Dirijorul Gabriel Bebeșelea: „Una dintre cele mai puternice satisfacții e faptul că în momentul de față orchestrele străine îmi cer să interpretez foarte multă muzică de George Enescu”

(Credit foto: Ionut Macri)

Gabriel Bebeșelea s-a născut și a crescut într-o familie în care muzica era omniprezentă. O mare parte a familiei sale are studii muzicale sau sunt chiar muzicieni. La vârsta de trei-patru ani, atunci când părinții săi puneau un LP cu muzică clasică, Gabriel Bebeșelea dirija prin casă cu andrelele mamei sale.

„Cred că încă de atunci a pornit pasiunea mea pentru dirijat", spune dirijorul.

Avea să studieze vioara, timp de 12 ani, dar atracția pentru dirijat a fost mult mai intensă. Se consideră norocos că a avut șansa să studieze cu unii dintre cei mai mari dirijori din lume.

„Lucrul care m-a impresionat cel mai mult și pe care l-am regăsit constant la marii muzicieni este umilința în fața muzicii, în fața artei. Cu cât e vorba de un muzician mai mare, cu atât este mai deschis în a-și împărtăși «secretele» și descoperirile, atât timp cât muzica nu este trădată de cel căruia i se destăinuie", spune Gabriel Bebeșelea, care a trebuit să muncească intens și să călătorească enorm pentru a vedea în carne și oase anumiți muzicieni.

Fiecare partitură, chiar dacă o interpretează pentru prima dată sau o reinterpretează, o vede ca pe o provocare, pentru că e un univers pe care trebuie să-l descopere.

Succesul? „Cred enorm că depinde de studiu intens, cercetare asiduă, peste care se adaugă propria sensibilitate."

Cum reușește un bun dirijor să transmită stăride mare intensitate publicului din sală? „E vorba mai degrabă de o transmitere tridimensională", spune celebrul dirijor. Limbajul scris din partitură este convertit de către dirijor prin studiu în sunet interior, ulterior acest sunet fiind transformat în gest pentru a fi transmis orchestrei, care redă sunetul exterior publicului.

(Foto: Facebook/Gabriel Bebeșelea)

„Dacă această conversie respectă litera și spiritul partiturii, dar mai ales se apropie cât mai mult de mesajul din spatele scriituri, atunci stările nu au cum să nu se transmită. Dar cel mai important e ca dirijorul să fie sincer cu el și cu muzica pe care o interpretează", punctează el.

De fiecare dată când este la pupitru, încearcă să fie cea mai bună variantă posibilă a sa.

„Cred enorm că depinde de studiu intens, cercetare asiduă, peste care se adaugă propria sensibilitate. E nevoie ca partitura să fie atât de bine însușită și muzica foarte bine trecută prin filtrul propriu după rezonarea cu mesajul compozitorului, în așa fel încât să devii convins de drumul interpretativ pe care-l parcurgi. De asta depinde cât de temeinic reușești să creezi din litera moartă scrisă, o muzică vie", descrie renumitul dirijor.

„Mi se confirmă tot mai mult faptul că publicul românesc este foarte deschis provocărilor"

De fiecare dată când dirijează în București sau în alt loc din România, simte că are parte de un public foarte cald. În destule cazuri, publicul festivalului Enescu e puțin diferit de cel din obișnuitele săli de concert, spune dirijorul, ceea ce face ca deschiderea adusă de cel mai mare eveniment de muzică clasică din România - și unul din cele mai renumite din Europa - să fie mai mult decât binevenită, pentru că formează un nou public.

„Mi se confirmă tot mai mult faptul că publicul românesc este foarte deschis provocărilor. Ia foarte bine parte la procesul artistic, atunci când este integrat și cred că avem nevoie de cât mai multe astfel de proiecte care să incite spectatorii și să-i aducă în ipostaze cât mai apropiate de muzică, pe cât posibil chiar în interiorul acesteia", spune Gabriel Bebeșelea.

O nouă tradiție – discuțiile cu publicul după concert. „Nu de puține ori întrebările se încheiau după timp îndelungat, târziu în noapte."

Bariera între scenă și public, ridicată în multe secole de interpretare a muzicii clasice, reprezintă în opinia sa motivul pentru care spectatorul nu se simte de multe ori integrat și explicația pentru care în foarte multe cazuri, inevitabil, se pierde publicul.

Discuțiile de după concert sunt una dintre ideile prin care încearcă apropierea publicului de muzica clasică.

„Pe lângă programele care au ca scop declarat aducerea în fața publicului a anumitor compoziții fascinante, dar mai puțin interpretate, sau a unor manuscrise uitate în diverse arhive, am început acum ceva timp la Filarmonica de Stat „Transilvania" o nouă tradiție, dacă se poate spune așa, a discuțiilor cu publicul după concert", subliniază dirijorul.

În străinătate se practică discuții ale artiștilor cu publicul, dar înainte de concert, pentru a explica și a susține ceea ce urmează să fieinterpretat și concepția muzicienilor despre lucrările prezentate. O perioadă Gabriel Bebeșelea a adus și la Cluj acest concept, dar la un moment dat a realizat că publicul este mult mai dezinvolt după ce ascultă muzica.

(Foto: Alex Rădulescu)

„În momentul în care am mutat aceste discuții după ce spectatorii audiau muzica, am avut surprize extraordinar de plăcute: revenea la concerte un nou segment de public care rămăsese la aceste discuții, numărul din ce în ce mai mare al persoanelor care nu doar că luau parte, ci se implicau activ în discuții. Acest dialog ducea spre descoperirea unor lucruri la care poate muzicienii nu se gândeau, iar nu de puține ori întrebările se încheiau după timp îndelungat, târziu în noapte".

Muzicianul și-a propus să continue și cu proiecte muzicale în care e utilizată întreaga sală, iar muzicienii interpretează chiar și din mijlocul sau din spatele publicului. „Și asta tocmai din această idee de incluziune a publicului în actul creator", vede el.

„Cred cu tărie în capacitatea artei, nu doar a muzicii, de a schimba vieți, de a modifica traiectoria unei personalități"

Cum încercați să aduceți mereu public nou în sălile de concert?

Concertele-concept cu programe inovatoare cred că sunt foarte importante în direcția aceasta, pentru că au rolul de a integra spectatorul în muzică și realizează un proces prin care fiecare își pune dileme la care să-și răspundă cât mai personal. Dar până la a face acest tip de concerte, trebuie să atragem publicul în sala de concert. Iar asta se face nu doar prin programare, ci mai ales prin apropiere de cei pentru care interpretăm muzica. Un alt aspect care mă preocupă personal e acela de a demonstra că orchestrele sunt relevante într-un context mai larg al comunității și că prin proiecte sociale putem nu doar să aducem public nou, dar mai ales să ajutăm diverse categorii sociale. Pe scurt, să facem parte din comunitate. Cred cu tărie în capacitatea artei, nu doar a muzicii, de a schimba vieți, de a modifica traiectoria unei personalități.

Ne puteți descrie una dintre satisfacțiile dvs profesionale de mare intensitate?

Una dintre cele mai puternice satisfacții e faptul că în momentul de față orchestrele străine îmi cer să interpretez foarte multă muzică de George Enescu. Astfel, dirijez în următoarea perioadă muzica lui George Enescu la Berlin, Viena, Londra, Moscova, Singapore și în multe alte locuri. Iar CD-ul pe care l-am înregistrat cu Orchestra Radio din Berlin și cu o distribuție pur românească de mare talent (Rodica Vică, Tiberius Simu, Bogdan Baciu, Alin Anca), având două noi descoperiri enesciene, „Fantezia-pastorală" și „Strigoii" - pe versuri de Mihai Eminescu - este extraordinar de bine primit, atât de public, cât și de cele mai importante reviste de critică muzicală – cu precădere în străinătate. Dacă acum câțiva ani era mai dificil de programat, acum orchestre importante ale lumii doresc să descopere acest personaj de geniu, care încă rămâne și pentru români un mister.

(Foto: Facebook/Gabriel Bebeșelea)

Cum s-a schimbat scena muzicii clasice în România în ultimii ani?

Festivalul George Enescu a avut un rol foarte important, pentru că la fiecare doi ani România are șansa să vadă și să asculte pe cei mai mari muzicieni ai planetei. Acest lucru a determinat o schimbare nu doar a viziunii interpretative a muzicienilor români, dar mai ales o informare mult mai consistentă a ceea ce se întâmplă în marile capitale ale muzicii. Și e firesc, scena muzicii clasice autohtone e într-o continuă metamorfoză.

Aveți o întâmplare/o trăire puternică din timpul unui concert, care v-a rămas în minte?

În urmă cu câțiva ani dirijam la Kiev Simfonia nr.1 de Gustav Mahler, supranumită „Titanul". Alesesem această lucrare cu un scop subliminal foarte clar și doream să fie mesajul meu personal de pace. Ultima parte a acestei lucrări avea în original subtitlul „Dall'inferno al paradiso" (Dinspre infern spre paradis), simbolizând pentru mine în acel context drumul anevoios de la război spre pace. N-o să uit niciodată liniștea profundă a publicului din debutul simfoniei, dar mai ales cum auzeam că spectatorii plângeau în spatele meu. După finalul glorios al simfoniei, în explozia entuziastă de aplauze, m-am întors spre public și vedeam cum foarte multă lume plângea dar zăream fețe luminoase. Greu de uitat acea stare!

Proiecte în 2019

Pe lângă concerte cu orchestrele din Londra, Berlin, Moscova, Barcelona, Viena și altele, dirijorul Gabriel Bebeșelea are și câteva proiecte „de suflet" în acest an.

În 2018 a fondat proiectul Musica Ricercata, un ansamblu cu care încearcă să aducă la lumină partituri ale barocului muzical, dar mai ales manuscrise pe care le-a descoperit în diverse arhive din Transilvania.

„Voi continua proiectul meu cu scoaterea la lumină și interpretarea unor manuscrise de George Enescu, lucrări care au fost ori uitate, ori niciodată interpretate. Și bineînțeles, o să revin să concertez în România cu Filarmonica de Stat „Transilvania" la Cluj-Napoca, cu Filarmonica „George Enescu" și Orchestra Națională Radio la București, dar și în Festivalul George Enescu cu Orchestra de Stat a Rusiei".

Despre Gabriel Bebeșelea

Admirat pentru entuziasmul şi muzicalitatea sa, Gabriel Bebeșelea este recunoscut ca fiind "unul dintre cei mai talentaţi dirijori români ai ultimelor decenii" (Jurnalul Festivalului George Enescu, 7 Septembrie 2011).

Gabriel Bebeșelea este Dirijor Principal al Filarmonicii de Stat “Transilvania” Cluj-Napoca și, pe lângă această poziție, stagiunea actuală și cele viitoare îl anunță la pupitrul unor orchestre precum Philharmonia Orchestra din Londra, Royal Philharmonic Orchestra din Londra, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Konzerthausorchester Berlin, Tonkünstler-Orchester Niederösterreich, Ulster Orchestra Belfast, State Academic Symphony Orchestra of Russia “Evgeny Svetlanov", Tchaikovsky Symphony Orchestra Moscova, Orchestra Naţională Filarmonică Rusă și Singapore Symphony Orchestra.

În România, Gabriel Bebeșelea dirijează în mod regulat orchestre precum Filarmonica “George Enescu”, Orchestra Naţională Radio, Orchestra de Cameră Radio și Filarmonica de Stat Sibiu.

Alături de Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Gabriel Bebeșelea a înregistrat în premieră mondială un CD cu “Pastorale - Fantaisie pour petite orchestre” și oratoriul "Strigoii" de George Enescu. CD-ul a fost lansat la casa de discuri Capriccio în septembrie 2018. Tot atunci, partiturile acestor lucrări au fost publicate la Editura Muzicală a Muzeului Național "George Enescu", Gabriel Bebeșelea având meritul transcrierii manuscrisului lucrării “Pastorale - Fantaisie pour petite orchestre”, dar și al editării și curatelei acestor opere enesciene.

Printre soliștii cu care Gabriel Bebeșelea colaborează se numără Sarah Chang, Ray Chan, Simon Trpčeski, Robert Levin, Valentina Lisitsa, Leticia Moreno, Sayaka Shoji, Boris Giltburg, Dimitri Ashkenazy, Alexandra Dariescu, Daniel Ciobanu, Alexandru Tomescu etc.

În martie 2018, Gabriel Bebeșelea a lansat ansamblul de muzică veche și nouă Musica Ricercata, cu care s-a bucurat de succes pe scenele Ateneului Român și al Auditoriumului din București, precum și al Palatului Artelor (Müpa) din Budapesta.

Un dirijor notabil de operă, Bebeșelea a fost numit Dirijor Principal al Operei din Iaşi în 2011, devenind cel mai tânăr şef de orchestră într-o astfel de postură din România. În 2015, a fost numit Dirijor Principal al Operei Române din Cluj. În afara României, a dirijat producții ale operelor "Il viaggio a Reims" la Festivalul de Opera "Rossini" din Pesaro în vara anului 2016 și "Mireasa ţarului" de Rimsky-Korsakov la Opera Perm în februarie 2017. Ambele productii s-au bucurat de un succes răsunător.

Gabriel Bebeșelea este câstigător al concursurilor de dirijat “Lovro von Matačić” (2015) şi “Jeunesses Musicales” (2010), precum și seminifinalist al concursurilor de dirijat „Donatella Flick” al London Symphony Orchestra (2014) și „Gustav Mahler” al Bamberger Symphoniker în 2016. În cadrul Premiilor Operelor Naţionale Române din 2014, lui Gabriel Bebeșelea i-a fost decernat premiul pentru “Cel mai bun dirijor”.

În 2011 Gabriel Bebeșelea a obţinut o bursă la renumita Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam, unde a avut posibilitatea să participe la repetiţii şi concerte şi să înveţe de la câţiva din cei mai importanţi dirijori ai zilelor noastre: Mariss Jansons, Bernard Haitink, Herbert Blomstedt, Cristoph von Dohnanyi, Philippe Herreweghe, David Zinman și Eliahu Inbal.

Absolvent al studiilor de licenţă la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca la clasa maestrului Petre Sbârcea, şi al celor de masterat cu maestrul Horia Andreescu la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, în 2018 Gabriel Bebeșelea a obținut titlul de doctor în muzică "summa cum laude" la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Dan Dediu.

Gabriel Bebeșelea este stabilit la Viena, unde a absolvit studiile postuniversitare la Universitatea de Muzică şi Artele Spectacolului, la clasa Prof. Mark Stringer.

Articolul pe care l-ați citit face parte dintr-o campanie susținută de marca de cafea L'OR. Descoperă acum în magazine noile capsule de aluminiu L'OR, create special pentru a se potrivi aparatului tău Nespresso®.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp