2% a apărut pentru a aduce organizațiile mai aproape de donatorii lor potențiali. Nu aveam o cultură a filantropiei și ne temeam că oamenii nu vor da din propriul lor buzunar pentru că organizațiile nu erau vizibile și nu exista încredere. Toată lumea a fost de acord că avem nevoie să protejăm contribuabilul. Să nu-i cunoască datele nici organizația, nici angajatorul. Pentru ca el să nu fie hărțuit ca donator sau să se afle public informații pe care el le vrea confidențiale -spre exemplu că susține o cauză care poate naște controverse în cercul său social. Și ne doream ca oamenii să folosească acest instrument pentru a se implica în mod real astfel încât încet-încet să treacă la a da din resursele lor, nu din banii statului. Acest „să se implice real" se traduce prin a face măcar efortul de a pune formularul la poștă.
2% are bube în cap. E un mecanism în care organizația a ajuns să facă toată treaba și să pună enorm de multă presiune pe angajați, voluntari și în unele cazuri pe beneficiari. Pe traseul formularului de 2% n-ai niciun control. Nu știi câte ajung să fie prelucrate, câte se pierd în sistem. S-a ajuns la soluția pragmatică de a colecta organizația formularele și a le duce teanc la administrațiile financiare. Pragmatic, dar ilegal.
Și cred că e momentul să ne uităm un pic unde am ajuns. Ăștia sunt banii statului, oricând ei vor putea fi opriți. Vrem realmente să fim susținuți din banii statului? În special în zona de servicii sociale și medicale, unde merg majoritatea contribuțiilor din 2%? Hai să cerem statului mecanisme corecte și sigure de finanțare, legi noi, acorduri noi cu administrațiile locale. Depunem enorm de mult efort pentru a culege mii de firimituri din banii statului. Cealaltă variantă e să mergem către banii reali ai celor pe care îi servim. Banii oamenilor nu sunt ca banii statului. Pentru că oamenii sunt vii, le pasă și au loialitate și sentimente.
Înțeleg disperarea părinților ai căror copii primesc tratament în baza banilor strânși prin 2%. Nu știu ce aș face în locul lor. Am luxul să vorbesc din perspectiva cuiva care vede mecanismele. De aici vine analiza mea la rece. Dacă ar fi să mă gândesc totuși ce se poate face acum, în perioada asta?
Organizare comunitară. Noi,contribuabilii cărora ne pasă de oamenii pe care îi ajutăm cu 2% să mergem în persoană la administrațiile financiare. Ce se va întâmplă cu activitatea ANAF dacă vor avea sute de oameni pe cap care altfel n-ar fi venit pe acolo?
Poate copiii cu autism nu se văd la TV, dar cozile la ANAF se văd și poate așa reușim să reluăm o negociere. Și să cerem să se schimbe sistemul de colectare. Întrebarea este cum, ca să fie contribuabilul protejat și să nu existe fraudă?! Dar poate împreună găsim răspuns. Ce se mai poate face? Se pot colecta în continuare formularele de către organizații, dar în plic închis și organizația să facă doar serviciul de trimitere prin poștă simplă.
Și altceva? Nu lăsați organizațiile să-și bată capul că sunt „banii lor, până la urmă". Ăștia sunt bani puțini pentru stat - 143 milioane de lei în 2015 (ultimul an din care avem date). Dar pentru copii, bolnavi, bătrâni și alți români pe care îi ajută aceste organizații să supraviețuiască sau să iasă din situații disperate, pentru ei, banii ăștia reprezintă diferența dintre moarte și viață. Sau de la izolare la viață. Folosiți-vă influența în cercul vostru de colegi și prieteni și explicați-le că încă pot semna formularul, faceți gestul de a le colecta voi formularele în plicuri închise și a vă sacrifică o oră din viață pentru a pune toate plicurile la poștă, scrieți despre organizația pe care o susțineți și de ce.
Și mai putem face ceva. Să ne informăm, să nu reacționăm intens emoțional și neproductiv. Și să donăm și noi alături de stat. Să ne mișcăm din zona în care Statul ne apăsa butoanele și să ne gândim cum îi apăsăm noi butoanele ca să funcționeze pentru noi toți. 2% e doar un mecanism, de ce alte mecanisme avem nevoie ca banii statului să ajungă acolo unde e nevoie de ei. Să ajungă să fie cheltuiți eficient, transparent și cu real impact. 2% e doar începutul, hai să vedem cum mergem și mai departe. Că nu suntem victime cu nasul în năframa, suntem cetățeni deștepți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.