Silit de indignarea Asociațiilor pentru Autiști, CNCD zice că va lua în discuție exprimarea dnei premier Dăncilă cu privire la europarlamentarii români care nu fac parte din gașca politică a d-sale: „...să mă exprim elegant, că dezinformează și că știu realitatea, dar nu vor să o accepte și să o vadă. Acești oameni cred că sunt autiști și nu văd și nu aud ceea ce este vizibil pentru toți cei de bună-credință”.
Dacă analizăm logic citatul, constatăm că doamna Dăncilă e acuzată pe nedrept – n-a comis nicio discriminare. Autiștii, în viziunea domniei sale, se fac că nu văd și nu aud ceea ce văd și aud „toți cei de bună-credință”, prin urmare, autiștii sunt persoane de rea-credință, care dezinformează, prefăcute, negative din punct de vedere moral. Dna premier pur și simplu habar nu are că autism nu este o vorbă de ocară – autistule!, autisto! – ci denumește o boală psihică gravă, care lovește de obicei din copilărie și cu care te duci în mormânt, căci nu poate fi vindecată, doar ameliorată.
Nu poți învinui pe cineva pentru autism, așa cum poți s-o faci pentru ipocrizie și ignoranță.
Pe cale de consecință, nu un delict de discriminare la adresa bolnavilor autiști a făptuit dna premier, ci un delict de prostie. Care ar trebui supus atenției CNCP, Consiliul pentru Combaterea Prostiei.
Dar, cum un asemenea Consiliu nu există, iar prostia nu este incriminabilă prin lege, CNCD va decide, probabil, că doamna premier Dăncilă nu este amendabilă.
Încep să cred că eu și pavianul meu, cu mantie, rămâne că suntem cei mai mari discriminali din România.
