De ce sunt împotriva orei de latină la clasa a VIII-a. Consideraţii practice

Ora de latină, în grija patrioţilor

Problema eliminării orei de limba latină din programa obligatorie a clasei a VIII-a a generat multe dezbateri în mediul intelectual românesc, ideea predominantă fiind aceea că elevii ar avea nevoie vitală de această oră şi că fără ea ar absolvi şcoala cu o infirmitate insurmontabilă. Argumentele aduse sunt, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, atât de desuete şi stânjenitoare, încât pe mine ca clasicist mă fac să roşesc: 1. noi, românii, care, aşa cum ne învăţa Grigore Ureche, „de la Râm ne tragem”, avem datoria morală să studiem limba strămoşilor noştri romani ca să nu ne pierdem identitatea prin necunoaşterea trecutului nostru etc.; 2. elevii au nevoie nu numai de ştiinţe aride, care anchilozează spiritul, ci şi de o educaţie umanistă, şi ce altă materie poate deschide calea spre umanioare decât latina?; 3. în tradiţia şcolii româneşti, elevul a avut, de câteva decenii încoace, o oră de latină la clasa a VIII-a, iar eventuala ei înlăturare ar fi o măsură antinaţională.

Pe tracomani, adică pe ăia care cred că traco-daca a fost buricul tuturor limbilor şi că românii nu datorează nimic romanilor şi limbii latine, nu-i iau în serios. În tot acest cor răguşit al patrioţilor îngrijoraţi am remarcat excepţia fericită a vechiului meu prieten Dr. Ştefan Colceriu, care, chiar pe acest site, a scris o pledoarie emoţionantă, sinceră şi deşteaptă în favoarea limbii latine.  

Audiatur et altera pars sau argumente pentru o poziţie diferită

Eu mă delimitez însă de poziţia favorabilă orei de latină şi, cu toată răspunderea de clasicist care am predat şi predau în continuare latină, dar şi cu riscul de a fi tratat cu sudălmi, susţin categoric eliminarea ei. Iată argumentele mele:

• A. unicul „avantaj” al unei singure ore pe săptămână de latină la clasa a VIII-a este încărcarea inutilă a programului elevilor;
  
• B. latina nu este disciplină fundamentală şi, prin urmare, impunerea ei nu se justifică;
  
• C. scopul studierii latinei la clasa a VIII nu este întărirea sentimentelor patriotice şi nici consolidarea limbilor romanice sau a gramaticii româneşti.

A. De ce este inutilă o oră pe săptămână de latină?

Nicio limbă străină nu se poate studia cu succes într-o oră pe săptămână, iar latina, oricât de sexy am încerca noi s-o prezentăm, este o limbă foarte grea: gramatica este foarte stufoasă şi nu se poate învăţa decât prin memorare mecanică. Desigur, există o logică foarte clară a sistemului ei morfologic, dar, la urma urmei, până când nu înveţi pe dinafară declinările substantivelor şi conjugările verbelor, nu vei putea pricepe această logică, nu vei putea citi latineşte şi nu vei înţelege nimic. Or, aceasta necesită timp, voinţă şi repetiţie, pentru că – nu-i aşa? – repetitio est mater studiorum. Şi tare mă tem că un elev mediu de clasa a VIII-a nu-şi va pierde vremea memorând tabele cu desinenţe latineşti pentru o materie periferică din orar. Ceea ce-ţi rămâne deci, ca profesor, de făcut într-o oră pe săptămână este să le spui copiilor diverse istorioare şi legende, să-i înveţi nişte proverbe ca Aquila non capit muscam şi să încerci să traduci propoziţii inepte din manuale, precum In patria nostra multae siluae sunt. Mi se pare, sincer, cam puţin pentru a justifica încă o oră în programul – şi aşa extrem de încărcat – al unor adolescenţi de 14 ani.

B. Obsesia orelor obligatorii este nocivă

Constat cu tristeţe că mulţi dintre profesorii români au, în continuare, nostalgia obligativităţii disciplinelor pe care le predau. Dintr-un anumit punct de vedere, pot înţelege această năzuinţă la profesorii de latină, mai ales că ei au fost trataţi în România cu dispreţ de mai toţi miniştrii ingineri şi directorii inculţi de şcoli şi licee, care, educaţi ei înşişi în şcoala comunistă, nu ştiu decât că latina este o limbă moartă. Totuşi, dacă e să fim cinstiţi, trebuie să admitem că pentru un elev de clasa a VIII-a sunt materii mai importante decât latina. Nu cu forţa vom face limba latină iubită de adolescenţi, ci cu inteligenţa. Şi mai trebuie să ne scoatem din cap ideea aberantă că latina şi greaca veche se mai pot studia în masă. În Marea Britanie, spre exemplu, latina nu este obligatorie în nicio şcoală şi cu toate acestea în toate şcolile de elită (dar şi în cele mai puţin ilustre) există elevi care optează pentru această limbă, iar concurenţa pentru un loc la facultăţile de limbi clasice nu este nici ea neglijabilă. Merită să ne întrebăm ce anume îi motivează pe englezi, care nici nu se trag din romani, nici nu vorbesc o limbă neolatină, să studieze de bunăvoie latina (şi nu puţini dintre ei chiar şi greaca veche), fără a fi forţaţi în vreun fel, şi de ce elevii şi părinţii români sunt atât de ostili acestei discipline. Răspunsul e foarte complex şi ţine în primul rând de o anumită filosofie educaţională: pe de o parte, britanicul educat, cu bani şi cu ştaif ştie că latina n-o să-i strice niciodată odraslei, iar pe de alta, promovarea latinei în şcoli se face prin argumente ceva mai inteligente decât acelea enumerate la începutul articolului. Mutatis mutandis, românul mediu n-a mai învăţat latină serios dinainte de război, căci comuniştii i-au băgat în cap că e o limbă moartă şi că, oricum, materiile umaniste sunt mai mult pentru fete de pension, iar profesorii de latină, vitregiţi ei înşişi de un sistem permanent duşmănos, n-au mai găsit puterea să iasă dintr-o anumită inerţie intelectuală.

C. Latina ca auxiliar este o idee greşită

Este dincolo de orice îndoială că româna este o continuatoare directă a limbii latine vorbite în ţinutul romanizat al Daciei, dar mizând pe acest argument paşoptist nu vom convinge pe nimeni să studieze latina ca auxiliar al istoriei patriotice în secolul 21. E nevoie de ceva mai mult decât o retorică patriotardă sau vulgar utilitară: chipurile, latina ar fi o „poartă de intrare” spre limbile romanice etc. Cunosc foarte mulţi vorbitori non-nativi excelenţi de franceză, spaniolă şi italiană care habar n-au de latină, deci se poate să înveţi franţuzeşte perfect şi fără latinească. Nu voi începe să înşir eu însumi argumente în favoarea latinei, ci voi apela la cea mai celebră clasicistă din Marea Britanie şi poate chiar din lume, Mary Beard, o profesoară non-conformistă de mare calibru intelectual la Cambridge, care a acceptat să predea latină unor adolescenţi începători la aşa-numita „Dream School” a nu mai puţin celebrului bucătar englez Jamie Oliver. Mary este un exemplu perfect de cum se poate preda latină deştept şi dinamic. Răspunsul ei la întrebarea aparent obraznică a unei fete la ce foloseşte să înveţi latineşte este aproape dezarmant, dar cucereşte prin sinceritate.

În concluzie, găsesc propunerea eliminării orei de latină obligatorii la clasa VIII-a binevenită. Aşa cum este ea concepută şi predată momentan, este o pierdere de vreme justificată prin argumente patriotice depăşite de realitatea contemporană europeană. Studiul latinei în România trebuie reformat din temelii, iar ideea de a obliga elevul să aibă încă o oră rătăcită în orar, de care nimănui nu-i pasă, numai pentru a asigura norma unor profesori ameninţaţi cu şomajul este cu siguranţă o temelie şubredă. Latina nu este o limbă uşoară, nu se poate studia într-o oră pe săptămână şi nici nu este pentru toată lumea. Decât o oră neînsemnată în orar, mai bine lipsă. Da, această soluţie radicală poate părea şocantă şi nedreaptă pentru profesorii de latină, dar există soluţii alternative. Despre ele, în articolul următor. 

Citește mai departe:

Susțin introducerea gramaticii la liceu

Ce sunt românii care scriu fără diacritice

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp