De ce o urăște Julian Assange pe Hillary Clinton? Afacerea mailurilor nefericite

Nimeni nu știe de ce o urăște Julian Assange pe Hillary Clinton, dar - așa cum promisese cu doar câteva zile în urmă - el a făcut publice aproape 20.000 de e-mailuri schimbate între membrii comitetului național democrat, din care rezultă că aceștia au favorizat-o în tot timpul campaniei preliminare pe Hillary, l-au nedreptățit flagrant pe Bernie Sanders și - referindu-se la senatorul independent - au folosit termeni ironici, jignitori și vădit ostili. Mai mult, ei au luat în râs faptul că Sanders este evreu, au încercat să folosească agresiv concepția lui religioasă și chiar l-au poreclit candidatul evreu. Toate astea în situația în care comitetul democrat trebuia să fie imparțial și să dea șanse egale tuturor candidaților.

Susținătorii lui Sanders au manifestat în stradă, iar delegații din Florida au huiduit-o și alungat-o de pe scenă pe președinta comitetului național, Debbie Wassermann Schultz, care și-a dat demisia în aceeași zi, ca să fie angajată în doar câteva ore de campania Clinton, pe post de președintă de onoare.

Ca în toate etapele lungii carierei politice a soților Clinton, și la convenția națională democrată, care trebuia să fie o încoronare a doamnei Clinton, scandalurile se țin scai de ei.

O bizară explicație cu care membrii comitetului democrat au încercat să dreagă situația critică legată de dezvăluirea celor conținute în propriile lor mesaje e-mail, a fost aceea că hackerii ruși sunt responsabili nu numai pentru sustragerea textelor, dar și pentru afișarea unora dintre ele. Puțini cred în această scuză stângace.

Dintre vorbitorii din prima zi, s-a remarcat Michelle Obama, cu un discurs puternic, bine scris și bine prezentat, foarte favorabil candidatei democrate. Tema de bază a discursului ținut de prima doamnă a țării au fost copiii, importanța pe care trebuie să o dea politicienii viitorului noilor generații, siguranței și bunăstării lor. La sfârșit, Michelle Obama a enumerat motivele pentru care ea are încredere în calificarea și experiența doamnei Clinton.

Bernie Sanders, vorbind intens ca de obicei, a cerut publicului de la convenție și democraților din oraș să nu protesteze, să o susțină pe Hillary Clinton și să participe la înfrângerea lui Trump. Din interviurile directe ale participanților, rezultă că cel puțin o parte din ei nu vor vota pentru Hillary și se vor îndrepta către Jill Stein (candidata verzilor), sau nu vor vota deloc.

Prin intervenția lui Sanders, care a declarat că susține fără rezerve candidatura lui Hillary, protestele din sala convenției au încetat, dar cele de pe străzile Philadelphiei au continuat, antrenând mii de oameni, mulți cu pancarte și strigând lozinci anti-Hillary.

Assange a făcut o altă declarație, anunțând că în curând va publica un nou set de documente incriminatoare pentru candidata democrată. S-ar putea ca totul sa fie doar o manevră a lui Assange în încercarea de a-și asigura o grațiere de la viitorul președinte.

Scena convenției, cu un design modern și dominată de culoarea albastru (culoarea simbol a democraților), are multiple ecrane de televiziune, dar niciun drapel. Abia în a doua zi a întâlnirii democrate, după ce în presă au apărut multiple critici, organizatorii au adăugat decorului două-trei steaguri americane, mai către ușa de ieșire.

Nici un vorbitor din primele două zile nu a pomenit vreo vorbă despre terorism, ISIS sau Al Qaeda, nici despre atacurile împotriva polițiștilor, de parcă nu ar fi existat.

În cea de a doua zi, cuvântarea cea mai așteptată a fost cea a lui Bill Clinton, adoratul partidului democrat, admirat fără limite de toți participanții. Bill urma să prezinte latura umană a candidatei, calitățile ei de femeie, mamă, soție și de asemeni realizările ei profesionale în avocatură, politică și acțiuni caritabile. Discursul a fost lung, plat și plictisitor, o înșirare de lucruri deja cunoscute, un fel de CV detailat, cu puține nuanțe personale. După părerea lui Jonah Goldberg, de la National Review, cuvântarea lui fostului președinte a fost o șansă ratată. Dezamăgirea legată de discursul lui Bill Clinton a crescut când, peste câteva zile, în timpul discursului soției sale, camerele de televiziune l-au surprins pe Bill dormind.

Patruzeci și trei de bărbați au fost președinții Americii, acoperind 57 de mandate. Mai mulți dintre ei au avut două mandate prezidențiale, iar Franklin Delano Roosevelt a fost ales de patru ori, în anii 1932, 1936, 1940 și 1944. Când ei sunt prezentați în ordinea mandatelor, Barack Obama este numit cel de al 44-lea președinte, deși este de fapt al patruzeci și treilea bărbat care a ocupat această funcție. Aceasta fiindcă Grover Cleveland a fost ales de două ori, dar nu succesiv: el a fost cel de al 22-lea și cel de al 24-lea președinte.

Numărul celor care au fost Primele Ladies ale țării, este de 44, fiindcă James Buchanan a fost celibatar și Woodrow Wilson s-a recăsătorit în timpul președinției.

În a doua zi a convenției democrate, Hillary Clinton a făcut istorie, fiind prima femeie nominalizată candidata la președinție a unui partid politic major. Dacă ea va fi aleasă, istoria președinției americane va înregistra alte două premiere: în scaunul prezidențial va sta o femeie, iar soțul ei va deveni Primul Gentleman al țării. 

Sondajele cu care au început această săptămână au arătat un mare salt făcut de Trump, care conducea - pentru prima dată - în mai multe sondaje de opinie recente, făcute de agenții prestigioase (CBS, CNN/ORC, LA Times/USC, RealClearPolitics, Rassmussen).

Dar imediat după încheierea convenției democrate, Hillary Clinton a revenit la conducere în cele mai multe state, iar media RealClearPolitics arată raportul Clinton/Trump la nivelul 43,7% / 43,3%.

Tim Kaine s-a prezentat publicului cu un discurs în cel mai popular stil, care nu a făcut o impresie deosebită. Vicepreședintele Biden a vorbit înfocat și a subliniat că cei care apără cu adevărat interesele clasei de mijloc sunt democrații, negând că lui Trump i-ar păsa cât de cât de această categorie.

Cu talentul său oratoric ieșit din comun, Barack Obama a vorbit în cea de a treia zi a convenției și a avut o cuvântare cu două componente principale: suportul foarte intens al candidatei și ironica prezentare a lui Donald Trump. Discursul a fost strălucit. Se poate spune că elocvența și nivelul retoricii președintelui în funcție, lăudate repetat de toți comentatorii, sunt mai mari decât calitățile lui de guvernare.

Ultima vorbitoare a fost Hillary Clinton. Efortul ei a fost să convingă lumea că ea este candiata potrivită momentului, că are toate calitățile necesare, că are cele mai bune intenții față de toți americanii, chiar față de cei care nu o vor vota. Cuvintele împreună, unitate, cu toții au revenit frecvent în discursul prezentat. Mai mult ca vorbitorii anteriori, Hillary s-a adresat în mod repetat oponentului ei și ea s-a străduit să anuleze afirmațiile lui Trump. Numele lui Donald Trump a fost citat de peste douăzeci de ori în discursul candidatei democrate și nu a fost niciodată asociat cu merite sau laude.

La încheierea celor două convenții naționale, se definesc principalele deosebiri între viziunea celor două partide. Campania Trump vede Statele Unite de azi într-o situație critică, subliniază marile probleme create de lipsa refacerii economice, de strategia globalizării, de frânele pe care le aplică reglementările guvernamentale excesive și de creșterea fără precedent a datoriei naționale. Acordurile comerciale globale nu sunt în favoarea Americii și ele trebuie renegociate. Politica externă este catastrofală și este responsabilă direct de instabilitatea lumii și de creșterea puterii Iranului. Inamicii țării nu se mai tem de ea și încrederea aliaților tradiționali a fost pierdută. Pentru republicanii lui Trump, țara este în criză și se impun eforturi mari prin care să fie schimbate direcția și cursul, țintindu-se către o renaștere, o readucere la măreția de altădată.

Democrații au folosit convenția națională pentru a convnge alegătorii că nu e nevoie de o refacere a măreției americane, fiindcă ea este deja mare. Nu e nevoie să luptăm cu o situație de criză, fiindcă nu este nicio criză. Miliardarul și susținătorii săi vor să sperie lumea, folosind un tablou întunecat și apăsător, dar națiunea nu este nici pe de parte atât de scindată cât susțin ei și excepționalismul american este tot acolo unde a fost întotdeauna.

Prin criticile lor, republicanii au reușit să creeze o campanie de ură, iar democrații doresc să pună în lumină intenția lor de a promova dragostea și înțelegerea, unitatea națională, optimismul și încredrea. Aceasta este strategia aleasă de democrați și în ea nu a fost loc pentu subiectele legate de terorism și violență.

În vreme ce democrații îi acuză pe republicani de pesimism și exagerarea părților negative, ultimii afirmă că democrații trăiesc într-o lume fictivă, neagă realitățile și ascund publicului adevăratele probleme.

Pe cine vor asculta alegătorii în noiembrie?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp