Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Democrația sub asediu. Oamenii aceștia nu mai au timp de subtilități

Protest, jandarmi, Victoriei

(Foto: Inquam Photos / Alberto Groșescu)

Ce se întâmplă astăzi este oglinda aproape perfectă a lașității noastre colective. Lașitatea celor care nu am conștietizat că a vorbi despre greșelile noastre, ca și despre greșelile altora este perfect normal. Că doar prin (auto)exigență și ambiția de a fi mai buni nu riscăm să devenim ticăloși. Suntem unde suntem pentru că nici măcar nu învățăm odată că există ceva incredibil de eliberator în a-ți asuma responsabilitatea pentru consecințele greșelilor făcute. Că a greși e uman, dar a nu recunoaște e jignitor. Ipocrizia trebuie arătată ca atare. Răul cel mai mic e doar o formă de a dormi anesteziați în pat cu răul cel mai mare. Și asta se vede acum. Asta trăim acum. Consecințele coabitării cu răul mai mic.

Ani de zile ne-am mințit că ticăloșia nu ne afectează dacă știm să ne construim câte un mic univers în care să fie bine și călduț. Ani de zile am uitat că datorăm totuși ceva bunicilor noștri injectați de frigul cumplit al câte unei Jilave comuniste. Ani de zile am uitat că părinții noștri și-au rupt sufletele îndurând o tranziție în care uneori au fost poate mai batjocoriți decât înainte de revoluție. Iar ei au îndurat toate astea cu un gând pe care noi acum riscăm să îl trădăm – că viitorul va fi mai bun, mai just și mai echitabil.

Acum puțină vreme, mi s-a amintit de o manieră urâtă rău că este de o naivitate cruntă să îți imaginezi că există în toți oamenii capacitatea de a înțelege că sunt linii roșii peste care nu se trece. Am greșit imaginându-mi că nu sunt suficiente resurse de ticăloșie pe lumea asta pentru a înțelege un lucru de bun simț – sunt unele lucruri care pur și simplu nu se fac.

Eu sper să îmi fi învățat lecția și să am capacitatea de a duce consecințele greșelilor mele. Și cred că cel mai bun lucru din a fi om înseamnă inclusiv opțiunea de a-ți asuma decizii greșite. Eu nu mai sunt dispusă să mă mulțumesc cu ridicolul „merge și așa”. Cred în moderație, dar mai cred și în faptul că trebuie să vorbești (sau chiar să urli) când ceva e greșit.

Așa că, fără alintătură sau metaforă, vă spun că, în opinia mea, treaba e groasă rău! Oamenii ăștia nu au timp sau chef de subtilități. Democrația din țara asta, șchioapă cum e ea, este sub asediu. Când instituțiile pică una câte una și unica virtute rămâne starea de preș, nu putem asista impasibili. E rușinos.

Cred și că e o rușine să te mulțumești cu puțin sau să nu îți pese că în jurul tău se zdrobesc temeliile unei societăți democratice (alea puține construite sau rămase). Va trebui să luăm decizii. Unele vor fi proaste. Dar câtă vreme avem în noi capacitatea de a ne asuma când vom vedea acele greșeli și câtă vreme ele nu sunt făcute cu rea-credință, cred că avem o șansă.

Dacă tăcem și ne mulțumim în continuare cu câte o fărâmă de „merge și-așa”, ne așteaptă doar un veac de lașitate.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asediu? este moartă., ..împăiată și scoasă in balcon în ziua de pensie...care nu o să mai vină deoarece a fost păpată de hoții guvernărilor catastrofale fsn/psd/pnț/pnl/pdl.....ancorate lacome la resursele statului în interes personal!
    • Like 0
  • Titlul este ofertant dar continutul nuAcest titltu descrie,in opinia mea,starea actuala a celor ce conduc Romania
    • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult