Foto: George Călin/Inquam Photos
Când am devenit conștientă de prezența tunului de apă, stăteam cu spatele la clădirea Guvernului și vorbeam cu două doamne în vârstă de 81 și 71 de ani, Maria și Rodica. Îmi povesteau că sunt măicuțe catolice și că au venit în piață „pentru o Românie mai bună”. Stăteau la braț în tăcere în fața Guvernului, înconjurate de un aer de fragilitate, seninătate și smerenie.
Dintr-o dată, sora Maria o strânge pe sora Rodica de mână și îi face un semn cu capul. Jandarmeria Română a tras tunul cu apă în față, foarte aproape de manifestanți, iar șoferul îl cabrează precum un băiețaș nerăbdător să plece la liniuță. Câteva jeturi scurte ies pe țeavă în semn de avertisment.
Cum li se pare că jandarmii au adus mașinăria asta de luptă, le întreb printre scandările revoltate ale protestatarilor? Sora Maria mă trage mai aproape, se uită la tun, se uită la mine și îmi spune zâmbind: „Fondatoarea congregației noastre a făcut 12 ani de temniță”. În privirea ei luminoasă, în zâmbetul ei larg am simțit unde stă adevărată putere, mult mai mare decât forța brută a scutierilor.
Când Jandarmeria a scos tunul cu apă și l-a încercat în fața manifestanților era devreme, iar în Piață era în acel moment liniște. Gazele lacrimogene împrăștiate de la primele semne de tensiune și felul în care se mișca turela, ochind în stânga și în dreapta, de nenumărate ori, erau avertismente că jandarmii așteaptă doar un pretext să intervină în forță. Și au intervenit brutal, asupra tuturor manifestanților, nu doar a celor veniți acolo să instige. Jandarmii au folosit tunurile cu apă și au tras cu gaze lacrimogene dincolo de zonele de confruntare cu protestatarii violenți. Manifestanți care stăteau înspre intrarea de pe Bulevardul Nicolae Titulescu sau pe Calea Victoriei erau cu ochii în lacrimi și de abia mai puteau respira.
Părinții încercau la Girafă să își protejeze copiii de efectul gazelor punându-le eșarfe la gură. Dinspre mijlocul pieței veneau bătrâni, femei, adolescenți și bărbați înecați de fum, cu ochii în lacrimi. Câțiva încercau să se protejeze cu măști chirurgicale, unii își aruncau pe față cu apa care ar fi trebuit să le țină de sete. Măști subțiri ale unor oameni care au făcut coadă la farmaciile din Victoriei să și le cumpere, nu măștile de dinainte pregătite ale unor instigatori.
Din fumul în care a fost înecată demonstrația de pe 10 august se construiesc și se vor construi în zilele ce urmează chipurile manipulării. Chipuri cioplite după fizionomiile unor instigatori vor fi multiplicate la nesfârșit și lipite pe figurile protestatarilor de bună credință. Iar acest lucru face și mai important să vorbim despre cine sunt și ce vor oamenii care au protestat în Piața Victoriei.
Mesajul unui fost „golan”: „Vrem Spitalul Înzdrăvenirii Neamului”
Codruța a venit la București, împreună cu soțul său, de la Sibiu special pentru miting, deși fiica lor are sâmbătă un concurs de patinaj viteză la Cluj. „Nu noi suntem cei care trebuie să plece din țară. Vrem un viitor pentru noi și pentru copiii noștri”, a spus Codruța. Am vorbit cu ea înainte ca jandarmii înece piața în gaz. Voia să pornească noaptea la drum, pentru ca dimineața să își susțină fiica la concurs.
Sorin a emigrat în Canada la sfârșitul anilor ‘90 și este unul dintre „golanii” care au luptat pentru libertate în Piața Universității. Și iată-l din nou, după aproape 20 de ani, strigând în țară pe care nu a uitat-o pentru libertate și democrație. Fratele său, care a rămas în țară, a făcut mai multe pancarte sub forma unor plăcuțe de înmatriculare. Pe cea pe care o ține Sorin scrie „Vrem Spitalul Înzdrăvenirii Neamului”.
La 74 de ani, și-a sărbătorit ziua de naștere la protest
Doamna Mariana a împlinit 74 de ani chiar în ziua mitingului. Am vorbit cu ea după ce a semnat pentru inițiativa civică „Fără penali”. „Am copii, am nepoți, îi iubesc enorm și vreau să le las o țară mai bună. Sunt aici cu ei, nu am vrut să fac nimic altceva de ziua mea, o să mi-o serbez duminică”, spun ea.
Reuniune la aproape 20 de ani de la terminarea facultății
Cristina, Florin și Paula s-au întâlnit în Piața Victoriei la aproape 20 de ani de la terminarea Facultății de Litere a Universității din București. Cristina s-a stabilit în anul 2002 în Franța, iar acum este în România în vizită la părinții ei.
„Când am plecat eu, aveam un salariu care îmi ajungea de la școală și până acasă. Dacă plăteam cablul, apa și lumina nu îmi mai rămânea nimic. Am plâns de am rupt atunci”, povestește Cristina. Un lucru care i se pare șocant atunci când vine în România este că își cheltuiește aici, la fel de repede ca în Occident, salariul pe care îl câștigă în Franța. „Acum voi pleca 5 zile la mare, aproape că am stat mai ieftin în Bretania decât aici. Dacă voiam la hotel, prețul era mai mare”, explică ea. Un al doilea lucru șocant este că niciunul dintre prietenii săi nu îi spune să se întoarcă în țară. Este o mărturie a răului din țară mai puternică decât orice articol de ziar despre ordonanța 13.
„Pentru mine e prea târziu să mă mai întorc. Pentru voi e prea târziu să mai plecați”
Are deja un rost în Franța și nu s-ar mai putea întoarce să o ia de la zero acasă. Așa cum Paula nu s-ar vedea părăsind astăzi România. Unul dintre motive este că are copii deja mari, iar efortul lor de adaptare în altă societate ar fi considerabil. Un altul ține de faptul că i se pare de neconceput să lase în urmă ce a construit în atâția ani pentru că este forțată de cei de la conducerea țării. Florin este mai plastic: „Dacă îți refulează WC-ul, te apuci și cureți. Nu vinzi casa”, spune el.
De multe ori, Paulei i se pare că trăiește cu adevărat în statul paralel. „Mă uit la ce taxe plătesc eu, la sănătate, la pensie, la șomaj. Nu îmi pare rău că se duc banii la stat, dar dacă am nevoie de medic mă duc la o clinică privată, nu la stat. Ca să le dau copiilor mei o șansă, trebuie să plătesc meditații”, explică ea.
Prin participarea la protest, Cristina, Paula și Florin încearcă să îndrepte cumva țara. „Pentru mine e prea târziu să mă mai întorc. Pentru voi e prea târziu să mai plecați”, rezumă în două fraze sensul discuției Cristina. Însă, au deopotrivă nevoie de o Românie însănătoșită.
Aproape toți cei plecați au rude rămase în România. Aproape toți cei rămași au rude sau prieteni plecați. Asta vorbeam, înainte să o luăm pe drumuri diferite în Piață, iar gazul să ne învăluie pe toți.
Oamenii au plâns vineri seară în Piața Victoriei, un plâns colectiv, un plâns indus, un plâns chimic. O picătură în oceanul adevărat de lacrimi vărsat zilnic de românii de aici și de acolo. Acel ocean pe care poți naviga de la București la Montreal, de la Timișoara la Madrid, din Birmingham la Vaslui, de la Paris la Brașov, de la Oslo la Craiova, de la Eindhoven la Vâlcea fără limită de timp și spațiu. Un ocean în care, dacă înoți cu ochii deschiși, o să vezi că nu ești niciodată singur.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
.Si cum stateam asa linistiti noi, romanii, scrutand zarile in asteptarea Centenarului si lafaindu-ne in lumina calduta a unei democratii care abia mijea la orizont, ne-a coplesit gandul ca am terminat tot ce era de facut prin tara. Cam ca atunci cand termini curatenia prin casa si te odihnesti...
Prin urmare, ne-am odihnit, inclusiv in ziua alegerilor! Romania era pe pilot automat, stabilisem traseul catre vest, ce era sa se-ntample? Asa se face ca ne-am trezit pe cap cu PSD-ul, cu tot alaiul lui de corupti, incompetenti, obedienti, brute si analfabeti. Pentru ce a urmat instalarii PSD-ului la guvernare nu am fost deloc pregatiti. Noi, cu mintea noastra de oameni decenti, ne-am spus, de fiecare data cand PSD mai dadea cate un branci democratiei, ca se vor opri acolo, ca mai mult de-atat nu se poate! Cand ne-am trezit la realitate? Cati ne-am trezit? Dar, mai ales, de ce nu s-au trezit la timp cei care ar fi trebuit sa dea alarma? Suntem azi impinsi brutal pe un traseu gresit si privim neputinciosi cum institutiile statului, cu atributii in apararea democratiei, ori au cedat de bunavoie presiunilor politice (Curtea Constitutionala), ori au fost decapitate (DNA), ori sunt total nepregatite sa riposteze unui asemenea asalt (Presedintele)!
E nevoie de o reactie pe masura din partea acestor institutii! Apelul la principii si valori etice si morale e un demers nu doar inutil, ci si penibil. E o dovada a faptului ca nu-ti cunosti adversarul. Apelul la omenie, dreptate, corectitudine, adresat unora care orchestreaza violente impotriva unor oameni pasnici e sortit esecului. Acesti indivizi nu rezoneaza nicicum cu ideea de bine, corect sau uman. Ei sunt plamaditi din ura, minciuna, lasitate in laboratoarele de partid si sunt caliti in luptele interne pentru accederea in functii. Nu mediocritatea si obedienta sunt "calitatile" care i-au propulsat. Oameni fara competente au ajuns in inalte functii publice exersand disimularea, cinismul, inselatoria in orice circumstante, in orice relatie, mai ales in relatia cu seful de partid. Oamenii astia iau forma vasului in care ii pui, sunt cutii de rezonanta ale vocii celui mai tare. Sunt produsele unui indelung proces de adaptare intr-un mediu dominat de cele mai josnice instincte. In mintea lor, dupa tot acest parcurs incrancenat, li se cuvine puterea de a face orice!
Oameni buni, sper sa iesim cumva la liman, mai intariti si mai intelepti! Si sa retinem ca odihna colectiva, chiar in vremuri linistite, nu e o idee buna!
Cum văd eu imaginea Pieței Victoriei azi? Palatul este locul unde politicienii, aleși, numiți au segregat poporul român, și pentru a nu fi tulburați, întrerupți din furat au acordat fel de fel de privilegii, pentru a le face fel de fel de servicii murdare, vezi cazul celor două angajate ale statului care de fapt prestau la sediul PSD din Alexandria, care femei aveau șefă care se făcea că nu vede absențele celor două, o simplă hoție, cotidiană, și Dragnea declară cu nonșalanță că el nu știa care era statutul celor două femei care erau zilnic la sediul PSD...Un gunoi conduce un partid dar și România.
Oare bugetarii care se numesc judecători vor avea curaj să ne scape de această pegră foarte vizibilă.
Clasa politică a anunțat că mai dă cîteva zile libere slugilor personale, la bugetari mă refer, deci săptămîna viitoare iar e liber, pe motive religioase, care vor fi recuperate, desigur...
Dar ceilalți politicieni, din opoziție, sunt ei altfel? Nenorocire, sunt la fel...
Funcția de prim ministru e deținută de o persoană cu diplome, adică are studii, nu a repetat nici un an, ca Dragnea sau Tăriceanu, este atît de nepotrivită, că politețea mă oprește să spun ce părere am despre cei ce au semnat pe diplomele de absolvire... PSD-ul ne oferea de obicei borfași, dar acum ne oferă borfași care sunt și proști de bubuie. Neajutoratul de la Ministerul Economiei, balisticul de la Apărare, care vorbește precum un răcan proaspăt intrat într-o cazarmă.
Aseară la 20.00 caca 3 estima că în piață sunt cîteva mii de persoane, iar pe la 21.30, Piața Victoriei era plină și răhățiștii estimau 10.000. Și evaluările erau însoțite de imagini! Dănciloaia sigur se uită lăcomește la știrile inventate de varanieni pentru bugetari.
Mesaj pentru criminali = roata se invirteste....nu veti scapa, asa cum nici Visinescu nu a scapat !