Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce să vezi „Un bărbat pe nume Otto”

Un bărbat pe nume Otto

Cred că orice film cu Tom Hanks trebuie văzut, pe post de terapie. Iar ultimul lui film, după best-seller-ul scriitorului suedez Fredrik Backman, este unul dintre cele mai bune pretexte să începi anul frumos și de mână cu un fals morocănos.

Otto. Încearcă să-l imaginezi ca pe un tip ursuz pe Tom Hanks și o să-ți fie greu sau o vei face zâmbind, dacă l-ai cunoscut ca și mine în comediile anilor 80 și 90. În adaptarea cinematografică a romanului “Un bărbat pe nume Ove”, Tom Hanks este Otto Anderson, zgrunțuros ca un șmirghel pentru metale care ascunde o inimă prea mare, la propriu și la figurat. Iar ieri seară, la CinemaCity din București, am avut încă un motiv să-l consider unul dintre actorii mei preferați. Si să o ascult din nou pe Kate Bush cu This Woman’s Work pe repeat.

La 66 ani (doamne, când a ajuns la vârsta asta?), câștigătorul a două premii Oscar consecutive (pentru Philapdephia în 1993 și Forrest Gump în 1994) își construiește cu multă plăcere un nou rol la care poate nu te așteptai dar cu care știe să te convingă cu generozitate și multă ușurință. Știam cartea, citisem însă doar nuvela lui Fredrik Backman prin 2013 și mă bucurasem să o văd timp de mai mult de 40 de săptămâni pe lista celor de la New York Times, cum am o slăbiciune pentru literatura care vine din nord.

Povestea a fost adaptată prima oară pentru cinema în Suedia, iar filmul A man called Ove (En man som heter Ove) a fost un succes. Regizat de Hannes Holm, nominalizat la ceremoniile Oscar din 2016 pentru cel mai bun film în limba străină, este până astăzi al treilea cel mai vizionat film în sălile de cinema din Suedia.

În proaspăta versiune hollywoodiană, Tom Hanks reușește să păstreze din simplitatea scandinavă și să-ți vorbească despre familie, iubire, moarte și sensul comunității în care trăiești într-un fel firesc și cald. Este o poveste în care mai mult ca sigur că te vei recunoaște și la care vei râde de multe ori. Eu una am făcut-o gândindu-mă cum mă cert zilele astea cu vecinii care nu aruncă gunoiul unde trebuie sau care parchează fix în ușa de bloc, de parcă ar vrea să între cu bolidul în bloc și m-a amuzat să văd că în franceză, filmul a fost tradus „Cel mai groaznic vecin din lume”.


Otto Anderson (Tom Hanks) iese enervat la pensie când începe filmul, este văduv de puțină vreme (hainele Sonjei, soția lui, încă sunt peste tot în casă) și va încerca să se sinucidă clasic, sistematic și conștiincios (doar este inginer) de mai multe ori. Însă încercările sale sfârșesc la fel de hilar toate, ba chiar din una dintre ele devine erou local. Pentru că Otto își lasă de fiecare dată planurile sinucigașe pe mai târziu, ca să sară să ajute sau să ducă întâi la capăt o faptă bună. Poate sună ca un clișeu, dar nu va deveni unul, din contra, mi-a plăcut felul în care scenariul trece pe lângă rezolvări facile și scoate câte un detaliu emoționant la suprafață fără să fie burdușit de zahăr.

Evident lucrurile se schimbă când apar noi vecini și o pisică – personajul blănos a recoltat ieri seară și în mod evident, majoritatea reacțiilor publicului feminin sau masculin (tipul de lângă mine a fost mult mai entuziast decât prietena lui de câte ori apărea felina pe ecran). Iar în pozele de la premieră, Tom Hanks pozează alături de colegii de film cu… Smeagol, pisica-actor, în brațe. What else?

Filmul este unul important pentru Tom Hanks și pentru că este prima oară când joacă alături de fiul său, care îl întruchipează pe Otto Anderson tânăr. De altfel, „Un bărbat pe nume Otto” este și filmul de debut al lui Truman Hanks, 27 ani, pe care o să fiu curioasă să-l văd în alte producții dar de care, recunosc, (încă) nu-mi place așa de tare ca de tatăl lui.

Am ezitat între două citate din carte, unul mai scurt și unul mai lung, dacă îl las pe cel mai lung este pentru că mi s-a părut și cel mai potrivit cu filmul, pe care abia aștept să-mi spuneți cum v-a plăcut.

„A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă. La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău”.

Dacă vă duceți să-l vedeți, nu uitați să luați și un pachet de șervețele – pentru fumul ăla din ochi care sigur o să vă apuce.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tom Hanks,un actor de mare clasa,ale carui merite au fost distinse cu un ordin de onoare al unui presedinte de mare clasa, Barack Obama.
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult