Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

De ce ne temem de vaccinuri, dar iubim antibioticele

vaccinare Bucuresti - Foto: Robert Ghement / EPA / Profimedia

Foto: Robert Ghement / EPA / Profimedia

Într-un moment când suntem la coada clasamentului în privința administrării vaccinului anti COVID-19, rămânem totuși în fruntea clasamentului mondial la consumul de antibiotice. Ba mai mult, acesta a crescut pe timpul pandemiei. De ce suntem îndrăgostiți de antibiotice, în ciuda efectelor adverse ale consumului excesiv și ne temem de vaccin, deși dovezile medicale pledează în favoarea sa?

Mai întâi să vorbim despre o perspectivă personală. În ultimii circa 5 ani, am ajuns de câteva ori la un doctor ORL cu dureri la ureche. De fiecare dată, scenariul a fost același – am făcut programare, doctorul m-a consultat și mi-a dat ceva picături de pus în ureche și un antibiotic folosit de obicei în astfel de cazuri. Numai ca ultima dată, nu a mai fost nevoie să folosesc antibioticul pentru că, norocul meu, nu a mai fost nevoie. Durerea a trecut de la sine. Tentația de a lua același antibiotic data viitoare când mă va durea urechea, fără să mai apelez la obișnuita vizită la doctor este foarte mare. Mai ales ca am antibioticul nefolosit la îndemână. Sute de mii de români simt la fel și, cu prima ocazie fac rost de antibiotic, chiar și fără prescripție medicală. Acest lucru ne plasează în fruntea listei țărilor care consumă antibiotice fără rețetă. 

Cum am ajuns să folosim prea multe antibiotice

Consumăm antibiotice când ne este rău, ”ne doare ceva” și suspectăm că am avea o infecție. De aceea, tentația de a lua, chiar și preventiv antibiotice este extrem de mare. Este normal până la urmă – nimeni nu vrea să sufere. Dacă antibioticele ne curmă suferința, antibioticele sunt bune, nu? Le luam când ne simțim rău, iar efectul pozitiv al lor ne convinge că ele sunt bune, că sunt singura soluție eficientă împotriva suferinței. Pe de altă parte, ne vaccinăm doar când suntem sănătoși, pentru a elimina sau a reduce drastic șansele de a ne îmbolnăvi. Nu avem nicio nevoie imediată când ne vaccinăm, cum ar fi o durere groaznică de ureche sau de stomac.

Am făcut deja în copilărie câteva vaccinuri care ne-au ferit de boli groaznice pe care nici nu le-am simțit pentru că am beneficiat de protecția vaccinurilor. Ajunși la maturitate și trecând prin mai multe infecții bacteriene, suntem mult mai tentați să apreciem antibioticele în defavoarea vaccinurilor. Deși contribuția lor la sănătatea noastră este cel puțin la fel de importantă. Nu știm ce este rubeola sau poliomielita, câtă suferință și moarte au răspândit în omenire. Abia ne aducem aminte ca am făcut vaccinuri împotriva lor. Dar ținem minte ca am avut o infecție stomacală în concediu, că am avut febră și frisoane și că ne-am făcut bine după ce am luat antibiotice. Așa se explică de ce bolnavii de COVID-19 regretă că nu s-au vaccinat abia atunci când ajung la ATI. La fel ca bolnavii cu infecții bacteriene, ei ar fi dispuși, în al 12-lea ceas, să facă o injecție, doar să poată respira din nou normal. Din păcate pentru mulți dintre ei, revelația utilității vaccinului a venit prea târziu.

Cine ne sperie ca să nu ne vaccinăm

Dar această perspectivă prin care privim vaccinurile și antibioticele nu este exclusiv a românilor. Dacă toți oamenii preferă să ia un „hap” când se simt rău, de ce totuși la noi lucrurile stau prost și în cazul antibioticelor, unde facem exces, și în cazul vaccinurilor, unde suntem în urmă?

Fără să avem pretenția unui studiu, putem paria pe cel puțin o cauză. Dacă lucrurile stau prost în cazul Sănătății și infrastructurii (de la a țevi de căldură la autostrăzi) numitorul comun ar fi statul. Pentru că nu avem încredere în stat și autorități, preferăm să facem abuz de antibiotice, chiar dacă doctorii ne spun că, pe termen lung, acest lucru ne dăunează. Și, în egală măsură, pentru că nu avem încredere în aceeași doctori, refuzăm să ne vaccinăm, chiar atunci când mor 500 de români pe zi din cauza coronavirusului.

În plus față de neîncrederea în autorități, mediatizarea campanei a fost deficitară și sabotată chiar de la vârf. Toți ”influencerii răului” au săpat peste vară la temelia și așa firavă a intenției de vaccinare a românilor cu teorii pornind de la vaccinul experimental (tema abandonată între timp) la inutilitatea vaccinării (foarte în vogă acum). Aici, la loc de cinste în topul fake news, putem aminti și de ”mișcarea pentru libertate” a celor care se opun oricărei măsuri de izolare. 

 Mulți români iau acum preventiv antibiotice, pentru că au luat dintotdeauna așa iar cuvântul doctorilor nu contează. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon INDIA LIFE

În loc să ne pierdem timpul comentând destinul Americii (despre morți numai de bine) sau contemplând ficțiuni „indo-pacifice”, ar fi mai bine să începem să construim lumea indo-atlantică. Oceanul Indian, Marea Roșie și Marea Mediterană (cu Marea Neagră în nord) formează un continuum maritim – adică de departe cel mai scurt și mai ieftin coridor comercial care poate lega Asia de Sud (în principal India) și Asia de Sud-Est, de Europa. foto Profimedia

Citește mai mult

Psihologii trag un semnal de alarmă cu privire la proiectul de redefinire a profesiei lor: „Dacă un șofer lucrează într-un sat unde oamenii nu au bani, statul i-ar spune că el nu a condus niciun kilometru în acel an, deși a salvat vieți în fiecare zi!”

În prag de sărbători, pe sub radarul opiniei publice, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă (B708/2025) care promite să „organizeze” profesia de psiholog. În realitate, analiza documentelor și vocile experților din domeniu conturează un scenariu alarmant: un amestec de birocrație sufocantă, bariere financiare absurde și o centralizare a puterii care transformă Colegiul Psihologilor într-un „stat în stat”. sursa foto: Profimedia

Citește mai mult

sursa foto: Profimedia

Discuția despre legalizarea prostituției în România revine periodic, dar de fiecare dată ne împotmolim în aceleași prejudecăți. Ne place să moralizăm, să arătăm cu degetul, să ne prefacem că fenomenul nu există chiar dacă el este super-prezent și la vedere. Și în ciuda faptului că nu vorbim de ea, și că nu o legalizăm, România este, de vreo 30 de ani, în topul țărilor din UE care exportă lucrători sexuali.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon străzi in Bucuresti - iarnă 2026

„Poliția rutieră e ca și cum nu ar exista în România, nu are cine să aplice legile. E un fel de Mad Max pe străzi, sub blânda oblăduire a autorităților. Deficitul de infrastructură este și el important, însă vine pe planul 2.” (Circulație în condiții de iarnă în București, ianuarie 2026/ Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult