De la Dacia la Dincolo. Cu Dulcan la bord

Geneza reloaded: adevărul național spus cu barbă și voce gravă

Astăzi, în România lui 2025, nu mai e nevoie de argumente istorice, surse, dovezi sau măcar un fir logic ca să enunți adevăruri planetare. E suficientă o barbă lungă, o privire pătrunzătoare și un ton grav și deja poți rescrie geneza umanității.

Dacii, din nou în fruntea planetelor

În decorul din ce în ce mai straniu al prezentului românesc, un urmaș al Dacilor Liberi a rostit, cu solemnitate dezlânată, o frază care n-ar trebui ignorată, oricât de ridicolă ar părea: „Credința e ceva care poporul român o are dinainte de a se scrie orice carte pe această planetă.”

Așa începe. Și continuă, escaladând absurdul: dacii, desigur, erau acum 40.000 de ani cea mai înaltă civilizație de pe Pământ. Legile lor au fost copiate în toate cărțile religioase ale omenirii. Vibrația spirituală supremă pornește, evident, din Arcul Carpatic. Iar tot acest pachet de revelații este inspirat „de Inteligența Infinită”, pe care trebuie – citez – „s-o discutăm după marele profesor Dulcan, ca să înțelegem acele fenomene”.

De la neurologie la oracol

Ei bine, aici e problema.

Nu în delirul ezoteric în sine – care, fără sprijin intelectual, s-ar stinge în cercuri restrânse de adepți cu coifuri dacice și teci imaginare. Ci în apelul la autoritate, la „marele profesor” care a fost și neurolog, și militar, și scriitor, și acum, involuntar sau nu, profet de serviciu pentru noua mitologie autohtonă.

Ceața discursului liniștitor

Dumitru Constantin Dulcan, prin amestecul său de neurologie vagă, termeni metafizici și promisiuni de „conștiință extinsă”, a reușit – cu o retorică liniștitoare – să valideze un întreg discurs în care pseudoștiința se amestecă cu mistica daco-centristă.

Deși nu face afirmații direct scandaloase, cultivă un climat în care pot înflori cele mai fanteziste idei.

Acolo unde realitatea devine „limitativă”, acolo unde medicina devine „incompletă”, acolo unde știința trebuie „depășită”, vin daci cu vibrații, teorii despre ADN superior și predici despre energiile din Bucegi.

Ambiguitate cu gir academic

Profesorul Dulcan nu e responsabil de ce spun acești oameni, dar a contribuit, prin ambiguitatea scrierilor și notorietatea sa, la convingerea că știința adevărată e cea care pare ezoterică, dar vine dintr-o minte serioasă.

A dat, cu alte cuvinte, apă la moara celor care nu mai știu să o fiarbă.

De la spirit critic la spirite în direct

Și, astfel, în loc de spirit critic, avem spirite.

În loc de educație medicală, avem „Inteligență Infinită”.

În loc de investigație clinică, avem diagnostice „vibraționale”.

România se întoarce la Daci, dar cu ochelari de realitate augmentată. Un amestec periculos de ignoranță mistică și autoritate intelectuală second-hand.

Între microfon și minte

Nu râd. Mă îngrijorez. Pentru că de la „Stegarul Dac” la „educația spirituală în spitale” e doar un pas. Și de acolo la refuzul medicinei, la teoriile conspirației și la demența colectivă deghizată în revelație – drumul e deja bătătorit.

Poate că, în loc să „înțelegem după Dulcan”, ar trebui să ne întrebăm: cum a fost posibil să ne pierdem discernământul chiar în fața unui microfon?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp