Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

De ce mai ținem terasele închise?! Și o poveste cu un întreprinzător „cu delivery” și niște controlori ai statului care au comandat 30 de porții „pe caiet”

Redeschidere terase

Foto: Virgil Simionescu/ Inquam Photos

După amiază, la IKEA parcarea era plină, ca într-o sâmbătă obișnuită. Alături la Dedeman, la fel. Ironic, bistroul și restaurantul de la IKEA erau în continuare închise. Sigur, se scana temperatura la intrare.

În Herăstrău s-au organizat ad-hoc petreceri, la fel prin mai toate parcările mai breze. Trei zile de vid legislativ în privința pandemiei. Și da, din păcate cele două luni de izolare s-ar putea să fi fost un efort inutil și să avem acum vârful în valul de infectări. Normal că deschiderea restaurantelor, mai ales a teraselor, ar fi fost o supapă socială bună, unde lucrurile puteau fi controlabile.

Sigur, reglementările se impun, dar cu mare mare grijă, pentru că aici suntem deja pe un acoperiș foarte fierbinte: industria Horeca este una dintre cele mai vânate la capitolul controale și amenzi abuzive.

Să vă spun o poveste: prin anul 2000 un întreprinzător tânăr a deschis probabil primul delivery din România. În primii ani de funcționare primea regulat câte o comandă de XYZ funcționari ai statului: 

- Vezi că am și eu o petrecere sâmbătă, trimiți 30j de porții la mine, da?

Comanda era „din partea casei”, normal. Sigur că omul ar fi putut să nu o onoreze, dar ar fi urmat o amendă babană, un control la care sigur „găseau ei ceva”. Din fericire, delivery-ul a supraviețuit, e în piață în continuare, dar patronul nu s-a îmbogățit, nu are case în Brazilia și nici conturi în vreun paradis fiscal. Și da, a albit semnificativ.

Poate că ăsta e adevăratul motiv pentru care Horeca produce „doar” 1% din PIB, cum a spus sarcastic primul ministru: pentru că da, e o industrie foarte vulnerabilă și e hărțuită sistematic chiar de cei care ar trebui să o reglementeze.

Cam atât „din piață” deocamdată. Multă sănătate tuturor și nu, nu vă relaxați prea tare. E foarte posibil ca distracția să înceapă abia de acum. Pentru că prostia întotdeauna se plătește.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Il tot astept pe dl CTP sa-i faca harcea-parcea si pe cei care dansau - cu zecile fiind !-in Herastrau....sau pe cei care s-au adunat seara de seara in p.ta Constitutiei ! sau ptr. ca aia erau baieti cu masini de lux si fete finute, nu-i putea baga in categoria de ratati , inteligenti asimptotici sau analfabeti functionali ? cum e dubla masura , bre deontologilor ?
    • Like 0
  • mhm check icon
    Eu recunosc ca as fi otravit alea 30 de portii. Se lasa cu tamatam oribil, dar nu aveau cum sa demonstreze ca erau de la mine :)
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult