Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

DIICOT: Lovitura de stat n-a existat, că matracacii-șefi n-au ordonat

Cristian Tudor Popescu

Dosarul 10 August nu ar fi trebuit să ajungă nicicum la DIICOT, a fost mutat acolo de la Secția Parchete Militare a Parchetului General, pentru că șefimea PSD nu era deloc mulțumită de direcția în care mergea ancheta. Motivul invocat, că ar fi fost un caz de securitate națională, nu era decât, petitio principii, un alt fel de a spune că a fost lovitură de stat, că așa ziceau, gând la gând, Dragnea, Dăncilă și Jandarmeria – iar DIICOT mai avea doar de pus chestia în pagină. 

Acum, după aproape 2 ani de investigații adânci, cu cele mai noi aparate din dotare, și după prelucrarea datelor pe supercomputere cu algoritmi aduși de la Buhuși, DIICOT a emis o constatare epocală: Pe 10 august 2018 n-a fost, domle, lovitură de stat!

Au fost, în schimb, lovituri de bastoane în cap, lovituri de bocanci în coaste, grenade cu gaz și jeturi de apă în plină față, toate executate de fiecare jandarm de capul lui, din exuberanță și avântul meseriei, fără să fi primit vreun ordin de a lua cu asalt mulțimea pașnică de la domnii Cucoș, Sindile, Cazan sau Chirică. Care domni ofițeri nu comunicau din timiditate cu Madamdan, ce să mai vorbim de Dragnea.

Întrebare: Dacă actualele concluzii ale DIICOT de scoatere la vopsea a matracacilor-șefi arată așa, vă imaginați cum ar fi fost dacă don Dragnetti rămânea șef peste țară?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult