Problema majoră a țării s-a rezolvat, gata. Parlamentarii și-au votat pensii speciale, președintele Klaus Iohannis nu are altceva de făcut decât să o promulge, mai există un singur posibil popas, Curtea Constituțională, iar acolo e greu de crezut că se mai poate răsturna situația.
De acum înainte, odată promulgată și publicată în Monitorul Oficial, legea le dă parlamentarilor care au împlinit vârsta de pensionare dreptul la o indemnizație specială.
Formula de calcul: 0,55% din indemnizația brută lunară, înmulțit cu numărul lunilor de mandat, minimum 12. Asta înseamnă că pensia în cauză se va modifica de fiecare dată când se modifică indemnizația în sine.
De la 1 decembrie, de exemplu, a crescut cu 10%. De ce? Pentru că amendamentul care majora toate salariile personalului plătit din bugetul de stat, devenit lege de acum, se aplică și parlamentarilor. Indemnizația brută lunară pentru un deputat sau un senator fără niciun fel de funcție este acum de aproximativ 7.700 de lei. Amintesc că din pensia specială se oprește 16% impozit pe venit și contribuția pentru sănătate de 5,5%. Ceea ce înseamnă că pensia specială ar ajunge, pentru un mandat, la aproape 1.600 de lei, pentru două mandate – 3.200 de lei, iar pentru trei mandate – aproape 4.800 de lei.
Pensia medie în România este de aproximativ 890 de lei, adică mult sub nivelul parlamentarilor. Dar acesta este un argument populist și poate nu e cel mai bun raționament.
Argumentele lor
1. Nu este pensie specială
De acord, în lege nu este denumită pensie, ci indemnizație specială. Dar este o indemnizație care se acordă doar celor care au împlinit vârsta de pensionare, după ce și-au încheiat mandatul de deputat sau senator. Asta ar însemna oare că parlamentarii se discriminează între ei când vine vorba de indemnizații, că pensionarii sunt mai speciali decât cei tineri?
Nu este pensie pentru că nu este plătită din bugetul asigurărilor sociale, ci de la bugetul de stat.
2. Să fie și ei europeni
Un tabel comparativ al indemnizațiilor și pensiilor primite de parlamentarii mai multor state arată că, într-adevăr, sunt multe țări care își remunerează astfel foștii aleși. Dar nu sunt deloc de ignorat și exemplele statelor care procedează altfel și care nu oferă nicio bonificație de acest tip.
De exemplu, în Austria, Polonia și Marea Britanie, parlamentarii beneficiază de pensia în funcție de contribuțiile făcute la bugetul asigurărilor sociale. În Lituania și în Portugalia nu există indemnizații speciale de genul acesta.
3. E o recompensă a meritelor parlamentarilor
Încă îmi aduc aminte, extrem de amuzată, de discursul celui mai înflăcărat susțintor al legii, deputatul Anghel Stanciu. Care, evident, este deja pensionar și va primi, pentru cele șase mandate ale sale, 4.800 de lei. Și unde mai pui că domnul care ne-a vorbit despre meritele parlamentarilor mai este și condamnat pentru conflict de interese.
Așadar, spunea deputatul Anghel Stanciu, încă de prima dată când au adoptat legea, că ei trebuie să-și ia Parlamentul înapoi, că prin astfel de indemnizații crește și puterea Legislativului și îi invita pe cei prezenți să voteze legea pentru „a stopa discriminarea față de alte categorii profesionale”.
Și, la fel ca un alt personaj parlamentar, Cristiana Anghel, făcea referire la aviatori, judecători șamd.
Numai că eu nu înțeleg de când parlamentarii reprezintă o categorie profesională. În Parlament găsești și ingineri, și mecanici, și medici, și profesori...adică mai multe categorii profesionale. Ei înșiși, în calitate de aleși, nu reprezintă așa ceva. Deci de ce pensie specială ca în cazul altor categorii profesionale?
Mai spuneau cei doi Angheli că indemnizațiile astea sunt o recompensă a meritelor parlamentarilor. Câți pot face o listă cu rezultatele bune ale parlamentarilor? Care ar fi acele merite? Dacă ar fi să tragem linie la final de mandat, rămânem în cap cu aceleași exemple negative de legi adoptate pe șest, de tentative de a măcelări Codul penal sau regimul incompatibilităților.
4. Renunțarea la populism
Așa au spus când au susținut pensiile speciale pentru parlamentari. Să nu mai fim populiști. Bine, noi renunțăm la populism, dar voi când o faceți? Cum se face că populismul apare, ca prin miracol, în fiecare campanie electorală sau în fiecare luptă pentru putere, nu și acum?
Dar ce fac aleșii când nu mai sunt aleși? Ce fac ei la bătrânețe? Dacă s-au învățat bine întreținuți, le e greu, după ce își termină mandatul, să o ia de la zero. Intră în depresia „ce-am fost și ce-am ajuns”. Și cum se tratează depresia post-parlamentară? Cu o pensie specială.
Realitatea noastră
Dincolo de populism, eu susțin majorarea salariilor demnitarilor, adică inclusiv ale parlamentarilor. Chiar cred că indemnizațiile mai mari descurajează furtul, încurajează profesionalismul și poate duce la creșterea calității. Însă experiența ultimilor ani în Parlament, parol, că nu mă face să zâmbesc deloc când vine vorba de activitatea aleșilor. O recunosc chiar ei. Evident, nu generalizez. Din nefericire, majoritatea a pus deja o etichetă proastă Parlamentului.
Un exemplu chiar din ziua votului: la dezbaterile pe buget, în sală erau doar aproximativ 100 de deputați și senatori, mulți ocupați cu Facebook, cu telefoane sau cu discuțiile cu alți colegi. La dezbaterile și votul pe pensiile speciale, 300 dintr-un foc, toți atenți, cu urechile ciulite și cu mâinile ridicate în semn de aprobare.
În timpul mandatului, parlamentarul primește indemnizația, are cazarea asigurată (de ieri, până la 4.600 de lei), are transportul în colegiu decontat (de ieri, până la 1.400 de lei), în București beneficiază de mașină de la Parlament, la pachet cu șofer, are drumuri în străinătate decontate, sume pentru întreținerea cabinetului parlamentar de până la 12.000 de lei, diurnă pentru cei care nu sunt din București, telefonie mobilă. Mâncare la Parlament, e discutabil. Unii își plătesc consumația, dar am văzut și cazuri în care cafeluța și cârnăciorul au fost luate „pe datorie”.
Practic, mandatul de deputat sau senator îi asigură nu strictul necesar, ci mai mult decât are nevoie. Nu scoate din buzunar niciun ban. Perfect, e ales, e demnitar, merită.
Dar ce fac aleșii când nu mai sunt aleși? Ce fac ei la bătrânețe? Dacă s-au învățat bine întreținuți, le e greu, după ce își termină mandatul, să o ia de la zero. Intră în depresia „ce-am fost și ce-am ajuns”. Și cum se tratează depresia post-parlamentară? Cu o pensie specială.
Nota Bene
Problema majoră este lipsa meritocrației. Multiplele exemple de proastă funcționare a Parlamentului ne fac să urlăm când auzim de pensii speciale, de indemnizații mărite sau alte privilegii. Există în rândul deputaților și senatorilor un curent periculos: lipsa de profesionalism, lipsa de interes. Foarte mulți habar nu au ce votează, habar nu au ce spune o lege la care fac referire, habar nu au ce scrie în Constituție. Am cunoscut, direct sau indirect, copii, elevi, mult mai bine pregătiți decât mulți parlamentari. Și mai ambițioși, și mai dornici să facă ceva bun: Alexandru Bajdechi, Horia Oniță, Constantin Alexandru Manda – sunt doar câteva nume care m-au făcut mândră că trăiesc pe lângă ei și au stârnit o urmă de speranță că ceva se poate schimba în bine.
O altă problemă majoră este lipsa teribilă a transparenței în multe situații. În cazul de față, comisia de statut. Aceasta este o comisie care niciodată nu-și anunță ședințele, niciodată ședințele nu sunt publice, nu vin nici măcar comunicate de presă de la comisia de statut. De la membrii comisiei nu poți afla foarte multe asta pentru că niciunul dintre ei nu prezintă încredere. Au fost multe situații în care unul spunea ceva, altul altceva, iar la final aflai că toți au mințit. Singura metodă prin care poți afla de activitatea comisiei de statut este să intri direct pe site-ul Camerei Deputaților, la pagina comisiei, la documentele pe anul în curs. Și acolo găsești, surpriză, procesele verbale ale unor ședințe anterioare. Și culmea, în această comisie se adoptă privilegiile, se pot adopta superimunități și alte lucruri care țin de funcționarea lor.
Pentru parlamentari însă, realitatea a dovedit că aceste aspecte nu contează. Și că salariile mai mari, pensiile speciale, sume forfetare mai mari sunt lucruri care li se cuvin doar prin prisma voturilor pe care le au în spate.
Vă displace imaginea pe care o aveți? Ghinion, dumneavoastră v-ați creat-o. Tot dvs, însă, ați putea să o și schimbați.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In functiile publice, oricare ar fi ele, ajung de fiecare data persoane care isi doresc sa ajunga acolo. Nu am auzit niciodata de cineva care sa fi fost obligat sa ocupe o functie publica, impotriva vointei sale. In aceasta situatie, adica aceea a aplicarii din proprie initiativa, ei stiu ori se documenteaza in prealabil despre ce presupune acea functie publica (exemple limitative: program de munca, drepturi, obligatii etc). Or, in contextul in care acesti oameni, la fiecare cincinal ne darama usile din curiozitate sincera despre cum traim, ne pun piedica pe strada sa cadem in plasa lor sau ne provoaca emotii puternice prin ecranele tv-urilor si difuzoarele radiourilor propunandu-ne ca noi sa ii alegem pe ei ca sunt cei mai competenti, destepti, frumosi si au mancat tot din farfurie, stau si ma gandesc cum de nu au cunoscut detalii despre propriile lor drepturi cum ar fi cel referitor pensiei. Pensia oamenilor normali din tara in care ei au vrut sa fie alesi este undeva la 850-1200 lei, dar stai, ei nu sunt oameni normali, ei sunt alesii, unicii, ei sunt "za one`s" ai acestei tari. Cum sa fie considerat normal tocmai cel care vrea binele celorlalti? Cum sa fie jos cel care sta sus? "Ciocu mic ma, acum noi suntem la putere", recunoasteti replica, este doamna cu fata de bideu; dar din baie s-a auzit un adevar crunt ... ei sunt la putere, deci, ei sunt deasupra legii, ei au coloana oficiala (ca alta de unde?), ei au program de munca de 3-4 ore pe saptamana, ei sunt doctori in plagiat, ei sunt.... (completati mai departe pe linia punctata). Doamna care i-a facut prosti pe ciobani (pentru ca ea face legi), practic ne-a facut prosti pe toti si poate stia ce spune, ca altfel nu inteleg cum inca ii acceptam sa ne conduca pe haimanalele astea. Dna cu prostia se compara cu profesionistii unor domenii, dar sunt curios daca macar in 10 ani de acum inainte este capabila sa ajunga magistrat, doctor sau profesor univeristar pe baze de competenta si meritocratie. Raspund tot eu: nu poate. Nu poate pentru ca este o incompetenta. Daca era competenta in orice domeniu, repet, in orice domeniu, nu ajungea in politica, pentru ca adevaratii competenti nu sunt oameni politici. Pentru a fi competent este necesar sa ai morala, ori morala este incompatibila cu politica. Concluzionez spunand in scris ca pensiile votate de parlamentari pentru parlamentari sunt in primul rand in conflict de interese cu morala si etica [cel care citesti aceste randuri, daca esti angajat undeva, oriunde, mergi la resurse umane si mareste-ti unilateral salariu, daca poti :) ], dar si cu interesul fata de cetatenii carora le-au promis in campanie electorala ca vor face totul pentru ei.
Nu e pensie speciala, e indemnizatie. Si daca nu e pensie le-o va plati alta tara sau vreun organism international? Nu tot din banii nostri!!!
Insa raman mut total cum ca vor sa fie europeni, ca e rusine etc. Pai doar ei? N-am vrea si noi sa fim europeni, noua nu ne e rusine? Tupeu de SMENARI!!!