Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De Ziua Culturii Române, ambasadorul Marii Britanii la București recită un fragment din „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu

Ziua Culturii Române, Ambasada Marii Britanii a postat pe contul de Facebook o înregistrare în care ambasadorul Paul Brummell recită un fragment din „Scrisoarea I”, de Mihai Eminescu. 

„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,/Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns.../Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns./Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,/Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,/Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază./Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,/Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!.../Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l/Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!.../Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,/E stăpânul fără margini peste marginile lumii...De-atunci negura eternă se desface în făşii,/e atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...”, recită ambasadorul.

Şi predecesorul său, Martin Harris, a recitat din Eminescu. În 2013 a ales poezia „Revedere”, iar la finalul mandatului său, "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie", scrie News.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Mă rog, acceptăm, doar e ambasador. Mai bine recita o niscai traducere bună în engleză, există (nu mai știu dacă chiar acest pasaj). Nu știu dacă E.S. a fost pătruns de profunzimea textului...
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al stației automate, a sateloidului, dar l-am găsit în tabelul ce atârna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul în alfabetul Morse și, după opt secunde, mi-a venit răspunsul. Sateloidul, sau mai curînd creierul său electronic, a răspuns printr-un semnal repetat ritmic.

Citește mai mult

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult