După toată tevatura cu candidații PNL, uite primarul nu e primarul, eu am tras două concluzii: una dintre ele ar fi aceea că puține lucruri se schimbă cu adevărat, iar printre acestea nu se numără năravul politic. A doua concluzie e una de cetățean turmentat: eu pentru cine votez?
Da, și este foarte importantă structura acestei întrebări retorice. Pentru cine votez! Nu știu de ce, dar de-a lungul vremii, când s-au făcut trimiteri livrești la Caragiale și s-a vrut citarea cetățeanului turmentat, de fapt s-au parafrazat vorbele înțeleptului cetățean iar pentru cine votez s-a transformat în cu cine votez, alterând sensul și întrega filosofie. Dar să luăm cele două concluzii pe rând.
Uite primarul, nu e primarul. Cine candidează este o întrebare, de ce candidează este alta. M-am văzut nevoit să caut pe internet candidații pentru primăria Capitalei, căci în afară de Firea, Munteanu și Nicușor Dan nu știam pe nimeni. Celorlalți le-am aflat numele, însă tot la fel de neinformat am rămas. Am ajuns pe niște bloguri personale, făcute în dorul lelii, cu poze hilare, cu informații irelevante despre conținutul biografiei: ba că e din familie de preoți, ba că e avocat, ba că e nu mai știu ce. Este foarte adevărat că încă nu a început campania electorală și deci oamenii încă nu au voie să își exprime planurile mărețe. Dar presimt că tot cea-ma uzit până acum vom auzi și în continuare. Căci întotdeauna campania a fost așa, plină de gogorițe pentru somnul rațiunii, de parcă noi cu toții am forma un oraș de cetățeni turmentați. Dar treacă! Poate acum, în sfârșit, pe fondul acestei lipse acute de „cadre”, de oameni politici cu credibilitate, cei care apucă să intre în joc vor ajunge să joace cu ceva mai multă demnitate și pragmatism.
Năravul politic a rămas același, ba chiar acum se exprimă și mai și! DNA-ul anchetează și arestează, este un circ total, corupție generalizată de la portar până la director, niciun partid nu are oameni ca lumea, nimeni nu poate propune un candidat de Doamne-ajută.
Criza aceasta de oameni politici ar fi trebuit să înăsprească exigența cu care partidele își aleg candidații. Să ridice standardele, să cearnă neghina cu și mai mare atenție. Când colo, reacția este fix pe dos, iar partidele scot din debara tot felul de epave cu trecut dubios, tot felul de oameni ciudați și obscuri care Dumnezeu știe de unde au aterizat, tot felul de foști funcționari cu burta mare, tot felul de personaje care mai de care mai caragialești.
Deci eu pentru cine votez?! Cine sunt toți acești oameni și ce vor? Hai să zicem că poate Nicușor Dan are un avantaj că s-a mai zbătut pentru oraș, a mai zis una, a mai făcut alta. Chiar și așa, am văzut că și el abordează discret subiecte marginale pentru competențele viitorului primar, gen Catedrala Mântuirii Neamului sau Moscheea. Astea sunt probleme reale?!
Sincer să fiu, exceptând independenții, acești oameni par să nu candideze pentru cetățeni, ci pentru partid.
Așadar, aștept cu nerăbdare campania electorală! Am să votez, da, asta este clar. Cum alegerile sunt într-un singur tur, să stai acasă înseamnă să lași alegerile exclusiv în seama activului de partid. Sper doar să știu pentru cine să votez și pentru ce.
În acest moment îmi este clar că criză politică devine tot mai serioasă: nu numai că nu există oameni politici, dar nu mai există nici măcar partide politice. Cred că de abia acum încep să se vadă efectele ultimilor douăzeci de ani de politică a combinației și a nepotismului. Și de abia de acum încolo, grupurile organizate de funcționari corupți, avide după combinații bănoase care se numesc partide politice, încep să își arate cu adevărat limitele și consistența șubredă: nu mai sunt în stare nici măcar să mintă frumos. Prin urmare, donez un vot cui poate să-mi satisfacă o mică rugăminte: să mă mintă frumos.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.