Domnule Iohannis, nu e timp pentru șampanie. România care îndrăznește, care inovează, care învață, care construiește, care face business cinstit este „România normală”

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Și au trecut alegerile prezidențiale. A câștigat Klaus Iohannis, cel pe care l-a votat toată România dornică de modernizare. Acum ne uităm cu încredere către Europa. Ne uităm cu încredere către nivelul mediu de dezvoltare al acesteia, înspre care suntem oarecum împinși de către Uniune și unde am vrea cu toții să ajungem cât mai repede. Da, este adevărat, suntem împinși și da, este adevărat, vrem asta, dar nimeni nu ne spune cum să o facem și cu atât mai mult, nimeni nu o face pentru noi. Care este rețeta? Care este scurtătura, dacă există așa ceva?

Literatura de specialitate vorbește despre felul în care o afacere aflată în restructurare poate fi eficientizată cât mai repede, știut fiind faptul că orice restructurare presupune schimbări majore ale regulilor, o nouă structură a organizației și nu în ultimul rând, schimbarea radicală a viziunii despre clienți, care în cazul de față sunt cetățenii României, cheia fiind transformarea unui sistem care se uită în oglindă, în interior, într-unul care se uită pe fereastră, către binele cetățenilor. Lăsând aceste schimbări deoparte – multă lume vorbește despre ele - chiar dacă stau la baza restructurării societății, revenim la felul în care eficientizarea poate să o ia înaintea celorlalte măsuri. Marele secret pe care îl știu toți oamenii de afaceri, este potențarea lucrurilor care merg bine, în dauna celor care merg prost. În felul acesta, societatea se ridică rapid, este văzută cu ochi buni de către investitori și totul se transformă într-un cerc vicios care mai devreme sau mai târziu face ca și sectoarele slăbite să înceapă să se însănătoșească.

Poate este nevoie de resurse suplimentare, poate că la rând sunt domenii ca Justiția, Sănătatea și Educația. Acestea fiind spuse, lucrurile trebuie să meargă în paralel. Nu sunt destui oameni? Angajăm consultanți. Consiliul Europei alocă miliarde de euro, exact pentru ceea ce propunem în continuare: digitalizarea țării. Sprijinul ecosistemului startup, care în România crește de unul singur, oarecum ca și efect al dezvoltării sectorului IT, care a primit în ultimii ani sprijin, prin reduceri de taxe. Ecosistemul Startup este legat oarecum de sectorul IT, dar este mult mai mult decât acesta. El este reprezentat de către o clasă de antreprenori ambițioși, aflați mereu în căutare de finanțare, lipsiți de instrumente, de legi care să le reglementeze activitatea, care să încurajeze acest Sharing Economy, care în scurt timp va transforma întreaga lume. Majoritatea au auzit de UIPath, sau de Emag, poate că unii au auzit de startup-urile românești care s-au finanțat în UK sau în Germania, dar nimeni nu a auzit cu siguranță de sutele de startup-uri inovative, care creează valoare pe piața locală, sau de miile de startup-uri care se creează și sunt accelerate fie prin forțe proprii, fie în acceleratoarele din piață ale celor câtorva Venture Capital Funds autohtone. Asistăm la o efervescență pe care numai cei din interiorul ecosistemului o pot simți. La fel de bine cum asistăm la lipsa unei educații de business, a unei educații antreprenoriale, la lipsa unei structuri de orice fel care să-i ghideze pe cei care inovează. Această disciplină este rar întâlnită în universități și absolut inexistentă în instituțiile ce predau tehnologie. Având în vedere că în US studenții învață 50% cum sa scrie cod si 50% cum să facă business, statul ar trebui să sprijine concret astfel de inițiative, pentru studenții români care învață 99% să scrie cod.. Și atât. La fel de bine cum ar trebui să înființeze Hub-uri, să creeze condiții tinerilor pentru a încerca, a eșua și a reuși, condiții fără de care dezvoltarea este gâtuită, restricționată. Nu în ultimul rând, crearea unui fond care să investească în startupuri cu potențial și crearea unui sistem legislativ care să înlesnească, să formalizeze activitatea vehiculelor de equity crowdfunding și Venture Capital, ar putea transforma România într-un mic Silicon Valley Est-European, care va scurtcircuita traseul către prosperitate al țării. La urma urmei, dacă Estonia poate, oare nu putem și noi? Dacă sectorul IT a ajuns la 6% din PIB fără un sprijin major, oare nu ar fi timpul sa înlocuim outsourcingul pe care îl facem astăzi cu produse proprii incubate acasă? Cred că putem, doar ca cineva va trebui să ia această propunere foarte în serios. Pentru binele tuturor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp