De la pilda samariteanului la scena politică: Hristos folosit, milostenia uitată

Foto: South Park – „Sermon on the ’Mount”, S27 (2025)

„Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Isus: Și cine este aproapele meu? Iar Isus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc și văzând, a trecut pe alături. Iar un rom/nepalez/homosexual/neo-marxist/un copil de 20 de ani de care n-am știut cum să avem grijă , mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă. Și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțând doi dinari i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îți voi da. Care din acești trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Și Isus i-a zis: Mergi și fă și tu asemenea.” (Luca 10, 29-37)

Am fost timp de trei ani profesor de religie creștin-ortodoxă (o oră care este mai degrabă una de cateheză creștin-ortodoxă, dar nu acesta este subiectul textului de față) în trei școli, dintre care două în mediul rural, unde majoritatea elevilor erau romi, iar foarte mulți dintre ei frecventau biserici neoprotestante. De aceea, unul dintre mesajele cele mai importante pe care le-am accentuat la multe ore a fost cel transmis de Isus Hristos în pilda samariteanului milostiv.

În acea perioadă am căutat o interpretare autohtonă a pildei, ca antidot la rasismul prezent în societatea noastră față de romi. Am descoperit-o într-o scrisoare din 2013, adresată de Neagu Djuvara lui Andrei Pleșu, în care istoricul explică faptul că evreii se fereau de samariteni și, cel mai probabil, îi recunoșteau ușor pentru că aveau un fizic diferit și fața puțin „tuciurie”. În scrisoare este făcută o analogie a pildei cu Bucureștiul modern și cetățenii săi, având un rom în locul samariteanului – o transpunere pe care am folosit-o și eu, înlocuind cuvântul „samaritean” cu alte „etichete”. 

Printre variantele la care am recurs se află și „un copil de 20 de ani de care n-am știut cum să avem grijă”, pentru că un aspect care cred că ne-a scăpat multora în evenimentul petrecut zilele trecute în București este acela că atitudinea acelui tânăr, care a lovit un necunoscut, ar putea reprezenta un eșec al nostru, ca societate.

Oliver Jens Schmitt, istoricul care a scris probabil cea mai completă biografie a lui Corneliu Zelea Codreanu, a prezentat modul în care legionarii și cuziștii (adepții lui A. C. Cuza) răspândeau propaganda antisemită, mai ales în mediul rural, unde majoritatea oamenilor nu știau să citească. În campaniile electorale erau folosite caricaturi în care evreii erau prezentați ca personaje diabolice care voiau să le facă rău.

Perioada interbelică a fost una în care elemente din creștinismul ortodox au fost amestecate cu politica, luând forma legionarismului. Parlamentarul care a readus de curând pe agenda publică o atitudine discriminatorie față de muncitorii veniți în România din Asia de Sud și de Sud-Est se afișează pe propria pagină de Facebook drept creștin, cu mesaje postate de Înviere și din diferite lăcașuri de cult.

Societatea americană pare să se confrunte și ea cu aceleași probleme. Președintele SUA, Donald Trump, împreună cu susținătorii mișcării MAGA, s-au folosit încă din campania electorală din 2015 de teme legate de creștinism, precum avortul sau percepția asupra homosexualității, combinate, desigur, cu politici discriminatorii și cu rasism. 

De curând, a apărut sezonul 27 al serialului South Park, în care creatorii, pe lângă faptul că îl pun pe Trump într-o relație plină de probleme direct cu Satana, îi dedică și un cântec:

Oh!
Faith in Christ (Credință în Hristos)
We're bringing back Christ (Îl readucem pe Hristos)
There's money in Christ (Sunt bani în Hristos)
Bringing back Christ (Îl readucem pe Hristos) Christ makes the money (Hristos face banii)
Christ makes the money (Hristos face banii)

Atitudinea față de cei care sunt diferiți de noi – din motive ce țin de rasă, religie, naționalitate sau alte identități – nu ar trebui căutată în discursurile politice care se hrănesc din ură și diviziune, ci în cuvintele și învățăturile Celui de care unii politicieni par să se folosească doar în scop electoral. 

Mesajul lui Hristos este unul simplu și universal: iubirea aproapelui, compasiunea și grija pentru cel căzut la marginea drumului. Acolo se află adevărata măsură a credinței, nu în sloganuri, nu în gesturi simbolice afișate pe rețelele sociale. Când uităm acest lucru, riscăm să transformăm religia într-un instrument de manipulare, în loc să o lăsăm să fie izvor de solidaritate și umanitate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp