„Anul acesta, vom observa deja efectele modificărilor legate de microîntreprinderile care nu mai pot redirecționa cei 20% din impozitul pe profit. Există organizații neguvernamentale mici, comunitare, care cu trei prieteni de la microîntreprinderi își făceau bugetul. Acum, acele companii nu mai pot să redirecționeze către ONG-uri. Deci accesul la finanțare este prima mare amenințare. Un alt pericol foarte mare este accesul pe criterii la finanțare, care poate fi un scenariu sumbru”, spune Mădălina Marcu, Director de Dezvoltare Resurse la Asociația pentru Relații Comunitare,

ANAF ar trebui să asigure o colectare cât mai bună a taxelor. Dar ce credeți? 36 de miliarde de lei din TVA, de exemplu, rămân anual în buzunarul unor evazioniști. Și alte miliarde din taxe și impozite, cam la fel. Credeți cumva că duce ANAF ul o luptă cu aceștia? Nicidecum. Cu cine credeți însă că se luptă ANAF-ul? Fix cu aceleași ONG uri, care, se pare, stau în coasta instituțiilor publice din țara asta. Foto - Inquam Photos

Organizațiile neguvernamentale nu sunt nici afaceri, nici autorități publice, dar au câte ceva în comun cu ambele: pe de o parte, ele împrumută de la sectorul privat inițiativa și spiritul antreprenorial, iar pe de alta îndeplinesc servicii publice, respectiv acoperă nevoi ale comunității, uneori ajutând statul, alteori făcând ceea ce acesta nu poate sau nu știe să facă. (Foto: Helbert Ruiz / ImageSource / Profimedia)

O idee aparent bună, venită de la nişte politicieni probabil bine intenţionaţi, este de fapt o idee distructivă.

Câinii special antrenați pot oferi suport emoțional pentru diverse afecțiuni, de la o banală anxietate, până la dizabilităti severe, în urma unor afecțiuni medicale diagnosticate ca atare sau nu.

Întrebați câte ONG-uri au acces la Comisiile de Dialog Social din cadrul ministerelor. Răspundem elegant că prea puține, când realitatea este de fapt bazată pe o negociere între reprezentanții partidelor politice, sindicate și mediul de afaceri. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

ONG-urile au demonstrat în această perioadă foarte multă capacitate de adaptare la schimbare și reziliență. Am vrut să văd nu numai cum au reușit liderii de ONG-uri din România să stingă focurile din prima linie, dar și ce pericole majore văd ei pentru societatea românească. (Foto: Bogdan Dincă/ Fundația Comunitară București)

Peste 140 de unități sanitare din România au primit, de la începutul pandemiei, sprijin din partea organizațiilor non-guvernamentale pentru a gestiona criza provocată de coronavirus. (Foto: Facebook Asociația pentru Relații Comunitare)

În ultimele luni, după cele mai conservatoare calcule, organizațiile neguvernamentale și societatea civilă, prin mobilizarea din comunități, au strâns cel puțin 20 milioane de euro, regăsiți în echipamente, resurse, bunuri de strictă necesitate, intervenții de urgență în comunități sărace și în spitale. Poate pare puțin, pentru că în mod evident, nu e suficient, pentru Ministrul Muncii.

Pentru ei, timpul de a fi oameni nu a venit odată cu o tragedie globală, ci a fost dintotdeauna o mare certitudine. (Foto: Friedmann Vogel/ EPA-EFE/ Profimedia Images)