Obezitatea nu începe cu kilogramele în plus. Începe cu lucruri aparent banale: un prânz rapid între două ședințe, o zi întreagă petrecută pe scaun, mâncare ieftină și accesibilă peste tot, dar tot mai puțin timp pentru mișcare. Treptat, aceste obiceiuri devin stil de viață. Iar stilul de viață devine risc pentru sănătate.
Paradoxul statistic: Supraponderali mulți, obezi puțini… doar pe hârtie
Pentru dr. Adrian Pană, epidemiolog și expert în sănătate publică, problema obezității nu mai poate fi explicată doar prin ideea simplă că oamenii mănâncă prea mult și fac prea puțină mișcare. În statisticile europene despre greutatea populației, România joacă într-un registru paradoxal. Pe de o parte, țara apare cu unul dintre cele mai ridicate procente de adulți cu exces ponderal. Pe de altă parte, dacă ne uităm strict la obezitatea declarată, România pare aproape un caz fericit. Diferența nu ține însă de realitate, ci de felul în care realitatea este raportată și recunoscută.
„67% dintre adulții din România sunt supraponderali sau obezi. Este cel mai ridicat procent din Europa”, spune dr. Pană. „Și totuși, dacă ne uităm strict la obezitate declarată de către persoane, România pare să aibă unul din cele mai mici procente din lume - la bărbați, 10,2%, față de 29% în Malta și 24% în Ungaria. Oamenii declară că sunt supraponderali, dar nu recunosc că sunt obezi, chiar și când cântarul spune altceva.”
Explicația ține de metoda de colectare a datelor: autoraportarea versus evaluarea obiectivă. „Noi analizăm obezitatea sau supraponderabilitatea prin două metode. Una este autoraportarea, o anchetă prin telefon, de exemplu, în care ești întrebat ce înălțime și greutate ai. Cealaltă este evaluarea obiectivă, adică ești cântărit, ești măsurat și după aceea ești încadrat într-o categorie.” Diferența dintre cele două metode este majoră.
„Bineînțeles că studiile în care evaluarea este obiectivă sunt mult mai corecte pentru că ele relevă realitatea. Oamenii au tendința să-și diminueze în special greutatea și să-și mărească înălțimea atunci când nu sunt față-n față cu cineva și nu știu că vor fi măsurați”, explică dr Adrian Pană.
Platforma editorială Republica desfășoară în 2026 un proiect editorial în 10 episoade, o invitație la a înțelege mai profund corpul în care trăim, realizată în parteneriat cu Novo Nordisk. Nu genul de campanie care promite „-10 kg în 7 zile”. Ci una care pune reflectorul pe ce înseamnă, de fapt, să pierzi în greutate: dincolo de voință, rușine și sfaturile simpliste. În fiecare episod, vom aduce perspectiva unor medici, nutriționiști, cercetători și psihologi care explică, cu date și empatie, de ce slăbitul nu este un exercițiu de caracter, ci un proces medical, hormonal, metabolic și emoțional. Vom vorbi despre blocaje biologice, despre efectul yo-yo, despre legătura dintre somn, stres și kilograme, dar și despre ce înseamnă tratamentele moderne pentru obezitate.
Câteva statistici din Atlasul Mondial al Obezității 2025:
Numărul adulților la nivel mondial care trăiesc cu obezitate va crește cu peste 115% între 2010 și 2030
1,6 milioane de decese premature cauzate de boli netransmisibile (cum ar fi diabetul, cancerul, bolile de inimă și accidentele vasculare cerebrale) sunt provocate anual de supraponderalitate și obezitate.
Două treimi din țări nu au niciuna sau au doar o singură politică-cheie pentru a aborda obezitatea
Se estimează că în România aproape 70% dintre adulți aveau un indice de masa corporală (IMC) peste limitele sănătoase, iar până în 2030 numărul acestora va ajunge la aproape 11 milioane.
Realitatea din teren: Studiul INSP 2022 și subdiagnosticarea
Un studiu amplu realizat în România confirmă această diferență dintre percepție și realitate. Ancheta realizată de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) în 2022 pe un eșantion de 9600 de adulți, cu vârste între 25 și 64 de ani, a arătat că 32,6% dintre persoanele evaluate aveau obezitate, iar 36% erau supraponderale, adică 7 din 10 adulți aveau exces ponderal.
Cu toate acestea, sistemul medical înregistrează doar o mică parte din aceste cazuri. „Față de aceștia, din evidențele medicale curente, noi înregistrăm doar aproximativ 2% pacienți cu diagnostic de obezitate. Adică 93% din persoanele cu obezitate nu au un diagnostic documentat în sistemul de sănătate. Putem spune că este și consecința directă a absenței unui program de screening metabolic populațional”, spune dr. Adrian Pană.
Criteriul indicelui de masă corporală
Conferențiar univ. dr. Cornelia Bala, medic primar specialitatea diabet, nutriție și boli metabolice, a explicat că există criterii clare de diagnosticare a supraponderii, care este primul grad de severitate al excesului de țesut adipos. După aceea urmează obezitatea propriu-zisă.
„Cel mai utilizat criteriu și cel mai simplu de implementat în practică este criteriul indicelui de masă corporală. IMC, care este deja destul de bine cunoscut, inclusiv la nivelul populației, se calculează ca raportul între greutatea corporală în kilograme împărțită la înălțimea în metri la pătrat. Asta este formula, dar sunt și numeroase aplicații care pot fi folosite.” Medicul explică și criteriile clinice pentru determinarea riscului: „Pragul de la care medicii vorbesc despre suprapondere este clar stabilit: dacă indicele de masă corporală (IMC) este mai mare sau egal cu 25 kg/m², definim supraponderea și știm că există un risc crescut de apariție a complicațiilor și consecințelor excesului de țesut adipos.”
„Sunt alte criterii mai precise, dar care sunt mai puțin accesibile sau accesul este mai restrâns, cum sunt metodele de analiza compoziției corpului și mai recent un parametru suplimentar care ne arată distribuția predominant abdominală a tesutului adipos, care în sine predispune la apariția de complicații cardiometabolice și care este foarte simplu - este un raport între circumferința abdominală și înălțime. Dacă este mai mare de 0,5, deci avem o circumferință a abdomenului mai mare decât jumătate din înălțimea fiecăruia, se definește obezitatea abdominală”, spune dr Cornelia Bala.
„Datele din 2022 ne arată că aproape 45% dintre bărbați au circumferință abdominală peste pragul de risc, iar peste 56% dintre femei au circumferință abdominală mai mare de 88 de centimetri - sunt indicatori de adipozitate centrală, grăsime interioară, care sunt corelați direct cu riscul cardiovascular.”, adaugă dr Adrian Pană.
Mediul „obezogen”: factor structural și social
Explicația simplă pentru creșterea în greutate este bine cunoscută: alimentație nesănătoasă și lipsă de mișcare. Dar, spune dr. Pană, această explicație este incompletă. În sănătatea publică, problema este analizată într-un cadru mai larg.
„Știți, răspunsul cel mai simplu pentru apariția excesului de greutate la adulti ar fi că nu mănâncă corect și nu fac mișcare. Dar este cumva și cel mai înșelător răspuns posibil. Pentru că el mută absolut toată responsabilitatea pe individ și ignoră tot ce se întâmplă în jurul persoanei. Obezitatea este, în primul rând, consecința unui mediu obezogen. Așa-l numim în sănătatea publică. Este un concept recunoscut explicit de către Organizația Mondială a Sănătății. Mediul socioeconomic al părinților dictează foarte mult dacă un copil va fi o persoană supraponderală sau obeză la vârstă adultă.”
Transformările din ultimele decenii au fost decisive. „Ratele (de obezitate) cresc la adulți din cauza accesului limitat la alimente sănătoase la prețuri accesibile, a oportunităților reduse de activitate fizică zilnică și a unor politici insuficiente. Nu genotipul populației românești s-a modificat semnificativ în ultimele trei decenii, ci mediul în care trăim s-a transformat radical”, explică dr Adrian Pană.
În lipsa diagnosticării și a unui screening sistematic, excesul ponderal rămâne adesea invizibil în statisticile medicale, chiar dacă este evident în realitate. Iar acest decalaj dintre datele oficiale și situația din teren riscă să întârzie intervențiile necesare într-un fenomen care, odată instalat, devine tot mai greu de inversat.
De la stil de viață, la risc economic și de securitate publică
Dincolo de cifrele brute ale prevalenței, obezitatea începe să fie privită tot mai des ca un fenomen sistemic, care depășește cu mult granițele medicinei. Pentru dr. Adrian Pană, specialist în epidemiologie și sănătate publică, modul în care se formează comportamentele alimentare și mediul în care trăiesc oamenii explică mult mai bine creșterea excesului ponderal decât simpla idee de „alegere personală”.
„Comportamentul alimentar este primul comportament pe care îl învățăm. Din ziua în care ne naștem, începem să consumăm, să mâncăm. Și atunci acest comportament alimentar se învață din prima zi spre deosebire de alte comportamente - sedentarismul, fumatul, alcoolul - pe care le căpătăm mult mai târziu în viață, comparativ cu comportamentul alimentar.”
Această realitate face ca obiceiurile alimentare să fie extrem de greu de modificat ulterior. Odată stabilite, ele devin o parte stabilă a stilului de viață, influențând direct riscul de suprapondere și obezitate la vârsta adultă.
Sedentarismul, un fenomen structural
Pe lângă alimentație, sedentarismul a devenit unul dintre factorii majori ai excesului ponderal, însă explicația nu ține doar de motivația individuală.
„Sedentarismul este un factor structural, pentru că aici nu vorbim doar de lipsă de voință. Spațiile în care locuim, fie că sunt orașe, fie că sunt comune, nu sunt proiectate pentru mobilitate activă. Locurile de muncă sunt preponderent sedentare. Iar pandemia a accelerat tendința pentru extinderea muncii la distanță, care e confortabilă cumva în canapea sau în scaun.”
Aceste schimbări structurale au modificat radical modul în care oamenii se mișcă și își organizează viața de zi cu zi.
Inflamația metabolică, mecanismul ascuns al obezității
Unul dintre mecanismele biologice importante asociate cu obezitatea este inflamația metabolică cronică, generată de excesul de țesut adipos.
„Conform datelor științifice, este considerat unul dintre cele mai importante mecanisme, dacă nu cumva cel mai important mecanism. Sigur, nu este singurul, dar este extrem de important”, explică medicul.
Țesutul adipos, mai ales cel localizat intraabdominal, nu este doar un depozit de energie, ci un organ metabolic activ.
„Țesutul gras în exces, mai ales în zona intraabdominală, secretă numeroase substanțe, printre care și substanțe pro-inflamatorii, care ulterior au consecințe asupra creșterii insulino-rezistenței, ceea ce predispune la apariția prediabetului și, ulterior, a diabetului, implicând și un risc crescut de complicații cardiovasculare — infarct miocardic acut, alte forme de boală coronariană, dar și accident vascular și arteriopatie periferică”, explică dr Cornelia Bala.
Inflamația subclinică poate fi evaluată printr-un test de laborator specific.
„În practica curentă, destul de recent, există o analiză suficient de accesibilă încât să putem măsura acest fenomen al inflamației subclinice. Aceasta este proteina C-reactivă, dar de tip înalt sensibil, nu cea folosită în general și recomandată de medic pentru suspiciunea de infecții sau pentru urmărirea tratamentului unor infecții ori alte boli inflamatorii, intestinale sau cu alte localizări”, spune dr Cornelia Bala.
Trei măsuri esențiale pentru prevenție
În ceea ce privește soluțiile, dr. Adrian Pană spune că România nu duce lipsă de idei, ci de intervenții aplicate sistematic.
„Prima măsură ține de reformarea mediului alimentar în instituțiile publice. Ceea ce e accesibil și ieftin în cantinele universităților, în automatele din spitale, în spațiile de lucru, este locul unde se formează obiceiurile. Am făcut un pas prin eliminarea băuturilor îndulcite și alimentelor ultraprocesate din automate și cantine în școală, dar ar trebui să combinăm cu subvenționarea alimentelor neprocesate. Legea care a introdus acciza pe băuturile cu zahăr din ianuarie 2024 este un pas corect, dar efectul deplin depinde de aplicarea riguroasă și extinderea mediului școlar, adică o masă sănătoasă la școală ar face mult mai mult decât o discuție despre cum anume ar trebui să ne alimentăm.”
A doua direcție este depistarea timpurie a riscurilor metabolice.
„O altă măsură este screening-ul metabolic obligatoriu la nivelul medicinei în familie. Sunt adulți tineri care nu trec pe la medicul de familie, pentru că se percep ca fiind sănătoși. Iar medicul de familie, de multe ori, pentru că are o listă aglomerată, nu este proactiv în a contacta pacienții pentru a-i chema la o evaluare măcar anuală. Screening-ul pentru obezitate este una din cele mai bune intervenții pentru prevenția bolilor netransmisibile și e foarte simplu de făcut: indicele de masă corporală plus circumferința abdominală, tensiune arterială și o glicemie. În condițiile în care ele nu sunt în regulă, ar trebui să ai parte de consiliere nutrițională și activitate fizică structurată.”
O a treia măsură vizează politicile fiscale și informarea consumatorilor.
„A treia măsură e politica fiscală, plus etichetarea frontală standardizată. Taxarea băuturilor îndulcite reduce consumul, în special la populații cu venituri mici și medii. Există studii ce arată că etichetarea de genul semaforului – roșu-galben-verde cu diferite tonuri - schimbă deciziile sau îți oferă mai multe decizii informate în condițiile reale de cumpărare”, explică dr Adrian Pană.
În prezent, chiar și pentru consumatorii atenți, informațiile de pe ambalaje sunt greu de descifrat, chiar și pentru persoanele cu vedere bună. În plus, medicul spune că este extrem de greu, dacă dăm la o parte fructele și legumele, să găsim alimente care au mai puțin de 3-4 ingrediente. Marea majoritate au un număr foarte lung și unele dintre ele au denumiri care nu spun absolut nimic cumpărătorului despre potențialul pericol în cazul unui consum neadecvat.
Supraponderalitatea și obezitatea sunt factori de risc cheie pentru boli cronice netransmisibile precum: diabetul zaharat de tip 2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea arterială, dislipidemia, osteoartrita, accidentul vascular cerebral, precum și anumite tipuri de cancer.
Fără o strategie națională coerentă și fără programe de prevenție și screening, România riscă să transforme excesul ponderal într-o adevărată criză de sănătate publică. Recunoașterea obezității ca boală cronică și intervențiile planificate pe termen lung, combinate cu educație nutrițională și modificări ale mediului alimentar, rămân singurele soluții sustenabile, punctează deopotrivă medicii și specialiștii în sănătate publică. În lipsa acestora, fiecare kilogram în plus nu mai rămâne doar o problemă personală, ci contribuie la creșterea poverii asupra sistemului de sănătate și a societății în ansamblu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.