Doi părinți au fost condamnați definitiv de justiția română pentru că și-au retras cei patru copii de la școală ca să facă cu ei homeschooling

Homeschooling…

-câteva rânduri scrise la o pălincă-

Înainte de a începe să scriu mă întreb: de ce nu poate fi introdus homeschooling-ul și în România dacă în alte țări europene funcționează? Suntem noi oare mai cu moț?

Când există școli în care dascălii vin la orele de curs doar când au chef, noi acuzăm și condamnăm părinții că nu-și trimit copiii la școală. Nu ne revoltăm că profesorii nu-și fac treaba, dar ne oripilăm că niște părinți doresc să-și educe copiii acasă.

Fiul meu este în clasa a șasea într-o școală sătească din sudul Banatului. Imaginați-vă (trebuie să dați dovadă de foarte multă imaginație!) că școala asta e frecventată de 6 elevi și fiul meu este singurul din ciclul gimnazial. Pentru „educația” lui e nevoie de vreo 5 dascăli, care vin pe rând din satul vecin (de fapt nu prea vin) ca să-și facă orele pentru completarea catedrei. În școala de-acolo învață vreo 26 de elevi...

În orarul lui sunt trecute 32 de ore săptămânal, adică 6 ore (și-un pic!) în fiecare zi. Pleacă la școală la ora 8 și se întoarce la 12, dovadă clară că zilnic niște dascăli au fentat munca pentru care sunt plătiți. Mai trebuie să adaug că de vreo 10 ani microbuzul școlar primit de la minister pe vremea tovarășului Ponta ruginește parcat în fața Căminului Cultural din sat.

Și, ca „tabloul” să fie complet, mai trebuie să spun că în cele două sate care alcătuiesc comuna trăiesc vreo 1100 de locuitori cu drept de vot (1087, dacă e să ne luăm după listele electorale din acest an). În primărie (care este cel mai mare angajator din comună!) se calcă pe bocanci 18 amploiați, care mai de care mai „grăbit” să plimbe o hârtie de pe un birou pe altul…

Dacă tot facem caz de cei șapte ani de-acasă, de ce nu am avea voie să ne școlim copiii într-un sistem de educație bine pus la punct, în care părinții au un cuvânt de spus? Cine ne împiedică să credem că învățatul acasă nu e bun? A! „Specialiștii” în vorbe goale ce ne conduc de când ne știm!

-18.05.2024-

Aici trebuie facuta distinctia, de aceea e necesara o lege care sa reglementeze modul acesta de studiu.
Nu se poate face educatie dupa ureche, nu orice parinte e in stare sa predea, sa explice copilului materiile alese spre studiu.
Daca scolile din strainatate sunt acreditate acolo, atunci este OK. Si si Romania ar putea avea propria varianta de invatamant in aceasta maniera.

Avantajele sunt importante: copilul ramane intr-un mediu placut, cunoscut. Studiaza materiile ce-i plac, din cartile care-i plac, pentru care are inclinatie si talent. Programul e mai flexibil. Timpul alocat in predarea materiei si in intelegerea ei de catre copil este mult mai mare. Nu exista fenomenele de violenta verbala, fizica, emotionala copilul putand sa invete si sa-si dezvolte personalitatea fara presiunea si agresivitatea celor din jur. Poate sa-si dezvolte abilitatile, sa puna accent pe un anume talent pe care-l are.

Copilul poate studia chiar cu meditatori, pentru ca cei doi parinti poate nu reusesc sa-i explice cu adevarat totul. Si apoi mai e si tehnica predarii, experienta in a aborda materiile si a te face inteles. In fine, nimic nu e simplu si, poate, nici ieftin, dar pentru copil faci tot ce-i mai bine.

Deci sunt multe lucruri pozitive. Parintii sunt linistiti, copilul e in siguranta si nu trebuie sa suporte rautati nici din partea colegilor, nici din partea profesorilor, doua lucruri importante care-l pot afecta emotional pentru tot restul vietii.

Ca un minus (mare si important) este lipsa socializarii, a legaturii cu cei de varsta sa, a petrecerii unui timp mai lung in casa in felul asta copilul putand deveni mai solitar, individualist, neprietenos, necomunicativ. Lipsa petrecerii timpului cu alti copii putand duce la anumite aspecte ce vor conta mai ales in viitor, in viata sa de adult. Ei, si aici, intervine calitatea mediului de acasa, calitatea celor doi parinti. Pentru ca e foarte important cum este gandit acest homeschooling. Ei trebuie sa asigure un program variat, bogat in activitati in exteriorul casei. Iesiri in parc, la locuri de joaca, excursii, spectacole pentru copii, muzee, expozitii. Poate chiar sa practice un sport la un club, sa fie inscris la un cerc de pictura sau literatura sau matematica (depinde ce-i place copilului) in felul asta petrecand timp cu alti copii pasionati de acelasi subiect. Pana la urma nu-ti faci prieteni numai de la clasa.

Se pot face multe, iar copilul va primi toate datele necesare pe care le-ar fi primit si daca mergea la o scoala obisnuita.

Totul e ca forma aceasta de invatamant sa fie reglementata legal, ca diploma obtinuta la finalul anilor de studii sa fie recunoscuta, si de aici sa se poata merge mai departe cu studiile la urmatorul nivel.

P.S. Pe cei doi poate ca legea i-a condamnat pe drept (nu cred ca sunt in masura sa predea) privind strict in sensul legii, dar ma intreb daca legea e la fel de vigilenta si in cazul milionarului cu 5 copii (peste care am dat intamplator mai demult in presa) si care-si educa copiii la domiciliu, fiecare fiind recompensat cu bani in functie de grosimea cartii pe care si-o alege sa citeasca.

„Fiecare îşi alege o carte pe care să o citească şi în funcţie de carte, de grosimea ei, noi decidem ce sumă putem să le dăm. Spre exemplu 50 de lei sau 100 de lei. Şi bancnota respectivă o lipim pe ultima pagină din carte şi ei când au terminat cartea pot să îşi ia banii de acolo şi să şi-i pună în portofel”. - https://bzb.ro/stire/milionar-la-38-de-ani-a180528

E bine, e rau? N-as putea sa spun. Fiecare are o idee, o strategie si o filosofie. Fiecare are experiente de genul: cand eram eu mic spalam cismele lu` tata la fantana si uite unde am ajuns acuma. Tu du-te si le spala in baie, in cada cu robinetul de aur. Ai si apa calda.

E o diferenta, clar.

Desigur, actul de a invata are multe forme si aspecte. A invata nu inseamna a sta neaparat la scoala in banca, dar cred ca e necesar sa existe o ratiune, calitate si metoda in aceasta problema.

A te crede capabil sa-l inveti pe ala micu tainele universului, ca ce-i mai usor „decat” sa-i explici ca 1+1 fac 2, e o aroganta cam mare. Nu trebuie sa faci experimente pe copii, nu trebuie sa-i inveti afaceri de la 6 ani: faci randul asta de bastonaseeeee si uiteeeee ce-ti dau tatiiiii si cu mamiiiii: un banuuuuut. Bravo.

Rezultatele s-ar putea sa te minuneze mai tarziu si nu in sensul bun.

P.S. 2 E de apreciat totusi ca cei doi se straduiau sa-si invete copiii ceva. Asa au gandit si nu au gandit chiar rau, dar erau depasiti de situatie. Mai bine statul ii ajuta, nu cred ca era cazul de pedepse.

Locuiesc in strainatate si am avut ocazia sa lucrez cu absolventi din homeschooling: disciplinati, se organizau bine singuri, comunicau clar timpii cand vor termina (sau ca a aparut o problema si nu pot termina), cerut ajutorul si cel mai important, au spus imediat ca termina in 30min si vrea un task nou. Unu din ei mi-a zis dupa aproape 1 an ca simte ca nu mai are ce invata la noi si incepe sa caute alt job.
Deci se poate.
Nu, nu poate ajunge avocat sau medic cineva din homeschooling. Dar poate ajute om, sanatos fizic si mental, si educat.

Sunt curios ce se "VedeJust" în povestea asta!

In general,nu numai in cazul de fata,statul reprezinta un instrument de constrangere.Si asta,datorita ''alegerilor'' facute dee..populatie in anii de ''dmocratie originala''..Din 1990 incoace se poate constata scaderea accelerata a nivelului calitatii asa numitei ''ckase politice''si in acelasi ritm a calitatii in toate domeniile Totul incepe de la sistemul de invatamant.''. In fiecare an acesta''produce'' in marea majoritate analfabeti functionali.Singurii absolventi de liceu care isi continua pregatirea in invatamantul superior au ca scop,in marea majoritate,plecarea din tara pentru a-si asigura un nuvel de trai civilizat. Cei,foarte putini ,care aleg sa ramana ori sunt idealisti sperand intr-o ipotetica schimbare prin asezarea pe baze ''sanatoase'' a societatii ,ori au deja ''pregatite'' posturi bine platite de catre parinti.
In momentul de fata nivelul de educatie al clasei politice este o reflectare a zicalei cum ca ''in tara orbilor chiorul este imparat''.

Sunt profesoara. Am avut elevi care au făcut homeschooling și apoi s-au întors în învățământul public. Li s-au dat niște extemporale pentru echivalare. Părinții lor - intelectuali, cu venituri peste medie. Pe acești bieți oameni din Bihor i-au condamnat, că au simțit ca pot sa dea în ei. Simpli, fără multe studii. Școala online a fost o batjocură, un chin pentru toată lumea. Profesorii predau, copiii stăteau pe telefoane sau cine știe ce făceau ei acolo. Am avut numeroase situații când îmi strigam elevii sa răspundă și o făceau cu întârziere (probabil cât erau avertizați pe grupul lor de WhatsApp ca au fost numiți).
Homeschooling trebuie reglementat clar și la noi. El exista în multe țări civilizate. În vremea asta în care statul român ține cu dinții de sistemul său național de învățământ, pare să uite ce oferă: bătăi între copii, vulgaritate, viol în baie, cazul Creangă, cazul Pietriceaua PH. Și, aproape generalizat la liceele sub 8, gălăgie în clase și "noi ne facem ca predam, ei se fac ca învață". Este rezultatul reformelor pedagogiste.