Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

De ce cred că Madeira e cea mai tare insulă din lume

Madeira

Foto: Guliver Getty Images

Cinci zile mi-au trebuit ca să-mi dau seama că Madeira e cea mai mișto insulă din lume. Nu sări – știu că ai fost în alte o mie de insule mai mișto, prin Pacific, prin Caraibe, prin Mediterană sau pe Lună. E dreptul tău să-ți alegi insula, păstreaz-o liniștit, ți-o respect. Dar până când ajung pe insula aia pustie (nu cea din caricaturile de pe vremuri, care avea un palmier și-un rechin priponit) în care Paradisul e un fel de promisiune împlinită, rămân la Madeira. Și nu pentru poncha.

Cine-a fost în Madeira știe că poncha e o băutură alcoolică, pe care localnicii o fac din aguardente de cana (alcool distilat din zahăr de trestie), miere, coajă de lămâie și zahăr și o „dezmiardă” cu un instrument care, în forma lui tradițională, seamănă cu un falus: caralhino, micul cocoșel. Să spui despre o insulă care folosește cocoșelul de lemn pentru a-și amesteca licoarea că e preferata ta, te trimite probabil în colțul alcoolicilor. Ceea ce ar fi frustrant, fiindcă am băut o singură poncha, într-un bar ponosit în care barmanul John a pregătit-o perfect, folosindu-și magistral cocoșelul.

Nu despre poncha e vorba în Madeira (deși e și despre ea). Insula asta portugheză, în care ajungi după un zbor de-o oră și-un zvâc, din Lisabona, a avut norocul să fie scuipată de un vulcan în mijlocul Atlanticului, suficient de bine cât, în 1418, să iasă în calea unor haimanale ale mărilor: navigatorii portughezi Joao Goncalves Zarco și Tristao Vaz Teixeira, aflați în slujba prințului Henric Navigatorul. Era normal ca aceștia să se îndrăgostească la prima vedere de un loc în care peisajele, munții, vegetația, păsărelele și toate celelalte le-au făcut cu vino-ncoa’-ul, după o furtună ce i-a obligat să muște din plaja unei insule pe care aveau s-o boteze Madeira. Adică lemn. Mult lemn.

Nu-ți povestesc despre capitala Funchal, un oraș ca o grădină botanică, în care porțile din zona veche fuseseră pictate de artiști locali, așa încât era aproape obligatoriu să te oprești în fața fiecăreia și să mitraliezi la aparatul foto. Nu-ți spun nici despre vinurile de Madeira, cu care poți face cunoștință la o degustare în Blandy’s Wine Lodge, cu ale lui pivnițe în care înveți că soiurile de struguri de pe insulă sunt în număr de patru. Nici un cuvânt despre muzeul lui Ronaldo, cel mai de seamă fiu al locului, pe care localnicii îl venerează atât de mult încât 1) dacă pomenești de Messi ar fi în stare să-ți ia gâtul și 2) i-au făcut o statuie (care nu seamănă cu el dar are cocoșelul imens), și au pus-o pe faleza din Funchal, în poziția lui de after-score, ca să se știe că pe Planeta Fotbal există un singur zeu: CR7.

Nu voi aminti nici despre Mercado dos Lavradores, o piață nu la fel de spectaculoasă ca Boqueria Barcelonei, de pildă, dar una în care poți mânca fructe exotice până-ți ies pe nas, în care afli că fructul pasiunii se poate altoi cu aproape orice pentru un uluitor gust la dublu: pasiune cu mango, pasiune cu banană, pasiune cu portocală și tot așa, în care vânzătorii de ton își tranșează marfa cu priviri crunte și lângă care se află un… muzeu al jucăriilor, prilej de nostalgie și zâmbet. 

Lasă-mă să nu povestesc nimic despre cum poți urca deasupra norilor, la 1818 m, pe Pico de Arieiro sau la Pico Ruvio, cu ai lui 1862. Cum poți ajunge la Cabo Girao, (zic ei) a doua cea mai înaltă stâncă maritimă din Europa. Cât de frumos e să te plimbi cu corabia piraților pe Atlantic, făcând înconjurul insulei sau cum să pierzi o oră în Camara dos Lobos, un sătuc în care la ferestrele caselor atârnă brinquinhos colorate - instrumentele muzicale tradiționale, în care peștii stau la uscat pe bărcile colorate ale pescarilor și în care, cândva, însuși mister Churchill venea să se relaxeze și să picteze.

Nu-ți spun despre toate astea, și nici despre multe altele, dar am să-ți povestesc despre o nebunie pe care n-am mai văzut-o în altă parte. După ce urci cu telefericul pe Monte, din Funchal, și după ce vizitezi Nossa Senhora de Monte, o parohie frumoasă ca o fată rumenă, de la țară, întâlnești niște flăcăi în jachete albastre și pantaloni albi, cu pălării de paie pe cap și bocanci bizari în picioare, care stau lângă niște sănii. Te afli pe vârful unui fel de munte, pentru a ajunge înapoi în Livramento ai vreo doi kilometri de coborât, privești săniile cu îndoială și iei în calcul că afară nu ninge. Ba dimpotrivă, soarele de Madeira, care strălucește aproape în permanență, te îmbie mai degrabă la plajă. Doar că băieții ăștia, carreiros, țin cu tot dinadinsul să te urce-n sanie și s-o ia cu tine la vale, pe asfalt, manevrând frâiele cu îndemânare, schimbând direcția cu bocancii lor hârșiți, chiuind ca nebunii (sau cea care chiuie e adrenalina din tine?) și aducându-te în siguranță la destinație după un ride fabulos, pe fundalul oceanului albastru și al ideii că, ți-am spus deja, Madeira e cea mai mișto insulă din lume.

Mai multe articole despre călătorii, pe site-ul autorului, tuktuk.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Crabu check icon
    Pentru cine-ce a fost scris articolul asta?
    • Like 1
  • Un articol scris cu talent literar, frumos si plin de emotie. Felicitari autorului!
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult