David și Goliat: gânduri despre întâlnirea-confruntare dintre Macron și Trump

Foto: Profimedia

Este cunoscută povestirea biblică în care se vorbește despre lupta lui David, viitorul rege al lui Israel, cu uriașul filistean, Goliat. Reprezentant al păgânismului, Goliat a fost biruit în această luptă de tânărul și firavul David, trimis al lui Dumnezeu, care l-a lovit pe acesta cu praștia și apoi „i-a luat sabia pe care a scos-o din teacă și i-a tăiat capul”.

​Această povestire se înscrie în seria de arhetipuri din istoria culturală, spirituală și religioasă a umanității simbolizând lupta dintre Bine și Rău. Aceste arhetipuri se reproduc, se reconfigurează, se transferă în variante în durata lungă, aspect pe care-l constatăm și astăzi în întâlnirea-confruntare dintre Macron și Trump. Noi trăim încă în miturile și simbolistica luptei bine-rău care ne populează trăirile și imaginarul.

Această luptă este reluată ca temă fundamentală, maniheică a omenirii, de la David la Goliat, de la lupta dintre Ohrmazd și Ahriman din zoroatrismul persan și din Asia centrală, de la Sf. Gheorghe și balaurul în religia creștină.

​Macron (David) s-a confruntat cu Trump (Goliat). Mai tânărul Macron, slăbuț, dar dotat cu o inteligență acută și cu o temeinică pregătire de intelectual umanist (și nu de finanțist), l-a dominat pe Goliat-ul roz, masiv și amenințător, care este Trump. A fost o victorie a inteligenței lui Macron asupra puterii amenințătoare de tip Trump, J.D. Vance, E. Musk și alți țepoși infatuați și pe alocuri stupizi. A fost victoria rafinamentului și înțelepciunii asupra forței brute care este pe cale să tăvălugească lumea asemenea „confratelui” Putin la fel de amenințător, stupid, dar ridicol, ei fiind pe cale să domine în mod arbitrar neamurile, statele și toate popoarele binecuvântate de Dumnezeu.

​Am auzit pentru prima dată de Emmanuel Macron citind cartea „Memorie, istorie, uitare” a celebrului filozof Paul Ricoeur, unde pe verso-ul foii de titlu este menționat drept colaborator printre alții E. Macron. Acesta a fost câțiva ani asistentul universitar al lui Paul Ricoeur la Paris. Formația sa umanistă prevalează în toată biografia lui politică pentru că un filozof știe să dea sens lumii acesteia. 

 În întâlnirea-dispută cu Trump, Macron cu decență și candoare a știut să replice, să-l întrerupă, să-l corecteze pe masivul Trump. Limbajul verbal și non-verbal al celor doi, analizat de observatorii politici de la noi, a consfințit victoria bunului simț, a rațiunii, a curajului rafinat în fața Goliat-ului masiv, fioros și înzăuat cu formulări stereotipe, teziste, tranzacționiste, folosite de o gașcă de ideologi depășiți de propria putere nemăsurată, de impertinență, ce țin de înțelegerea deosebit de precară a lumii și a timpului prezent. Pe de altă parte, deși declarat agnostic, Macron s-a poziționat de partea adevărului, de partea lui Dumnezeu în gestionarea, în numele dreptății, a adevărului și justiției lumii noastre.

​Să ne păstrăm speranța în dreptatea neamurilor și în justiția divină. 

Închei prin citarea unui fragment din Psalm 151 al lui David: „Mic eram între frații mei și tânăr în casa tatălui meu, păstoream oile tatălui meu... Domnul a trimis îngerul lui și m-a luat de la oile tatălui meu și m-a uns cu untdelemnul ungerii lui. Ieșit-am în întâmpinarea celui de alt neam (Goliat n.n.) și m-a blestemat cu idolii lui. Iar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul și am ridicat ocara de pe fiii lui Israel”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp