesajul care poate salva 1.600 de oameni. Și un frate
Înainte de formarea Națiunilor Unite, înainte de NATO - cu mult înainte de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand a pornit un lanț de evenimente care a atras lumea în conflict - națiunile din Occident au acționat în primul rând în propriile lor interese. Niciodată țările nu au lasat deoparte naționalismul pentru binele colectiv. Din acest motiv, Primul Război Mondial a unit în multe feluri Occidentul și a devenit baza societății moderne. Un val de șoc global care a făcut ca umanitatea să isi confrunte idealurile și valorile comune, Primul Război Mondial a cerut sacrificii de neconceput - apelând la onoarea, datoria și fidelitatea generației de tineri.
Ideea pentru 1917 a fost stârnită de povești pe care bunicul lui Mendes, regretatul Alfred H. Mendes, le-a împărtășit despre timpul său de caporal în primul război mondial, precum și de personajele colorate pe care le-a cunoscut în timpul serviciului său. Erau povesti socante si in acealsi timp „ remarcabile nu pentru ca vorbeau despre eroism sau curaj ci despre cat de norocos esti sa fii in viata.” recunoaste Mendes. În anul 1917, bunicul sau era un tânăr de 19 ani care s-a înscris în armata britanică. Datorită staturii sale mici, soldatul de un metru si 62 de centimetri a fost ales să fie mesager pe Frontul de Vest.
„Filmul nostru este o ficțiune, dar anumite scene și aspecte din acesta sunt extrase din povești pe care mi le-a spus, iar altele pe care i le-a spus colegii săi soldați. Aceata simpla idee – nucleu - a unui singur om care purta un mesaj dintr-un loc în altul - a rămas cu mine și a devenit punctul de plecare pentru 1917 ”, recunoaste Sam Mendes.
În timpul studiului pentru film, el a descoperit că Primul Război Mondial a fost atât de complet înrădăcinat într-o zonă geografică relativ mică, încât a avut foarte puține călătorii lungi. „A fost un război în principal de paralizie,” spune Mendes, „unul în care milioane și-au pierdut viața pentru 200 sau 300 de metri de pământ. Oamenii sunt celebri în toate părțile lumii pentru că au câștigat secțiuni minuscule de teren în primul război mondial. În bătălia de la Vimy Ridge, de exemplu, au câștigat 500 de metri, dar rămâne unul dintre cele mai mari acte de eroism ale războiului. Așadar, întrebarea pe care mi-am pus-o a fost cum să povestesc o poveste despre o singură călătorie epică, când, în esență, nimeni nu a călătorit foarte departe. ”
“1917”, o ficțiune valorificată printr-o tehnică de filmare specială
Filmul lui Mendes este o ficțiune inspirată de poveștile de război ale bunicului său, care a fost mesager în timpul Primului Război Mondial, și ale camarazilor acestuia. Regizorul explică însă că filmul nu este despre bunicul său, ci mai degrabă despre spiritul lui și al oamenilor care au trăit experiența războiului, care s-au sacrificat și care au crezut în ceva mai presus de ei.
„Acest crâmpei al unei idei – că un singur om duce mesaje dintr-un loc în altul – mi-a rămas în minte și a devenit punctul de plecare pentru 1917”, spune Mendes, care a documentat mulți ani subiectul pentru a-l contura și a-i găsi contextul istoric pe care să îl proiecteze.
Regizorul britanic și-a dorit să spună această poveste în timp real, astfel încât spectatorii să trăiască experiența misiunii celor doi soldații, umăr la umăr cu ei. Pentru asta, el a folosit tehnica “one shot”, care îți dă senzația că odată pornită camera de filmat, aceasta a mai fost oprită abia la final.
„1917 nu a fost filmat dintr-o singură bucată, ci dintr-o serie de cadre extinse, netăiate, care să se întrepătrundă astfel încât să ai senzație de filmare continuă. Și pentru că nu există nicio tăiere în cadrul unei scene, spectatorul, la fel ca Schofield și Blake, nu este capabil să se sustragă misiunii”, explică Mendes.
Regizorul a mai folosit această tehnică pentru prima scenă din Spectre, dar filmarea unui întreg film în această manieră a fost o experiență nouă pentru toți cei care au participat la filmări. „Nu am fost niciodată în situația în care să încep să filmez luni și să știu sigur că ceea ce am filmat luni va fi în film”, spune Mendes.
Călătoria celor doi tineri soldați epuizați, care trăiesc o experiență terifiantă, este, de fapt, povestea curajului unei generații testate de atrocitățile Primului Război Mondial. „Am sperat că prin intermediul unei povești umane mai mici, spusă în timp real, vom fi capabili să exprimăm dimensiuni mai ample. Să vedem macro prin intermediul micro.”, spune Mendes. Pentru că povestea celor doi este povestea a nenumărați soldați care au făcut astfel de “călătorii” pentru a-i salva pe apropiații lor sau pe oameni pe care nici măcar nu îi cunoșteau.
Replici „măsurate” în metri
Deși e elementul central al construcției filmului, tehnica “one shot” a venit cu multe provocări pentru echipa de producție.
“1917” este un film de exterior, în care peisajul se schimbă în permanență, în condițiile în care camera urmărește, în timp real, drumul celor doi soldați. Asta a făcut ca sesiunile de filmare să fie dictate de lumină și de vreme.
“Ne-am dat seama, încă de la început, că nu poți pune lumini. Când alergi printr-un șanț și te întorci la 360 de grade, nu poți pune lumină niciunde. Și pentru că am filmat totul în ordine cronologică, a trebuit să filmăm în zilele înnorate, pentru a avea continuitate de la o scenă la alta. În zilele însorite nu puteam filma, dar repetam”, explică cineastul Roger Deakins, cu care Mendes a colaborat pentru această peliculă.
Iar repetițiile au durat mult și s-au făcut exact în locul unde avea loc filmarea. Mendes subliniază că a trebuit să măsoare, la propriu, fiecare pas al personajelor.
„E simplu să scrii ‘Ei traversează o pădure, coboară o pantă, trec printr-o livadă, înconjoară un iaz și ajung la o fermă’, dar scena trebuia să aibă exact lungimea terenului, iar terenul nu putea fi mai lung decât scena! A trebuit să repetăm fiecare pas al călătoriei și fiecare replică în locurile în care am filmat”.
Dincolo de tehnica folosită și de provocările pe care le-a impus, „1917” e un film gândit astfel încât spectatorul să iasă din sala de cinematograf cu sentimentul că istoria mare a fost scrisă cu prețul unor istorii mici, în care putem găsi, de fapt, adevărate lecții de viață.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu a fost un timp pierdut absolut deloc!