Vorbim despre birocrație de vreo 30 de ani, iar progrese reale pentru reducerea ei nu s-au făcut sau au fost foarte timide. Trăim în era noilor tehnologii, însă birocrația rămâne încă la putere în România. Deși auzim tot mai frecvent noțiuni precum e-Factura, e-Transport și mai nou e-TVA, ele se dovedesc a fi birocrații digitale, nicidecum „digitalizare”.
În primul rând este o problemă de mentalitate. Premisa birocrației este că ești vinovat, până la proba contrarie. O irosire colosală de resurse care, statistic, n-a diminuat nici evaziunea fiscală, nici infracțiunile de vreun fel sau alte probleme invocate la fiecare complicare suplimentară a sistemelor pe care le suportăm.
În al doilea rând este o problemă de competență. Oameni lipsiți de pregătire și experiență profesională, care nu înțeleg sistemele pe care le gestionează, pot să ia decizii greșite. Dacă făcătorii de legi și reguli precum și funcționarii ANAF ar fi contabili competenți veniți din economia reală, probabil că problemele ar începe să fie rezolvate.
În al treilea rând este o problemă de tehnologie. Orice instituție centrală sau locală ar trebui să aibă o echipă care să folosească noile tehnologii pentru a digitaliza toate datele, procesele și procedurile. Digitalizarea te obligă să faci ordine în fiecare colț din activitatea organizației. Clarificări, simplificări și eliminări de redundanțe și alte blocaje de tot felul. Asta ar fi benefic să se întâmple și la stat.
În al patrulea rând este o problemă de analiză. Orice entitate care operează cu volume mari de date are nevoie de analiști și instrumente de analiză performante. Continuăm să luăm decizii peste noapte, după toanele fiecăruia, în timp ce ignorăm tone de date care zac prin holuri și subsoluri din toată țara.
În al cincilea rând este o problemă de asumare a responsabilității. La orice demers se cer zeci de hârtii și declarații pe propria răspundere pentru informații care deja există în posesia statului. Evident, ar ajuta dacă ar fi digitalizate și integrate cu funcții performante de analiză. Există această fobie a statului de a-și asuma orice. Prin urmare încă cere teancuri de documente prin care alții își asumă tot. Însă, ocupați cu toate aceste birocrații, nimeni nu verifică nimic.
În al șaselea rând este o problemă de perspectivă. Birocrația este susținută și extinsă de oameni care au trăit toată viața în aceste sisteme anacronice. Pentru că așa s-a făcut mereu. Numai că astăzi trăim într-o realitate foarte diferită. Schimbarea radicală poate nu este la îndemâna celor din sistem, dar este obligatorie pentru noi, ca țară.
Și nu în ultimul rând, e o problemă de viziune. Deciziile și comportamentul statului demonstrează că percepe contribuabilii ca fiind „supușii” săi. În realitate, statul este în slujba contribuabililor, adică a celor care îl finanțează din munca și performanța lor, ca să le rezolve anumite probleme.
Iar într-o lume în care fiecare resursă este mai scumpă ca oricând, birocrația este un consumator pe care nu-l mai putem tolera. Ar fi ideal să înțeleagă și autoritățile acest lucru.
articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Departe de a fi totul perfect: încă mi se mai cer documente în original sau copie, dar asta se va termina, la un moment dat. Suntem în plină tranziție.
Aparatul birocratic în forma lui clasică (cu tone de dosare cu șină), mii de fișete pline de bibliorafturi, arhive care se întind cât vezi cu ochii și toată resursa umană care mișcă încolo și încoace aceste documente) este sorit dispariției, odată cu ieșirea din sistem a dinozaurilor care și-ar dori conservarea vechiului sistem. Noile generații, care nu mai stau să caute literele pe tastatura querty, vor schimba totul și eu văd că asta deja se simte. Ce nu simțim cu adevărat este rapiditatea cu care dorim realizarea acestei tranziții, de la hârtie la sisteme informatice, de la pix la semnătura electronică.
În rest, stați liniștit, finanțiștii își doresc sisteme informatice care să valorifice, de la fiecare bon fiscal, la nivel “big data”, tot ce înseamnă veniturile și cheltuielile fiecăruia, pentru că asta îi va ajuta să ne cocoșeze în mod cu adevărat științific.
Raspuns: nu se potrivesc cu specificul nostru....
Cine ridica în anii '80 osanale marelui cârmaci, dacă nu noi? L-am împușcat în '89 (ca pe un câine vagabond), în sfânta zi de Crăciun, pentru ca apoi să alegem (a nu se uita, după o așa-zisă „revoluție anticomunistă”!) cu mic cu mare zâmbetul rânjit al tovarășului Iliescu.
După 35 de ani de „democrație”, cine naiba îi tot alege pe ăștia dacă nu tot noi? Să nu ne mirăm, așadar, că un sfert dintre ai noștri își caută rostul pe alte meleaguri...
Dacă vrem o „țară ca afară” atunci e musai să dăm afară de la conducere pe toți cei care se bat în piept cu cărămida patriotismului în timp ce ne jefuiesc. Adevărata problemă este pe cine punem în loc. Când mă uit la pretendenți îmi vine să-mi fac și eu valiza...
La ce e bun un „contribuabil” în afară de faptul că trebuie să plătească cu vârf și îndesat incompetența celor care îl reprezintă?
Eu zic că a venit vremea să ducem „digitalizarea” până la capăt. Cum? Arătându-le degetul mijlociu celor care se cred vătafi...