- Nu mă pricep la filme, dar îmi plac. De fapt nici vorbele astea despre filme nu-s ale mele, cred că le-a folosit pe vremuri Ioan T. Morar, când făcea o emisiune de profil la TV. După mine, filmele se împart în două categorii mari: filme pe care vreau să le revăd și filme pe care nu vreau să le revăd. „Oameni de treabă” este un film pe care l-am văzut de două ori, ceea ce filmele românești mă determină destul de rar să fac. Știți și dvs. cum e… sunt eu destul de năcăjit ca să mai văd și necazurile altora…
- „Oameni de treabă” este un film despre necazurile altora pe care le trăim însă cu toții, ca-ntr-un soi de culpă colectivă. Realitatea românească, coruptă până-n măduva oaselor, nu poate fi exorcizată decât prin râs: umorul negru, absurd, bine dozat de regizorul Paul Negoescu, îți descrie o Românie în care se mai poate trăi doar în cheie tragicomică. Finalul este o combinație de Frații Coen și Tarantino după șase luni la Vaslui.
- Cu siguranță veți avea propria cheie de interpretare asupra finalului. Eu prefer să-l citesc în cheie morală. Poate și pentru că Tarantino ne-a obișnuit ca, după câte o baie de sânge, binili să învingă. Vreau să cred că în fiecare victimă aflată sub vremuri, în fiecare om blând abuzat de șefi, în fiecare miel bun de abator există un reflex moral care îl face să se ridice, să-și netezească hainele boțite, să devină curajos, să înfrunte răul. Ca să parafrazez o vorbă din Biblie, să te ferească Dumnezeu de furia mielului! Omul blând e luat de prost, dar Iisus nu a fost un bleg… Sigur, când i-am zis excelentului actor Iulian Postelnicu ce cred despre personajul său, a spus că e un exces de interpretare din partea mea. „Eu am făcut un bețiv și nimic mai mult…” Mergeți să vedeți filmul ca să faceți propriul exces de interpretare.
După vizionarea cu public, am fost la o dezbatere cu o parte din echipa filmului despre „Cum îți faci treaba în România”.
Tema aleasă de organizatori m-a făcut să mă gândesc că avem totuși prea mulți „oameni de treabă” și prea puțini oameni care își fac treaba. Oamenii de treabă sunt peste tot. Îi știți: te ajută ca să-i ajuți, o mână spală pe alta, sunt serviabili, adevărați cămătari de suflete. De treabă este și șeful de clan mafiot, de treabă e și baronul local, de treabă e și funcționarul de la ghișeu, de treabă e și asistenta care cere o atenție ca să aibă grijă de maică-ta, de treabă e și șeful sociopat căruia îi iei scamele în ședință, de treabă e și gardianul de la barieră. Corupți până-n măduva oaselor, îți faci treaba cu ei. Te rezolvă, îți pun o pilă, închid ochii, țin de șase, îți împing o vorbă bună unde trebuie, te înțelegi cu ei, te pupă pe amândoi obrajii, sunt de treabă. Ce vor în schimb? Libertatea ta. Poți face pactul cu omul de treabă sau poți rămâne un paria, alungat din comunitate cu dricul, cu salvarea sau în cel mai bun caz cu ochii învinețiți (imaginea femeii bătute care pleacă „la oraș” de mână cu copilul ei reface drumul pe care milioane de români l-au urmat în străinătate, alungați de cârdășia duioasă a oamenilor de treabă).
Vocea oamenilor care-și fac treaba este, din păcate, din ce în ce mai slabă și pentru că ea este acoperită de vocea oamenilor care se află în treabă. Dacă primii sunt meseriași, harnici, serioși, ceilalți sunt diletanți, leneși, neserioși. Impostura oamenilor care se află în treabă se vede de jos, de la instalatorul care te duce cu vorba, până sus, pe frontispiciul țării unde cineva, aflându-se în treabă, a gravat cuvintele solemne „România lucrului bine făcut”. Orice om care trăiește în România poate discerne cât este aici lucru bine făcut și cât e făcătură.
Un lucru e cert: Paul Negoescu (regizor), Radu Romaniuc și Oana Tudor (scenariști), Iulian Postelnicu, Vasile Muraru, Crina Semciuc și Anghel Damian (actori) au făcut cu „Oameni de treabă” o treabă foarte bună. Filmul este din 25 noiembrie până în 9 decembrie în cinematografele din toată țara. Sigur, acolo unde mai sunt cinematografe.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar "lucrul bine făcut" ține de calitatea omului. Nu toți îl putem face. Nici chiar Iohannis, ca președinte. "România lucrului bine făcut" se traduce pri faptul că fiecare român ar trebui să-și facă treaba cât mai bine. Omenește, nu e posibil. N-a fost decât un slogan de campanie, care s-a stins în timp. Nici pe vremea celuilalt neamț, relegel Carol I, lucrurile n-au stat pe roze. A vrut, la un moment dat, să plece. Intrigile, corupția, scandalurile politice îl scârbiseră. "Oameni de treabă" aidoma cele din film există peste tot unde sunt oameni.
Nu la cinematograf, că l-am văzut pe cel mai apropiat și e în ruine, nici măcar crâjmă nu l-a făcut nimeni...
Uite, am io o întrebare de om cinstit (ori care-ar vrea să fie, dac-ar putea). N-am cinema și vreau să văd totuși filmul. Ce pot face, legal și cu bunul simț de a contribui la veniturile celui (celor) care trăiesc din asta? Întrebare-ajutătoare: nu sunt din București, deci nu mă trimiteți p-acolo pe undeva după BR-uri :D
Mulțumesc oricui răspunde, chiar și autorului :))