Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De pe patul de spital, domnul Ilie, om de la țară, îmi spune în șoaptă, pe un ton conspirativ: „Am amortizoare noi. M-a operat robotul”

Spital de ortopedie

Foto: Profimedia Images

Pe domnul Ilie l-am cunoscut la spital. E trecut binișor de prima tinerețe, de a doua și, în general, de toate tinerețile posibile. „Am amortizoare noi”, îmi zice el râzând și-mi arată cu degetul pansamentul de pe genunchi. 

Ceilalți pacienți din salon sunt amuzați de inedita metaforă: și ei aparțin generației care își demonta Dacia 1300 în fața curții pe preșulețe, spăla bujiile și sufla în jiglere în zilele de duminică. Își face exercițiile pe care i le-a indicat medicul, deși e operat de mai puțin de 24 de ore. 

Domnul Ilie e din mediul rural și, ca mulți semeni de-ai lui (printre care mă număr și eu) a amânat cât a putut un consult de specialitate, iar operația a venit când articulația genunchiului era destul de afectată. Totuși, pacientul nostru, chiar dacă nu s-a grăbit să consulte un ortoped, s-a tratat un timp singur, așa cum s-a priceput: mai niște foi de varză înfășurate în jurul genunchiului, mai niște nămol de Techirghiol sau niște băi termale, toate stropite din belșug cu pastile-minune din reclame tv. În cele din urmă, împins de la spate și de durerea din genunchi, domnul Ilie și-a luat inima în dinți și a făcut un lucru mare: a căutat pe internet „spital de ortopedie”. 

Primul spital ce i-a apărut în căutare a fost spitalul Foișor și acolo s-a dus. Și-a făcut programare telefonică, a așteptat puțin să-i vină rândul și a venit să se interneze pentru operație atunci când a fost chemat. Genunchiul vechi, avariat, a fost înlocuit prin această intervenție cu o articulație nouă. 

„M-a operat robotul”, îmi zice domnul Ilie în șoaptă, pe un ton conspirativ. Așa cum o spunea domnul Ilie părea că s-a zis cu chirurgii în carne și oase, de vreme ce robotul poate face muncă de chirurg. 

De fapt, lucrurile nu stau deloc așa, pentru că robotul nu are o autonomie absolută (nu încă), ci are un șef: chirurgul. Dar robotul, membru de bază al echipei operatorii, face un lucru pe care cel mai eficient chirurg nu-l poate face. Pe baza unei hărți 3D a genunchiului (la fel ca amprentele, nu găsești doi genunchi identici), robotul analizează potrivirea anatomică perfectă pentru noul genunchi, aliniamentul ideal în axul membrului inferior, cu alte cuvinte, personalizează intervenția chirurgului în funcție de particularitățile anatomice ale pacientului. Mai mult de-atât, robotul trimite feedback chirurgului în timp real în timpul operației și limitează actele chirurgicale nenecesare. În acest fel, intervenția chirurgicală devine mai scurtă, sângerarea intraoperatorie se reduce, iar recuperarea postoperatorie este mai rapidă și mai puțin dureroasă. Poate face un chirurg o astfel de intervenție, în afara roboticii? Desigur, un chirurg bun pune un implant de genunchi funcțional, durerea din articulație dispare și pacientul își poate relua activitățile cotidiene. Însă robotul face diferența dintre foarte bine și excelent, tocmai datorită acelei potriviri perfecte a noului genunchi la particularitățile pacientului. Nu punem la socoteală că robotul nu obosește, nu are tremor, nu vrea la baie și nici nu are dureri de stomac. 

În fine, domnul Ilie, care a văzut o grămadă de lucruri la viața lui, nu este foarte impresionat de robotica în chirurgia genunchiului și, ca mulți oameni de la țară, lasă lucrurile să se întâmple firesc, cu aerul că trăiește o normalitate la îndemâna oricui. Nu i se pare prea abruptă trecerea de la terapia cu foi de varză la chirurgia robotică și așteaptă să plece acasă, la nepoți. Are perfectă dreptate, aceasta este normalitatea zilelor noastre. Un robot îți poate face cafeaua, îți poate aduce burgerul la masă sau îți poate înlocui un genunchi rablagit.

Poate ar trebui să știți cam cât v-ar putea costa o astfel de intervenție. Păi e cam scump și nu-și permite chiar oricine: bun simț și un pic de răbdare, că lista de așteptare e mare. Și 10 lei coplata. Ca să vezi, dacă se vrea eficiență, aceasta se poate întâlni și într-un spital de stat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Calcule / sursa foto: Profimedia

Un om cu un salariu considerat de unii „normal”, nici mic, nici mare, în jur de 4.500 de lei brut, ajunge să trăiască din puțin peste 2.600 de lei net. Diferența nu dispare într-o gaură neagră abstractă, ci este luată metodic prin contribuții și impozite. Aproape jumătate din munca sa pleacă înainte să ajungă în buzunar. Oficial, pentru pensie și sănătate. Neoficial, pentru a acoperi un stat supradimensionat, ineficient și incapabil să livreze servicii publice pe măsura sacrificiului cerut.

Citește mai mult

Internet / sursa foto: Profimedia

Sigur că e nevoie de reguli. E nevoie de reglementări, de educație digitală pentru părinți, profesori, politicieni și creatori de conținut și, mai ales, de instituții care aplică legea în mod real. Pentru că, la coada-cozii, adolescenții sunt cea mai mică problemă. Ei sunt doar cei care cresc într-o lume construită de noi, adulții. Și care, de cele mai multe ori, repetă ceea ce i-am învățat (teoria învățării sociale).

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Adolescenti / sursa foto: Profimedia

Dacă te-ai întrebat măcar o dată: „Oare ce i s-ar potrivi cu adevărat copilului meu?” - nu ești singur(ă). Unii copii sunt atrași de știință, alții de creativitate, unii vor rezultate și structură, iar alții sunt motivați de oameni, impact și sens. De multe ori, direcția potrivită nu e despre „ce e la modă”, ci despre cum gândește copilul tău și ce îl motivează cu adevărat. De aceea am creat un quiz simplu și util

Citește mai mult