Rețeaua Underground. Cât câștigă șefii din umbră ai unei operațiuni care costă România 600 de milioane de euro anual

Rețeaua Underground este un proiect editorial în care vă vom arăta culisele unei afaceri evaluate la 600 de milioane de euro în România anului 2015. În 7 episoade, pe care le vom publica în următoarele săptămâni, vom face o incursiune în structura organizatorică a unei vaste rețele de contrabandă, începând cu gulerele albe cu conexiuni în politică și business, care au venituri și bonusuri de sute de milioane de euro pe an, și terminând cu ultima verigă a lanțului, consumatorul captiv care face un profit de câțiva lei la pachetul de țigări.

În investigația noastră, am mers în headquarter-ul acestei industrii deosebit de lucrative, în localitățile de pe granița de Nord și de Sud, pentru a vorbi atât cu cei implicați, cât și cu autorități din Vamă, Poliție și cu politicienii care conduc județele, orașele și comunele care pun la dispoziție piețe de desfacere și mână de lucru ieftină Rețelei Underground.

Ne vom ocupa azi de capii rețelei, adevărații CEO ai acestei companii subterane, oameni „fini” care stau în umbră și care extrem de rar apar în public. 

300 de milioane de euro pe an rămân la capii de rețea

Primul lucru pe care-l înțelegi după ce ai stat de vorbă cu oamenii din Sighet, Botoșani, Mehedinți sau Giurgiu e că afacerea contrabandei cu țigări este organizată pe principiile sănătoase ale unei companii clasice, cu top management și middle management, cu cartiere generale și cu depozite regionale, cu margini de profit și people cost și, da, cu bonusuri de performanță.

Organizația este condusă de un cap de rețea. Sub el sunt cei care stabilesc tranzacţiile şi le coordonează. Urmează cărăușii, care de multe ori declară autorităţilor că nu ştiu ce transportă. O altă verigă în lanț e reprezentată de intermediari, care preiau marfa în cantităţi mari şi o păstrează în depozite regionale. De aici, alţi intermediari o transportă în depozite locale, de unde este distribuită, mai departe, vânzătorilor ambulanţi. Fiecare câştigă o felie din tortul contrabandei.

Și tot ca-ntr-o firmă de top, success fee-ul celor care pun afacerea pe picioare și care fac profit este uriaș. Vă spuneam că estimările autorităților române sunt că 600 de milioane de euro este valoarea contrabandei în 2015 (o creștere cu 100 de milioane față de 2014, an în care am făcut o primă incursiune în România clandestină).

Aproape jumătate din banii câștigați în orice operațiune rămân la capul de rețea, „CEO-ul companiei”, îmi spune unul dintre polițiștii de frontieră din zona Sighet Așadar, capii rețelei sunt oameni de 300 de milioane de euro pe an. Restul se împarte între verigile din lanț - cărăuși, depozitari, distribuitori, supraveghetori, până la vânzătorii ambulanți de țigări de prin piețe.

„Cazul în care șefului grupării îi rămâne 50% din profit este unul ideal, să spunem. În momentul în care i-ai prins 100 de baxuri într-o mașină, o perioadă foarte mare de timp e terminat. Pentru că el trebuie să plătească filierele, nu are de unde, încep presiunile, amenințările și vă dați seama că e necaz mare”, precizează polițistul. Așadar, bonusuri mari la riscuri mari. Evident, riscul de a ieși din afacere, deoarece nu se tem de Poliție sau de Justiție.

Cine sunt directorii Rețelei Underground

Dacă îi întrebi pe oamenii din Suceava, Maramureș, Mehedinți ori alt județ de graniță cine sunt beneficiarii din umbră ai operațiunii contrabanda, invariabil își ridică ochii în sus. Dacă le pui celor de sus (primari, șefi de Consilii Județene, prefecți) aceeași întrebare, invariabil arată în direcția „vecinilor” de peste frontieră.

„Capii rețelelor sunt cetățeni ucraineni, din informațiile pe care le am. Își asumă foarte multe treburi, într-o relație pe care nu trebuie să o subestimăm și cu cetațeni români de naționalitate ucraineană”, îmi spune prefectul de Maramureș, Anton Rohian. Aveam să aud asta frecvent în călătoria mea pe granița de Nord, majoritatea românilor indicând capii rețelei peste graniță. Ceea ce toată lumea pare să știe, dar niciun oficial nu-și asumă public, e că Șeful din Umbră al întregii operațiuni din Nord este chiar statul ucrainean, care, dacă nu organizează direct, cel puțin tolerează și încurajează rețelele zilnice de cărăuși care fac naveta între localitățile de graniță dintre cele două țări.

M-am dus la Poliția de Frontieră să cer amănunte despre „capii de rețea din Ucraina”. „Marea majoritate sunt patroni de firme, oameni politici din Ucraina. Era unul care era consilier la un Consiliu Regional din Ucraina. Între capii de rețea am descoperit și patroni de firme, români, care conduceau grupări de contrabandă de țigări”, îmi spune comisarul șef Petru Bledea, șef Sector Poliția de Frontieră Sighetu Marmației.

Aveam să înțeleg că este, de fapt, vorba de un join-venture, că rețelele transfrontaliere sunt coordonate din Ucraina, Moldova, Serbia, Macedonia sau Muntenegru, dar operațiunile din România sunt conduse de șefi români, care au relațiile și conexiunile necesare să aducă marfa și să o distribuie în toată România (despre rețelele de distribuție vom vorbi într-un episod viitor).

Șeful de rețea: Față și profil. Un fost bancher din România se reprofilează

Și, totuși, cine sunt mai exact capii rețelei? Autoritățile se mărginesc să dea oficial doar semnalmentele, oamenii din zonă nu vor să vorbească. Este o lege a tăcerii, pe care un nou venit în zonă o poate înțelege din prima zi: în localitățile condamnate la izolare, în care locuri de muncă nu există, fiecare se descurcă cum poate, unii tăind pădurile, alții intrând în rețelele de contrabandă. Rețeaua Underground este printre cei mai mari angajatori, dacă nu cel mai mare, în aceste județe.

În timpul discuției pe care o am cu șeful de Sector din Poliția de Frontieră din Sighet, interlocutorul meu pomenește de „o persoană influentă, să zicem administrator de firmă” din zonă care „încearcă să-i intimideze pe oamenii legii”. Cine e? Nu spune. Ce face? „Trimite anonime la instituții, ne reclamă că de fapt noi suntem băieții răi, iar ei sunt oameni cinstiți”.

Unii șefi de rețea au, așadar, și un loc de muncă în acte, alții se ocupă doar cu contrabanda. „Lucrează în tot felul de domenii. Pe lângă, câștigă bani și din traficul de țigări de contrabandă. Am avut un caz cu o persoană care lucra la o bancă în România”, îmi mărturisește, sub anonimat, un comisar de la poliția de frontieră din Maramureș.

Dacă șefii cei mari rămân în umbră, din când în când mai pică în plasa polițiștilor câte un șef mai mic. Aceștia au pornit, în anii ’90, făcând transporturi de câteva baxuri, lucrând pentru alți șefi de rețele. Apoi și-au făcut propria grupare. Coordonează operațiunile de acasă, nu se afișează în public, iar totul se face la comanda lor. Țin legătura cu furnizorul de țigări din Ucraina, Republica Moldova sau Serbia. Tot ei sunt cei care stabilesc data, ora și locul unde se vor trafica țigările. De multe ori nu sunt cunoscuți de cei din josul rețelei. „Cărăușii din anii ’90, folosiți la transportul de la frontieră al unor cantități mici de țigări au devenit acum la rândul lor capi de rețele. Noi, cei de la poliția de frontieră, suntem aceiași, cei din grupările de contrabandă de țigări cresc, sunt într-o permanentă schimbare”, îmi povestește comisarul șef Sorin Danalache, șef sector Poliția Frontieră Valea Vișeului.

Peștii mici și iuți uneori mai cad în plasă

Ne mutăm la Sud, unde îl găsim pe sârbul Ljiubișa, cap de rețea și mic întreprinzător în domeniul contrabandei. Produsele lui aprovizionează piețele din Mehedinţi, Dolj şi Gorj. În 5 minute, trece peste Dunăre un lot de 30.000 de pachete, folosind ski-jetul și glisoare de mare viteză. În România, îl așteaptă Andrei, cu vanurile. Încarcă marfa și o duce în localitățile de graniță, la depozit. Ionela stă de șase. Este dotată cu un binoclu cu posibilități de observare în infraroșu și un telefon mobil. Dacă vede garda, dă alarma. Ionela are şi sarcina de a asigura traseul de deplasare al transpoturilor de ţigări de la malul Dunării până la locul de depozitare, sesizându-l imediat pe liderul grupului cu mesajul „frontiera” despre apariţia poliţiştilor de frontieră. Din depozite spre piețele de desfacere, Ljiubişa folosește 6 autoturisme cărora le schimbă frecvent numerele de înmatriculare.

Lecția folosirii mașinilor cu numere de înmatriculare străine stă în „ABC”-ul contrabandiștilor. Revenim în Nord, unde facem cunoștință cu doi tineri de etnie maghiară, din Sighetu Marmației, care și-au făcut propria rețea de contrabandă de țigări, acum doi ani.

Au racolat mai mulți tineri până în 20 de ani și transportau, cantități foarte mici, 5-10 baxuri, cu livrare pe raza județului Maramureș. Poliția i-a monitorizat șase luni.

„Erau foarte isteți, schimbau des autoturismele, au fost folosite numai autoturisme înmatriculate în alte țări. Nici un autoturism nu avea număr de România”, mi-i prezintă un polițist de frontieră.

La clisura Dunării, la un transport de 5.000 de euro se câștigă 10.000 de euro

Capii rețelelor își dublează investiția la un transport. „În general, investind o sumă modică, de exemplu de 5.000 de euro, la un transport peste Dunăre poți câștiga din diferență de preț, scăzând cheltuielile, 10.000 de euro. Condiția este că țigările să provină din magazinele duty free din Macedonia sau Muntenegru. Dacă țigările provin din magazinele legale din Serbia profitul este foarte mic, de regulă 2 lei (0,50 eurocenți) la pachetul cu tigări”, îmi explică comisar șef de poliție Valeriu Pera, purtătorul de cuvânt la Poliția de Frontieră Mehedinți. În Mehedinți, în ultimii șase ani au fost destructurate de polițiștii de frontieră 15 rețele. Dar la ce randament uriaș are această afacere, intuim că fenomenul trebuie să fie mult mai extins.

Afacerile conexe ale patronilor de firme de transport persoane

Am mers la Giurgiu să văd dacă profitul este același și în cazul mărfii transportate cu tirul. Multe dintre persoanele care circulă cu autocarele de linie pe ruta București-Istanbul și retur cumpără țigări de la magazinele tip duty free aflate pe teritoriul Turciei, la granița dintre Bulgaria și Turcia.

„Călătorii sunt tentați să cumpere de la aceste magazine de tip duty free cantități mai mari sau mai mici de țigarete. Legea penală interzice deținerea a peste 10.000 de țigarete, 50 de cartușe. Până în 50 de cartușe este contravenție, după 50 de cartușe e infracțiune. În acest caz noi ne sesizăm pe Codul Fiscal”, îmi explică Costel Filimon, comisar la Poliția de Frontieră Giurgiu. Dar capii de rețea nu sunt bișnițarii mărunți care aduc marfă din Turcia să o vândă în România, ci patronii firmelor de transport. Transportul persoanelor devine, astfel, doar o parte conexă, la vedere, a adevăratei afaceri. De pildă, anul trecut, într-un autocamion românesc care venea din Turcia și despre care polițiștii aveau informații că s-ar putea să transporte droguri ascunse, au fost descoperite 40 de baxuri de țigări de proveniență Turcia, care urmau să ajungă la Târgoviște.

„În camion erau șoferul și patronul firmei de transport. Au avut o modificare la șnurul unde se aplică sigiliul vamal în sensul că sigiliul era intact, în schimb pe lungimea șnurului undeva era desfăcut, se putea desface prelata, au pus țigările acolo și au creat aparența că nu s-a intervenit asupra remorcii după ce s-a aplicat sigiliul”, explică comisarul de la Poliția de Frontieră Giurgiu. Patronul firmei de transport se ocupa de distribuirea țigărilor ulterior pe teritoriul României. Le ducea la el la domiciliu la Târgoviște, după care le distribuia printr-o rețea.

Instanța a dispus recent pentru fiecare din cei doi închisoare cu executare: șoferul - 2 ani, iar șeful grupării, patronul firmei de transport - 3 ani. 

„În general, investind o sumă modică, de exemplu de 5.000 de euro, la un transport peste Dunăre poți câștiga din diferență de preț, scăzând cheltuielile, 10.000 de euro. Condiția este că țigările să provină din magazinele duty free din Macedonia sau Muntenegru. Dacă țigările provin din magazinele legale din Serbia profitul este foarte mic, de regulă 2 lei (0,50 eurocenți) la pachetul cu tigări”

Logistica

Capii rețelelor dispun de sume mari de bani și de o logistică impresionantă, adaptată realităților zonei.

Se expun foarte rar, angajând pe teritoriul României pentru transportul țigaretelor oameni săraci, cu o situație materială precară pe care îi plătesc de regulă cu sumă de aproximativ 20 de euro dacă țigările ajung la destinație. Vorbesc în argou, cât mai puțin pe telefon, folosesc stații radio și aparatură de vedere pe timp de noapte. Monitorizează elementele mobile ale poliției de frontieră, se plasează în apropierea sediului poliției de frontieră și observă activitatea autoturismelor și navelor dotate cu aparatură de termoviziune.

Pe drumurile de patrulare ale autospecialelor poliției de frontieră postează cuie din fier beton pentru a găuri pneurile autovehiculelor și a le limita posibilitatea de acțiune. În Sud, își stabilesc contacte cu traficanții sârbi, iar întâlnirile acestora se desfășoară pe teritoriul Serbiei.

Folosesc autoturisme puternice - 3000 de cm cubi - înmatriculate de regulă în Bulgaria sau Franța, pe care le abandonează foarte ușor pentru a nu fi prinși. Devin violenți atunci când sunt în pericol să fie prinși, iar pierderea este substanțială. Investesc banii câștigați din contrabandă în imobile, de regulă pe numele altor persoane.

În prezent câțiva dintre capii de rețele sunt cercetați penal, sunt în închisoare sau se află sub control judiciar. Oficial, s-a dovedit că, în activități de contrabandă au fost implicați și oameni politici. Deocamdată până la nivelul de consilieri județeni din toate partidele politice, iar șefii acelor magazine duty free erau membri marcanți ai unor partide politice.

Primarii nu au auzit nimic de contrabandă. „Cum vă permiteți să-mi puneți întrebarea asta?!”

Primarii din zonele cunoscute pentru fenomenul de contrabandă cu țigarete se feresc să stea de vorbă cu jurnaliștii când vine vorba de subiect. Spun că nu au auzit nimic, nu cunosc, sau cel mult că au auzit de „vreo două cazuri”, dar mai demult. Unii dintre ei devin brusc iritați când sunt întrebați despre fenomenul de contrabandă cu țigări în zona de nord a României. Este cazul primarului din comuna Darabani, județul Botoșani.

„Cine v-a spus asta v-a dezinformat. Cum vă permiteți să-mi puneți întrebarea asta? (…) Probabil vă interesează pe dumneavoastră să intrați în vreo afacere cu ei?”, se răstește din senin edilul din Darabani în mometul în care îl întreb ce crede despre fenomenul de contrabandă din zona de nord a țării.

Nici primarul Vasile Juravle din comuna Straja, Suceava, nu a auzit de contrabanda de țigări din zona de nord a României, dar susține că a auzit că „probleme de acest gen sunt la Dunăre, nu aici la noi”.

„Nu. Nu am cunoștință de cazuri. Au fost câteva, 2-3 cazuri izolate, au fost arestați, judecați. Tinerii rămași aici lucrează doamnă, nu se ocupă cu așa ceva. Aici oamenii au case mari, frumoase. Lucrează mulți în străinătate. Merg câte două persoane din familie și câștigă bine, 3.000-5.000 de euro net. De asta au case frumoase”, ne expediază el.

Aceeași întrebre am adresat-o și primarului Constantin Mutescu, din Vicovul de Jos, Suceava, o comună cu 6.000 de oameni, din care 1.500 sunt plecați la muncă în străinătate. „Nu știu doamnă, eu sunt penticostal, nu am fumat niciodată, nu vreau să aud de țigări. Dacă vreți să mă întrebați de drumuri, că vreau să le betonez, vă pot spune. (…) Dacă sunt cazuri doar poliția de frontieră vă poate spune. Eu nu am auzit”, ne-a declarat primarul Constantin Mutescu, din Vicovul de Jos, Suceava.

„Cred că apărând legea antifumat, lucrurile se vor mai liniști puțin din acest punct de vedere. Va fi mai complicat să fumeze și atunci probabil se va mai reduce și puțin din această activitate ilegală”, se arată plin de speranță Anton Rohian, prefectul de Maramureș.

Contrabanda a ajuns la 17,8% din piața de țigări. Ce urmează?

Contrabanda înseamnă bani mulți câștigați de puțini și pierduți de fiecare dintre noi. 600 de milioane de euro înseamnă accize și TVA neplătite. Înseamnă bani negri pentru finanțarea activităților ilegale, pentru coruperea autorităților, pentru ungerea rotițelor sistemului, pentru finanțarea campaniilor electorale. Înseamnă fonduri furate de la școli, sănătate, autostrăzi.

Un sondaj realizat prin metoda interviului de Compania de Cercetare Novel Research în rândul a 2500 de persoane din cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, fumători adulți (18-64 de ani) a arătat că nivelul contrabandei cu țigări era, în luna ianuarie, de 17,8% din piața internă de țigări. Aproximativ 600 de milioane de euro intră anual în România în conturile unor rețele de contrabandă cu țigarete. Sunt bani din comerțul ilegal cu țigarete care nu mai ajung la bugetul de stat sub formă de accize și TVA. Piața neagră a țigărilor este alimentată constant din Ucraina, Republica Moldova sau Serbia, România având a doua cea mai extinsă graniță externă a UE, de peste 2.100 km.

L-am întrebat despre fenomen pe Claudiu Ardeleanu, director general Direcția Generală a Vămilor: „Comerțul ilicit cu țigarete este un fenomen global și complex. Acesta cauzează pierderi anuale importante la bugetul Uniunii Europene și la bugetul național. Aceste pierderi sunt cauzate de neachitarea taxelor vamale, precum și a altor taxe, inclusiv taxa pe valoarea adăugată și accize. Comerțul ilicit cu tutun nu este numai o problemă economică. În plus, față de prejudiciul semnificativ pe care îl aduce veniturilor naționale și ale UE, comerțul ilicit favorizează economia subterană, aceasta fiind în fapt domeniul de activitate al grupurilor de criminalitate organizată care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier”.

Acum câțiva ani, a fost destructurată una dintre cele mai mari grupări specializate în trafic cu țigări. În total 40 de persoane. Harta rețelei pare un păienjeniș. Șeful rețelei avea în subordine directă un locotenent. Acesta ținea legătura cu furnizorii de țigări din Ucraina. În lanț urmau șefii cărăușilor și ai supraveghetorilor, apoi rețeaua se ramifică din ce în ce mai mult: transportatori, distribuitori, până la vânzătorii ambulanți din piețe. Rețeaua avea sprijinul unui polițist de frontieră, cercetat și el în dosar și care și-a dat demisia după destructurarea grupului. În episoadele următoare din Rețeaua Underground, vă vom prezenta și alte verigi ale rețelei, care ne vor arăta cât de extins este acest fenomen. Iar rețeaua este binecuvântată, după cum veți vedea, chiar de oamenii Domnului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp