O fotografie cu un tânăr care cerșeste în Regie, printre mașini, cu o mână bandajată și îmbrăcat cu tricou pe care este imprimat #colectiv a fost unul din viralele sfârșitului de week-end. A apărut în feed-ul meu de Facebook postată de Rareș Năstase (unul din membrii echipei România, te iubesc), iar imaginea a fost preluată via Mircea Eremia.
Valurile de critici, condamnare și repulsie stârnite de această poză ne fac să ne uităm în direcția greșită.
Cerșitul nu poate fi combătut cu închisoare, dar nici cu permanenta ridicare, legitimare și amendare a celor care întind mâna ca să le dai un ban sau ceva de mâncare.
Să îi trimiți la închisoare costă și puțini pot să fie considerați pericole sociale în litera și spiritul legii. Să îi iei la căutat 24 de ore din 24 și să aloci în fiecare zi resurse de la poliție și jandarmi, la fel, costă mult și e ca o bătălie pe care nu o câștigi. Dacă amendezi un cerșetor de fiecare dată când iese pe stradă, el adună datorii foarte mari de dat la buget, sume pe care niciodată nu le va avea.
Pe asta mizează capii rețelelor din spatele acestor cerșetori. Au instincte foarte bune, știu să speculeze naivitatea membrilor cetății și- în egală măsură- neputința autorității.
Ca și în cazul parcagiilor, ei există numai pentru că noi le dăm atunci când ei ne cer. Confruntate cu valurile de cerșetori și jucători de alba-neagra, guvernele din capitalele Europei au preferat altă strategie: campanii de educare și conștientizare despre cum un gest pe care îl faci din milă poate finanța infractorii.
Într-o anchetă difuzată acum câțiva ani de postul franțuzesc M6 în emisiunea Zone Interdite, reporterii demonstrau cum eurocenții pe care oamenii îi dădeau cerșetorilor alimentau traficul de droguri, prostituția și corupția.
Credeți că dacă nu ar câștiga consistent ar mai sta la semafoare sau pe marginea străzii să aibă grijă de mașină, boss? Se întreba șeful poliției locale dintr-un sector al Capitalei anul trecut. Nu stă nimeni într-un loc, în frig, în ploaie, dacă moare de foame și nu primește nimic. Mergem, îi mai supraveghem, îi luăm în evidență, dar cam atât.
România frumoasă construiește un sistem paralel de într-ajutorare a oamenilor cu probleme sociale. Republica a scris în aceste săptămâni despre inițiative care se fac în tăcere și cu impact extraordinar. Steli Andrei este o tânără angajată într-o multinațională care ajută copiii dintr-un sat din Slobozia să meargă la școală. Am descoperit cu mare surprindere grupuri de tineri din țară care, de Crăciun, adună bani și cadouri pentru copii, îngrijesc bătrânii din cămine, le fac mâncare și petrec timp cu ei. Extraordinară și solidaritatea românilor în fața tragediei de la Colectiv.
În fața unui adolescent care întinde mâna sau vă vinde o jucărie la semafor, a unui bătrân care vă spune că vrea un leu ca să-și cumpere o pâine, apelați la un ONG. Dacă îi veți vedea a doua zi, în același loc, înseamnă că ei nu vor să fie ajutați și că există această probabilitate însemnată ca banii dumneavoastră să meargă spre un infractor. Nu îl vedeți, dar stă într-o vilă de lux și se plimbă cu bolizi de zeci de mii de euro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.