Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Demontarea unui mit

Un articol semnat de Lucian Croitoru și Răzvan Stanca

Una dintre ideile prezentate în ultimul timp referitoare la relația dintre muncă și capital este aceea că, în România, factorului muncă îi revine prea puțin din valoarea adăugată netă (adică un fel de venit național net). Astfel, au fost prezentate cifre care arătau că „munca„ ar primi doar 37-40 la sută din valoarea adăugată netă. Vezi doame, „capitaliștii veroși” din România iau prea mult din această valoare adăugată netă, în detrimentul forței de muncă.

Totuși, verificând aceste cifre, am obținut rezultate total diferite, din mai multe cauze, pe care le vom detalia separat cu o altă ocazie. Aici vrem să arătăm doar că, probabil, una dintre aceste cauze este aceea că venitul mixt, adică acel venit obținut de așa-numiții „angajați pe cont propriu” (cum ar fi persoane fizice autorizate, reprezentanți ai profesiilor liberale, lucrători în întreprinderi familiale, fermieri etc.) este în mod greșit exclus din categoria veniturilor obținute de forța de muncă(*). Includerea corectă a lor în veniturile obținute de forța de muncă nu este ușoară, deoarece este dificil de stabilit cu exactitate ce parte din veniturile mixte sunt în mod precis venituri ale factorului muncă. De aceea, se folosesc mai multe definiții și ipoteze pentru a asigura o imagine corectă.

Când am aplicat șase astfel de definiții, am constatat că în România partea din valoarea adăugată brută ce revine factorului muncă se situează la 46,7 la sută (în cazul în care sunt luate în calcul doar compensațiile pentru muncă ale angajaților), iar în cazul celorlalte definiții (în care compensațiile pentru muncă ale angajaților sunt ajustate cu venitul mixt în cinci ipoteze distincte) se situează între 59,7 la sută și 68,7 la sută.

Cu aceste corecții, România nu mai este în mod necesar pe ultimul loc în clasificarea țărilor din Uniunea Europeană după ponderea veniturilor factorului muncă în valoarea adăugată netă. După una dintre aceste definiții (și anume aceea în care venitul mixt este luat în calcul în funcție de numărul angajaților pe cont propriu care sunt la rândul lor angajatori, aceștia fiind considerați a fi reprezentanți ai factorului capital), în anul 2014, România era pe locul 21 din 28.

Având făcute corecțiile menționate, rezultă că, mai degrabă, în România partea cea mai mare din valoarea adăugată netă din economie revine forței de muncă, și nu factorului capital, așa cum în mod eronat susțin unii analiști. Această tendință este comună în Uniunea Europeană, iar România nu face excepție. A promova unele măsuri cum ar fi creșterea impozitelor pe venitul din muncă, creșterea nesustenabilă a salariilor și altele asemenea, doar pentru a crește ponderea ce revine forței de muncă din valoarea adăugată netă este o politică profund greșită, care reduce competitivitatea economiei, îndepărtându-ne de obiectivul adoptării monedei euro.


(*) Există o corelație între dimensiunea venitului mixt și ponderea remunerării angajaților în valoarea adăugtă netă, corelație pe care trebuie să o avem în minte atunci când interpretăm cifrele care arată proporția în care valoarea adăugată netă se împarte între capital și muncă: în țările în care veniturile mixte sunt relativ mari, compensațiile pentru muncă sunt relativ mici, și invers. De exemplu, în România ponderea venitului mixt este relativ mare (15 la sută din PIB) și, din această cauză, neglijarea acestui venit duce la valori în mod eronat mici referitoare la partea care revine forței de muncă din valoarea adăugată netă (adică la valori eronat mari referitoare la partea care revine capitalului).

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mr.Oh check icon
    Cand eram in clasa 12-a (1986) nu vroiam sa continui studiile la facultate. Vroiam sa fiu tamplar. Mama mi-a zis: "Copile, iti place sa-ti spuna un altul, mai prost si mai badaran decat tine ce trebuie sa faci? Daca esti capabil sa inveti insa nu vei studia e foarte probabil sa ajungi in aceasta situatie."
    Asa e si cu angajatul si angajatorul. Daca ai capacitatea de a fi intreprinzator insa esti comod, nu ai curaj, sau nu vrei sa fi intreprinzator atunci e foarte probabil sa ai un venit sau salar sub capacitatea ta. Degeaba te frustrezi. Locrurile de munca le creaza intreprinzatorii. Ca angajat esti dependent de acestea. Vei putea munci doar acolo unde sunt locuri de munca disponibile si tu esti calificat. Ca angajat trebuie sa accepti salarul care ti se da pentru acea pozitie. Daca nu poti, singura optiune e sa devi intreprinzator. Dar cum sa devi intreprinzator daca esti educat ca patronii sunt exploatatori?
    Si iata ca facem teoria chibritului...De ce castiga mai bine intreprinzatorii decat angajatii? Si raspunsul e simplu. Intreprinzatorul creeza primul loc de munca pentru sine. Si abia apoi pentru ceilalti in limita realitatii in care traieste.
    • Like 4
  • Când un medic, avocat sau meseriaş este pus în situaţia să aleagă modul în care îşi poate valorifica mai bine munca având posibilitatea să se angajeze ca salariat sau să-şi valorice munca în regie proprie, acesta va calcula, fie şi băbeşte, sporul marginal de venit pentru fiecare variantă. Acest gen de calcul are în vedere în mod implicit şi modul în care se împarte valoarea adăugată netă între muncă şi capital pentru fiecare caz individual. Dacă în ţara A ponderea veniturilor mixte în PIB este semnificativ mai redusă decât în ţara B, aceasta înseamnă că în ţara A un număr semnificativ mai mare de posibili liber profesionişti au decis să-şi valorifice munca pe piaţă, ca salariaţi, apreciind ca acceptabil sau chiar favorabil modul de împărţire a valorii adăugate între muncă şi capital. Dacă în ţara B ponderea veniturilor mixte în PIB este semnificativ mai ridicată decât în ţara A, înseamnă că un număr mai mare de posibili liber profesionişti au optat pentru valorificare muncii lor în regie proprie, considerând dezavantajoasă alternativa muncii salariate şi (implicit) dezavantajoasă împărţirea valorii adăugate între muncă şi capital.
    Dacă privim economiile naţionale din punct de vedere al dezvoltării, vom constata că ţările din categoria A au un nivel de dezvoltare mai ridicat, o valoare mai mare a capitalului /salariat, un grad mai ridicat de concentrare a producţiei şi a capitalului, o productivitate socială a muncii mai ridicată şi un nivel mai ridicat al salariilor decât în ţările de categorie B.
    • Like 1
  • Curat murdar, dle Croitoru... Dupa calculele dvs rezulta ca salariatii castiga bine, desi ei castiga foarte putin...iar patronii sunt in pierdere pentru ca sunt prea generosi cu salariatii
    ... Daca articolul de mai sus era scris de un martian, cred ca as fi ras; cand ma gandesc la faptul ca lucrati la BNR...ma apuca furia.
    Nu va suspectez de prostie, dar de manipulare grosiera DA.

    De cand PFA inseamna salariat? Cum sa fie avocatul salariat? Anton, mai jos, are dreptate. Parca el lucreaza la BNR

    N-ati demontat nimic, stati linistit...iar pe votul meu, daca o sa aveti nevoie, sa nu va bazati.

    Apropo de patronii romani, au reusit in anul 2015 un profit mai mare de trei ori decat multinationalele...

    • Like 2
    • @ Constantin
      Apoi pe matale numai calculele Olguței și ale lu Dragnea te-au convins sa le dai votul .
      • Like 2
  • Problema modului de repartizare a valorii adăugate nete între factorul muncă şi factorul capital are sens numai în sectorul în care întreprinzătorul îşi procura factorul muncă prin intermediul pieţei iar comparaţiile cu situaţia din alte ţări ar trebui să aibă în vedere numai aceste sectoare. Dacă în sectorul economic în care întreprinzătorul este posesorul ambilor factori de producţie (sector mixt) nu are loc în fapt o repartizare a valorii adăugate nete, aportul fiecărui factor neputând fi cuantificat, atunci, repartizarea pe cei doi factori sau cuantificarea contribuţiei celor doi factori nu există nici ca problemă.
    • Like 2


Îți recomandăm

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Elevi la școala de valori

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Citește mai mult

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult

companie - angajat

Zilele astea domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul pe cap. Cum? Adică el a fost fraier că s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult