Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce ne temem de vaccinuri, dar iubim antibioticele

vaccinare Bucuresti - Foto: Robert Ghement / EPA / Profimedia

Foto: Robert Ghement / EPA / Profimedia

Într-un moment când suntem la coada clasamentului în privința administrării vaccinului anti COVID-19, rămânem totuși în fruntea clasamentului mondial la consumul de antibiotice. Ba mai mult, acesta a crescut pe timpul pandemiei. De ce suntem îndrăgostiți de antibiotice, în ciuda efectelor adverse ale consumului excesiv și ne temem de vaccin, deși dovezile medicale pledează în favoarea sa?

Mai întâi să vorbim despre o perspectivă personală. În ultimii circa 5 ani, am ajuns de câteva ori la un doctor ORL cu dureri la ureche. De fiecare dată, scenariul a fost același – am făcut programare, doctorul m-a consultat și mi-a dat ceva picături de pus în ureche și un antibiotic folosit de obicei în astfel de cazuri. Numai ca ultima dată, nu a mai fost nevoie să folosesc antibioticul pentru că, norocul meu, nu a mai fost nevoie. Durerea a trecut de la sine. Tentația de a lua același antibiotic data viitoare când mă va durea urechea, fără să mai apelez la obișnuita vizită la doctor este foarte mare. Mai ales ca am antibioticul nefolosit la îndemână. Sute de mii de români simt la fel și, cu prima ocazie fac rost de antibiotic, chiar și fără prescripție medicală. Acest lucru ne plasează în fruntea listei țărilor care consumă antibiotice fără rețetă. 

Cum am ajuns să folosim prea multe antibiotice

Consumăm antibiotice când ne este rău, ”ne doare ceva” și suspectăm că am avea o infecție. De aceea, tentația de a lua, chiar și preventiv antibiotice este extrem de mare. Este normal până la urmă – nimeni nu vrea să sufere. Dacă antibioticele ne curmă suferința, antibioticele sunt bune, nu? Le luam când ne simțim rău, iar efectul pozitiv al lor ne convinge că ele sunt bune, că sunt singura soluție eficientă împotriva suferinței. Pe de altă parte, ne vaccinăm doar când suntem sănătoși, pentru a elimina sau a reduce drastic șansele de a ne îmbolnăvi. Nu avem nicio nevoie imediată când ne vaccinăm, cum ar fi o durere groaznică de ureche sau de stomac.

Am făcut deja în copilărie câteva vaccinuri care ne-au ferit de boli groaznice pe care nici nu le-am simțit pentru că am beneficiat de protecția vaccinurilor. Ajunși la maturitate și trecând prin mai multe infecții bacteriene, suntem mult mai tentați să apreciem antibioticele în defavoarea vaccinurilor. Deși contribuția lor la sănătatea noastră este cel puțin la fel de importantă. Nu știm ce este rubeola sau poliomielita, câtă suferință și moarte au răspândit în omenire. Abia ne aducem aminte ca am făcut vaccinuri împotriva lor. Dar ținem minte ca am avut o infecție stomacală în concediu, că am avut febră și frisoane și că ne-am făcut bine după ce am luat antibiotice. Așa se explică de ce bolnavii de COVID-19 regretă că nu s-au vaccinat abia atunci când ajung la ATI. La fel ca bolnavii cu infecții bacteriene, ei ar fi dispuși, în al 12-lea ceas, să facă o injecție, doar să poată respira din nou normal. Din păcate pentru mulți dintre ei, revelația utilității vaccinului a venit prea târziu.

Cine ne sperie ca să nu ne vaccinăm

Dar această perspectivă prin care privim vaccinurile și antibioticele nu este exclusiv a românilor. Dacă toți oamenii preferă să ia un „hap” când se simt rău, de ce totuși la noi lucrurile stau prost și în cazul antibioticelor, unde facem exces, și în cazul vaccinurilor, unde suntem în urmă?

Fără să avem pretenția unui studiu, putem paria pe cel puțin o cauză. Dacă lucrurile stau prost în cazul Sănătății și infrastructurii (de la a țevi de căldură la autostrăzi) numitorul comun ar fi statul. Pentru că nu avem încredere în stat și autorități, preferăm să facem abuz de antibiotice, chiar dacă doctorii ne spun că, pe termen lung, acest lucru ne dăunează. Și, în egală măsură, pentru că nu avem încredere în aceeași doctori, refuzăm să ne vaccinăm, chiar atunci când mor 500 de români pe zi din cauza coronavirusului.

În plus față de neîncrederea în autorități, mediatizarea campanei a fost deficitară și sabotată chiar de la vârf. Toți ”influencerii răului” au săpat peste vară la temelia și așa firavă a intenției de vaccinare a românilor cu teorii pornind de la vaccinul experimental (tema abandonată între timp) la inutilitatea vaccinării (foarte în vogă acum). Aici, la loc de cinste în topul fake news, putem aminti și de ”mișcarea pentru libertate” a celor care se opun oricărei măsuri de izolare. 

 Mulți români iau acum preventiv antibiotice, pentru că au luat dintotdeauna așa iar cuvântul doctorilor nu contează. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

BT Business Talks – Alexandra Mircea

Într-un nou episod BT Business Talks dedicat antreprenorilor care schimbă industrii și comportamente, Alexandra Mircea vorbește despre traseul de la scaunul de tratament la sala de ședințe, despre cum a construit Dentalist și despre puterea conținutului educativ care a atras peste 1,3 milioane de urmăritori.

Citește mai mult

Scoala de vara

Negrești este pe hartă în nordul județului Vaslui, la granița cu județul Iași, în bazinul hidrografic al râului Bârlad. În jur de 7.500 de persoane trăiesc în oraș și satele arondate- Paparnița, Căzănești, Cioatele, Valea Mare, Poiana și Glodeni. Cam 1.600 de copii au vârsta de mers la școală, de la primară la liceu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Petrut Rizea

Tot mai des auzim că „nu mai există respect ca înainte”. Formula pare banală, dar în spatele ei se ascunde o realitate vizibilă în multe spații ale vieții cotidiene: în școli, în instituții, în trafic, pe rețelele sociale, chiar și în familie. Nu este vorba doar despre politețe sau despre formule de adresare, ci despre o schimbare mai profundă, e despre felul în care ne raportăm unii la alții și la reguli.

Citește mai mult

Gelu Duminica si fiica / arhiva personala

Mult timp am trăit cu frica de a nu fi destul: destul de bun, destul de pregătit, destul de puternic. Frica aceasta m-a făcut uneori să aleg drumuri greșite sau să rămân prea mult în locuri care nu-mi făceau bine. Tu, copila mea, să nu uiți niciodată: dacă tu nu crezi în tine, nu avea pretenția s-o facă cei din jurul tău. Și nu, nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui! Tot ce ai de făcut este să fii cea mai bună versiune a ta, respectându-te și respectând pe cei ce contează pentru sufletul tău.

Citește mai mult