Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

De Ziua Culturii Române, ambasadorul Marii Britanii la București recită un fragment din „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu

Ziua Culturii Române, Ambasada Marii Britanii a postat pe contul de Facebook o înregistrare în care ambasadorul Paul Brummell recită un fragment din „Scrisoarea I”, de Mihai Eminescu. 

„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,/Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns.../Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns./Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,/Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,/Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază./Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,/Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!.../Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l/Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!.../Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,/E stăpânul fără margini peste marginile lumii...De-atunci negura eternă se desface în făşii,/e atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...”, recită ambasadorul.

Şi predecesorul său, Martin Harris, a recitat din Eminescu. În 2013 a ales poezia „Revedere”, iar la finalul mandatului său, "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie", scrie News.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Mă rog, acceptăm, doar e ambasador. Mai bine recita o niscai traducere bună în engleză, există (nu mai știu dacă chiar acest pasaj). Nu știu dacă E.S. a fost pătruns de profunzimea textului...
    • Like 0


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult