Lumea în care am intrat începând cu anul 2022 este o lume cu prețuri mai mari, cu bunuri de consum mai greu disponibile și cu vârsta de pensionare mărită. Foto: Inquam Photos / Alexandru Busca

Fuseserăm educați că trebuie să fim mulțumiți dacă avem un job care plătește mâncarea, întreținerea și un chilot nerupt. Aia conta, să fim săraci doar cât să nu ne ghiorțăie mațele de foame și să ne permitem un pachet de țigări. Granița subtilă între sărăcia cruntă și sărăcia light. Cât timp jonglam pe firul de ață dintre ele, eram bine, nu trebuia să ne facem probleme deosebite. (Foto: Profimedia Images)

Venerabila doamnă Cotea, profa de fizică, avea un obicei care nouă, copiilor zgribuliți ai Epocii de Aur, ni se părea plin de cruzime: deschidea dis de dimineață geamurile de la sala de clasă „să ni se oxigeneze creierul”. (Foto: Profimedia Images)

Dintotdeauna, magazinul ăsta a fost deținut de un nene scunduț și oacheș, care pentru a face economie, a preferat să se ocupe de toată treaba. (Foto: Profimedia Images)

Nu mai vorbesc aici de tacâmurile bunicilor noștri… cele cu monogramă; mai am și acum pe undeva o linguriță adusă la botezul meu de nașa mea, o linguriță cu monogramă. (Foto: Profimedia Images)

Omul acționează mereu în viitor și adesea după principiul ”încercând și greșind”. Învață apoi din greșelile sale și ține minte acolo unde a dat greș, pentru a nu mai repeta, pe cât posibil, aceste greșeli în viitor. Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim

Formula clasică este „Ne-am relaxat”. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

„Vezi că am și eu o petrecere sâmbătă, trimiți 30j de porții la mine, da?” (Foto: Virgil Simionescu/ Inquam Photos)

Țipă unii că murim. Țipă alții că de ce se țipă. Sunt isterici ăia care țipă după Apocalipsă. Sunt isterici ăia care țipă făcând apel la calm.

Cum își imaginează cei mai mulți dintre români viitorul? Fiecare în legea lui sau toți laolaltă după legea comună și superioară tuturor? (Foto: colaj Facebook Ramona MIhai/ Republica)