Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Doamna premier Dăncilă e nevinovată

Silit de indignarea Asociațiilor pentru Autiști, CNCD zice că va lua în discuție exprimarea dnei premier Dăncilă cu privire la europarlamentarii români care nu fac parte din gașca politică a d-sale: „...să mă exprim elegant, că dezinformează și că știu realitatea, dar nu vor să o accepte și să o vadă. Acești oameni cred că sunt autiști și nu văd și nu aud ceea ce este vizibil pentru toți cei de bună-credință”.

Dacă analizăm logic citatul, constatăm că doamna Dăncilă e acuzată pe nedrept – n-a comis nicio discriminare. Autiștii, în viziunea domniei sale, se fac că nu văd și nu aud ceea ce văd și aud „toți cei de bună-credință”, prin urmare, autiștii sunt persoane de rea-credință, care dezinformează, prefăcute, negative din punct de vedere moral. Dna premier pur și simplu habar nu are că autism nu este o vorbă de ocară – autistule!, autisto! – ci denumește o boală psihică gravă, care lovește de obicei din copilărie și cu care te duci în mormânt, căci nu poate fi vindecată, doar ameliorată.

Nu poți învinui pe cineva pentru autism, așa cum poți s-o faci pentru ipocrizie și ignoranță.

Pe cale de consecință, nu un delict de discriminare la adresa bolnavilor autiști a făptuit dna premier, ci un delict de prostie. Care ar trebui supus atenției CNCP, Consiliul pentru Combaterea Prostiei.

Dar, cum un asemenea Consiliu nu există, iar prostia nu este incriminabilă prin lege, CNCD va decide, probabil, că doamna premier Dăncilă nu este amendabilă.

Încep să cred că eu și pavianul meu, cu mantie, rămâne că suntem cei mai mari discriminali din România. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult