Despre sustenabilitate și monarhie sau cum a ajuns Marea Britanie să aibă un Rege Verde

Foto - Cristian Cristel/ Xinhua News/ Profimedia

Această analogie mi-a venit în minte atunci când am citit că Regele Charles al III-ea s-a autoproclamat Regele Verde. Am fost puțin intrigat inițial, Mi-am amintit că în filmul lui Quentin Tarantino, Reservoir Dogs, pe care îl adoram în studenție erau personaje poreclite cu nume de culori însă niciunul nu purta numele acestei culori…

La o analiză mai atentă, am realizat că se referea la natura profund ecologică a omului Charles la iubirea lui față de natură, la formarea lui ca ambientalist. Vorba reporteriței de la www.heatmap.news: “He’s been an environmental activist since before Greta Thunberg’s mother was born” (adică era activist de mediu de dinainte de a se naște mama Gretei Thunberg).

Prin urmare, am aprofundat subiectul și, deși știam că e un mare admirator al naturii și că iubește Transilvania, nu știam de fapt mai nimic despre adevărata sa activitate, a Prințului devenit azi Rege. Deoarece, așa cum știm, eticheta Casei Regale Britanice nu lucrează cu ostentații. Maniera “low profile” moderația, simplitatea, modestia, și afabilitatea acestui om au ferit toate aceste activități ale sale de ochii hrăpăreți ai media însetate de scandal, bârfă, extraordinar și stridență. Pentru cine își dorește, poate găsi toate statisticile, sutele de ONG-uri cu care a lucrat și lucrează, pe care le-a înființat sau finanțat, lupta sa îndelungată pentru prezervarea biodiversității, dezvoltarea arhitecturii ambientaliste și a caselor verzi, până la proiectele artistice si multe altele. Doar în România fundația sa PWFR (Prince of Wales’s Foundation Romania) are aproape 20 de ani.

Documentându-mă, ziceam, despre toate aceste activități (puțin promovate în perioada în care era încă Prince of Wales) am început să realizez altceva. Am început să văd și să înteleg că, de fapt, Regalitatea Britanică per ansamblu, dar mai ales prin puterea acestui exemplu, este per se un sistem sustenabil. Această idee intrigă la prima vedere, la fel ca Regele Verde și Reservoir Dogs. Însă, după puțină analiză, mi-am dat seama de cât de multe lucruri au în comun sustenabilitatea și regalitatea. Vorbim aici de conservatorism.

Conservatorismul este în primul rând -după mine- liantul general în jurul căruia se clădesc o serie de valori și principii comune celor doi termeni. Regalitatea nu a fost dintotdeauna așa. A devenit așa în urma unor multitudini de factori istorici. Celebrul “legacy” însă, tradus la noi ca “moștenire” este liantul principal în jurul căruia se adună toate valorile pe care le numim astăzi sustenabile. Tradiția, folosirea cu moderație și refolosirea resurselor, respectul față de natură, iubirea ei, limitarea dezvoltării în exces a industrializării, folosirea materialelor naturale, a mâncării produse neindustrial în ferme mici iubind și respectând pământul și animalele, păstrarea umanității, a relațiilor interumane prin obiceiuri, a istoriei iubite și menținute vii prin renovarea obiectelor, caselor, instituțiilor vechi.

Nu pot să nu mă gândesc la scenariul în care România ar fi avut parte de regalitate în toată această perioadă a istoriei recente în care am fost conduși cu precădere de comuniști, în care practic s-au rupt toate legăturile despre care vorbeam mai sus existente până în ziua de azi în Monarhia Britanică.

Întradevăr, Regele Charles a fost dintotdeauna un copil special, a fost un om sensibil atras de artă și de natură, însă chiar și cu aceste particularități el a fost crescut și este rezultatul unei educatii atente în spiritul principiilor de mai sus. Am putea spune că alegerea culorii verzi lângă denumirea de Rege nu este chiar așa întâmplătoare. Monarhia este în cele din urmă (fiind modelul administrativ cel mai vechi probat de omenire), un sistem optimizat, rodat și care a ajuns prin nenumărate “corecturi” la ceea ce este astăzi. Pe scurt, după ce a tăiat foarte multe capete în epoca medievală, astăzi este un servant și un observator cu rol de regulator al mediului politic și social, însă toate regulile pe care se bazează sunt în realitate foarte sustenabile. Monarhia este păstrătoarea regulilor, a tradițiilor a echilibrului și prin urmare a sănătății Regatului Unit. 

Cu riscul de a fi considerat monarhist, de fiecare dată când mă întorc din Marea Britanie, mă gândesc inevitabil la cum ar fi arătat această țară dacă ne-am fi păstrat Regele. Dacă cursul istoriei ar fi fost altul. Adică total altul, în sensul în care nici actuala situație nu ar fi stat in picioare. Acum mă gândesc la filmele în care personajul principal folosește mașina timpului ca să schimbe firul istoriei și nu reușește, deoarece schimbatul istoriei rezultă în schimbări exponențiale care nu mai au nimic de-a face cu un scenariu pe care eroul nostru (călătorul în timp) vrea să le schimbe.

Am prieteni dragi în Maria Britanie care sunt în totală opoziție față de ceea ce spun acum, dar mi-s dragi și-i iubesc pentru că știu că așa cum, poate și eu văd eronat istoria din cauza propriei istorii și experiențe în regimul comunist și ei la rândul lor, poate văd regalitatea ca pe o povară, de care vor să se lepede. Îmi este teamă însă că un sistem administrativ necontrolat și neînfrânat de cutumele unei monarhii va arunca o țară ca Marea Britanie într-un colț destul de îngust al lumii, mai neplăcut decât cel în care au ajuns de când au ales să părăsească UE.

Subliniez că acestea sunt părerile mele, ale unui simplu turist amator, bazate pe propria experientă de viată, fără să am studii administrative sau politice. Cred pur și simplu că adusul plasei de acasă când mergem la supermarket seamănă cu păstratul și purtatul aceluiași sacou de 40 de ani a Regelui Mihai, cu iubirea și îngrijirea cailor de către Regina Elisabeta, sau cu preferința mersului pe jos pe dealurile din Transilvania a Regelui Charles al III-lea. Ar fi frumos să păstrăm exemplul perseverenței acestor oameni în diversele lor ocupații.

Aceste scenarii mă fac să visez, îmi dau energie și speranță că poate nu este totul deja intrat în vârtejul schimbărilor irevocabile și fără conținut, sau a conflictelor bazate pe violența dintr-un secol al 19-lea pe care-l credeam până ieri depășit de civilizația în care ne confruntăm deja cu Inteligența Artificială. De asemenea mă face să visez și să mă gândesc că dacă am fi avut un rege și o regină poate nu am fi defrișat toate pădurile în halul în care am făcut-o, poate astăzi aveam o altă cultură o altă educație, un alt fel de conștiință colectivă. Nu știu dacă am fi trăit mai bine sau am fi fost mai bogati material - nici britanicii nu stau pe roze - însă eram clar mai bogați la nivel uman, pentru că de uman ține grija față de cel de lângă noi, nu de bani. Astăzi, noi românii trăim într-o realitate mult prea mercantilă. Prea mult dominată de acapararea personală, de bani și bunuri și nu mai punem preț pe calitatea vieții comune care se depreciază pe zi ce trece. Respirăm un aer infect, pierdem 1000 de ore pe lună în trafic, dacă ne dăm jos din mașini nu avem pe unde circula din cauza mașinilor parcate pe trotuare, amețim din cauza muzicilor asurzitoare din mall-uri, trăim pe străzile murdare de care nu ne pasă deoarece “primăria trebuie să le spele” și toate celelalte lucruri pe care le știm, pentru care nu facem nimic și care ne scad calitatea și frumusețea vieții (cel puțin a celei urbane). Haideți să trăim mai bine și mai sănătos, haideți să ne purtăm la noi acasă ca niște regi.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp