Despre Paris, cu dragoste. Nicolle Birta: „Așa cum unii oameni au un cont de economii pentru zile negre, eu am un cont pentru Paris”

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?)

Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă.

- Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Copilul a început imediat să țopăie, să se bucure, într-o efervescență maximă, strigând în fața magazinului: „Oui, c'est du vrai chocolat!”. Și geamul s-a aburit de vibrația lui.

Momentul trăit iarna trecută în Paris i s-a părut unic Nicollei Birta, 34 de ani, antreprenoare, a cărei pasiune pentru capitala Franței și pentru arta culinară franceză avea să joace un rol important în cariera sa.

„Astfel de momente unice, presărate magic prin Paris, le descoperi dacă mergi și explorezi orașul, dacă ești atent și le acorzi atenție”, povestește Nicolle Birta, fondatoarea brandului Repertoire.

Imaginea băiețelului care își repeta, cu entuziasm debordant, „c`est du vrai chocolat” i-a rămas Nicollei Birta în minte. Se regăsea cumva în el.

În acea zi Nicolle a ajuns pe Pont Neuf, locul său preferat din Paris. A privit către Sena și Turnul Eiffel. Cumva nu îi venea să creadă că este acolo și că tot ce trăiește este adevărat. Și și-a spus ei înseși: „Oui, c'est du vrai chocolat.”

„Pe Pont Neuf, cel mai vechi pod din Paris, denumit în mod paradoxal podul nou, mi s-a părut o metaforă atât de frumoasă pentru trecerea de la vechi la nou, de la vechiul an calendaristic la noul an calendaristic, de la vechiul an din viața mea la noul an din viața mea. A trebuit pur și simplu să mă opresc pe pod să fac o poză de care să îmi amintesc eu mai târziu. Și am o poză, în mână țineam baghetele pe care le luasem”, descrie Nicolle Birta una dintre cele mai dragi fotografii din arhiva sa personală.

„Eu am un cont pentru Paris”

Așa cum unii oameni au un cont de economii pentru zile negre, pentru când or fi la pensie sau pentru nevoi personale. Nicolle Birta spune că are „un cont pentru Paris, tot o nevoie personală”.

„Impropriu spus. Contul meu de economii nu e în bani, banii doar cumpără câte-un bilet de avion. Eu pun deoparte imagini, momente, stări, senzații, cu care mă hrănesc mai apoi, la întoarcere, care mă ajută să prelungesc visul, să retrăiesc clipa, care mă transportă acolo, cu gândul.

Hotărât lucru, jumătate din timp trăiesc într-un Paris imaginar, format, ca într-un puzzle, din amintiri mai mici, dar care se potrivesc perfect una cu alta și cu mine. Un Paris așa cum mi-l amintesc eu, așa cum l-am trăit, așa cum l-am simțit, dar care mă salvează uneori de agresivitatea lumii cotidiene și îmi dă aer să respir”, scrie pe blogul ei, bistromargot.ro.

Pasiunea pentru arta culinară franceză - „un fel e microb de care nu mai scapi”

Nicolle Birta a lucrat ani buni în comunicare. Meseria ei este de copywriter. A lucrat mulţi ani în televiziune. În facultate a plecat cu o bursă în Franţa, în urma căreia a rămas cu o mare pasiune pentru arta și cultura franceză, și mai ales pentru gastronomie.

După ce și-a dat demisia a început să gătească. Om de litere, a luat o carte și și-a spus că dacă face totul „ca la carte” o să iasă bine.

„A fost și norocul începătorului”, admite ea. Nu a avut în cap niciun moment ideea de eșec. I-a ieșit. Asta i-a dat curaj să încerce și alte lucruri. Și-a dorit să aducă oamenii frumoși la aceeași masă.

Colegii au încurajat-o să continue să scrie pe blogul pe care îl avea.

A hotărât că mâncarea va fi doar un pretext pentru o conversație mult mai largă și pentru călătorii imaginare în alte țări, pentru discuții despre cărți, filme, teatre, muzică bună, lucruri care fac viața mai bună.

Pasiunea pentru arta culinară a crescut în timp. Avea să o seducă: „E un fel e microb de care nu mai scapi”.

A început să citească foarte mult despre istoria gastronomiei, să cumpere toate cărțile pe care le putea cumpăra.

La un moment ajunsese să știe foarte mute lucruri despre acest domeniu, dar s-a hotărât să facă totul în mod profesionist și s-a dus la școala de bucătari din București, să devină bucătar profesionist. Apoi a descoperit școala din Franța unde avea să obțină Diplome universitaire du Gout, de la Gastronomie et des Arts de la Table, la University of Reims Champagne-Ardenne. 

De la început i s-a părut cea mai potrivită pentru ce își dorea să facă. Atunci când s-a hotărât să aplice, nu știa dacă se califică sau dacă este la nivelul la care trebuia să fie.

„Mi-am spus că nu strică să încerc. Am aplicat, a fost foarte emoționant, pentru că e un program în care nu sunt acceptați decât maximum 25 de oameni pe an, din toată lumea. O singură dată. Am fost foarte emoționată când am primit scrisoarea de acceptare. Mi-au spus că din România sunt prima persoană. Emoțiile s-au dublat”, povestește cu mândrie Nicolle Birta.

Așa a ajuns în Franța pentru a doua oară în viață. În urmă cu 11 ani fusese bursier Erasmus la Université Jean Monnet de Saint Etienne, secția Arts et Lettres – Communication.

Prima parte a cursurilor de gastronomie a fost la Le Cordon Bleu Paris, care are un parteriat cu University of Reims Champagne-Ardenne, unde a urmat a doua parte a cursurilor.

„Au fost două săptămâni de cursuri intensive. Am mâncat, am învățat, am respirat gastronomie toată ziua”.

Apoi a urmat perioada de cercetare. A trebuit să elaboreze o lucrare de cercetare care a ținut-o captivă câteva luni la Arhivele Naționale. „A fost un carusel de emoții, am tot scos documente, am cercetat în arhivă”.

Tema lucrării a gândit-o ca o călătorie gastronomică de la Paris la Micul Paris.

Nicolle Birta a studiat influența pe care a avut-o gastronomia frațuzească asupra gastronomiei românești de-a lungul a trei secole: perioada interbelică, perioada comunismului și apoi perioada contemporană.

„Am fost foarte mândră de ce a ieșit, chiar a fost o lucrare foarte muncită, iar profesorii au apreciat-o”, spune ea.

Absolvirea a avut loc în octombrie anul acesta. Au fost acordate trei distincții pentru toată promoția, iar una i-a revenit Nicollei Birta, a cărei lucrare a ocupat locul al doilea.

„La ceremonia de absolvire au spus că lucrarea mea li s-a părut foarte bine structurată, că au văzut totul în fața ochilor ca un film. Mi-am dorit să nu fie o lucrare academică, mi-am dorit să aduc o parte de magie și am conceput-o exact ca pe o călătorie de la Paris la Micul Paris.”

La reușita ei a contribuit și atracția ei irezistiblă pentru Paris.

O explicație pe care și-a dat-o pentru pasiunea sa legată de tot ce înseamnă capitala Franței este conexiunea ei cu Parisul de dinainte de a-l vedea, prin limba franceză pe care a studiat-o de mică, prin literatura franceză, cultura franceză cu care a avut o afinitate încă de mică.

„Așa că atunci când am ajuns prima oară la Paris nu mi s-a părut deloc că am ajuns într-un loc străin. Era ca și cum m-aș fi întors acasă. Iar eu care mă rătăcesc pe străduțe chiar și în București - am un simț al orientării care e sublim, dar lipsește cu desăvârșire, în Paris pașii mă poartă exact acolo unde vreau să ajung. Nu m-am rătăcit niciodată, știu exact unde trebuie să ajung, recunosc străduțe, imagini, e ca și cum m-aș întoarce acasă”, spune antreprenoarea.

„Îmi place să fac mereu aceeași glumă și să spun că am petrecut cel puțin 10 vieți anterioare acolo. Acum, în ultimul an, când chiar am locuit acolo, am început să îmi dau seama că eu cred că are legătură cu o nevoie de echilibru a mea pe care o regăsesc în Paris, un echilibru între toate valorile în care cred: artă, educație, cultură, respectul oamenilor pentru ceea ce sunt și ce fac, pentru locurile în care sunt, bucuria de viață pe care o au ca popor, acel „joie de vivre” al francezilor”, subliniază Nicolle Birta.

Când este în Paris, Nicolle merge pe jos foarte mult. I se pare că orașul e construit în așa fel încât te invită să îl descoperi, să îl explorezi. Găsești imagini frumoase la fiecare pas, interacțiunea cu oamenii te îmbogătește foarte mult.

„Nu există să merg pe jos mai puțin de 20 de kilometri zilnic. Ultima oară mi-am bătut recordul personal. Fotografiez, păstrez imagini cu care să mă hrănesc la întoarcerea acasă, până data viitoare”, povestește Nicolle, care spune că i se întâmplă tot timpul lucruri frumoase acolo. „Cumva se coordonează singure, mă întâmpină”.

„La cuisine c'est de l'amour”

Contactul cu școala de gastronomie franceză a fost o experiență absolut unică, vede tânăra antreprenoare, la un cu totul alt nivel decât cel cu care era obișnuită. Dar dincolo de partea de „haute cuisine” și studii la un nivel înalt, tradiția gastronomică franceză, veche și bogată – francezii sunt totuși referința în gastronomie, orice ar fi - transpare în fiecare lucru mic pe care aceștia îl fac, în grija pe care o acordă ingredientelor, mâncării, drumului de la roadele pământului până când ele ajung în farfurie.

„Totul se face, cum le place lor să spună - cu dragoste. Francezii au această zicală: „La cuisine c'est de l'amour” (bucătăria înseamnă dragoste). Și asta se simte. E foarte greu să ajungi acolo și să nu găsești ceva bun, chiar și la un bistro de cartier, sau de la colțul străzii. Pentru că în toate lucrurile transpare grija pentru bucuria vieții”, spune Nicolle Birta.

De un an proiectele Nicollei s-au mutat, împreună cu recuzita, cărțile și colecția de farfurii, într-un loc pe care îl visa de mult. Studioul său de creație - sau, mai formal, biroul ei, - este colțișorul ei parizian din inima Bucureștiului. Repertoire e locul care o face mereu să zâmbească: „Parisul meu cu aer boem de Cișmigiu”. De-aici se scriu povești savuroase, aici se născocesc idei și inventa concepte, într-un echilibru perfect și fericit între ce înseamnă meseria ei de om de creație și ce a învățat-o Bistro Margot în ultimii opt ani.

Articolul pe care l-ați citit face parte dintr-o campanie susținută de marca de cafea L'OR. Descoperă acum în magazine noile capsule de aluminiu L'OR, create special pentru a se potrivi aparatului tău Nespresso®.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp