Dr. Vasi Rădulescu: „Suntem în pandemie și vedem acut repercusiunile lipsei de interes pentru sănătate”

Dr. Vasi Rădulescu, a renunțat pentru o vreme în a practica medicina, lucru care s-a schimbat de curând. A vrut să se facă medic și scriitor încă de mic. S-a făcut. Are o comunitate foarte mare care îl urmărește și care are încredere în el. A scris cărți prin care povestește medicina pe înțelesul tuturor și care îi apropie pe oameni de acest domeniu devenit, mai nou, un fel de loc comun la care toată lumea se pricepe. Teorii ale conspirației, viruși care nu există, boli inventate, tratamente „google”, toate acestea ne expun pericolelor. Dr.Vasi Răduleascu încearcă să schimbe lucrurile vorbind sincer despre ele. Ca și în acest interviu.

Ce înseamnă medicina pentru tine? Cum te raportezi la profesia ta?

Medicina mi-a adus momente incredibile, de multe ori la ore imposibile din timpul unor gărzi grele. Pe unele le-am scris pe Facebook sau în cărți. Pe altele, poate, le voi scrie altădată. Medicina m-a apropiat de oameni, m-a umplut cu poveștile lor, m-a vindecat. Vai de medicul care nu e vindecat de pacienții lui.

De ce nu mai profesezi?

Am trecut printr-un burnout cumplit și mi-am dat seama că trebuie să tai de undeva, să renunț la unele lucruri. M-am retras eu cu mine într-un soi de introspecție, încercând să descopăr izvorul oboselii, depresiei, uzurii psihice. Nu mi-a fost deloc ușor să iau o decizie, dar m-am așezat pe drumul educației medicale, cu proiecte online și cărți, având în minte și un ispititor an sabatic dedicat călătoriilor. În esență a ieșit un amalgam între toate, dar mi-a prins tare bine. Cred că fiecare dintre noi trebuie să-și analizeze raporturile cu viața, să vadă dacă nu cumva e prins în prea multe sarcini care-l rod precoce și-l îndepărtează de armonia proprie. Pauza mea s-a terminat și m-am întors în practică. Voi detalia asta separat, când simt nevoia, pentru că este o poveste complexă.

Ești și un prolific comunicator online… Folosești acest mediu pentru a promova un fel de medicină pe înțelesul tuturor. De ce ai ales să faci asta?

Am început să scriu pe când eram rezident și-mi notam experiențele în telefonul mobil. Ajungeam acasă după gărzi grele, mă puneam în pat și-mi notam toate întâlnirile, pe care le cosmetizam un pic ca să respect confidențialitatea pacienților, apoi le publicam pe profilul meu de Facebook. Cred că stilul sincer a prins foarte bine, iar textele au început să fie preluate de publicațiile mari. Am văzut, ca medic, carențele uriașe din educația sanitară, cu valurile de fake news, conspirații, mituri promovate peste tot, leacuri băbești și alte bazaconii din sfera pseudoștiinței, departe de orice adevăr științific, așa că am simțit nevoia să ripostez, explicând simplu de ce se întâmplă unele lucruri, cum să recunoaștem afecțiunile, ce să facem în urgențe, cum să nu cădem în capcanele aruncate de anumiți impostori. Era mare nevoie de așa ceva și mă bucur că au apărut tot mai mulți profesioniști care-și rup din timpul lor prețios pentru a face un pic de educație. Atenție, statul nu a făcut nimic aici în ultimii ani. Suntem în pandemie și vedem acut repercusiunile acestei lipse de interes pentru sănătate.

Ai scris cărți care au același grad de popularitate, toate în jurul medicinii de bun simț, dar și al lifestylului… Ce feedback ai avut din partea cititorilor de-a lungul timpului?

Cărțile au ajuns la aproximatix 175.000 de cititori și sunt recunoscător pentru tot ce s-a întâmplat în jurul lor. Primesc constant mesaje, comentarii, poze, chiar email-uri lungi. Îmi place să stau de vorbă cu cititorii, chiar le ofer emailul meu în cărți și-i invit să discutăm deschis despre ce au simțit, ce i-a deranjat, cu ce anume au rămas după actul lecturării. Scrisul este pentru mine o contrapondere la toată suferința văzută sau trăită visceral. Este și o formă de exprimare mai facilă, pentru că sunt un taciturn.

Cred că e bine să avem grijă de noi, să ne descoperim, să ne iubim, să investim în sufletul nostru, dar să avem grijă, cu empatie, bunătate și generozitate, și de cei din jurul nostru.

Ești și un mare călător. Ce destinații ți-au mers la inimă, ca să mă exprim în ton? De ce?

Momentan călătoresc stând pe loc, mulțumită cărților pe care le citesc. Anul trecut am vizitat 35 de țări și am rămas fascinat de Danemarca, Iordania, India și Bhutan. O iau pe rând. În Danemarca m-au surprins fermecătoarele orășele îngrijite, insula Rommo (toată e rezervație naturală), peisajul de la Mons Klint, dar și Copenhaga, unde aș putea lejer să trăiesc. În Iordania am rămas fără suflare când, printre stânci, s-a dezvăluit Petra. Deșertul Wadi Rum cu nisip roșu pare desprins din Marte. India te lovește cu un mozaic de aglomerație, vegetație, istorie, faună diversă, milioane de claxoane, iar la Taj Mahal îți pierzi rapid suflul când pui pas după pas în acea bijuterie. Bhutanul rămâne o experiență fabuloasă, pentru că aici fericirea a devenit comună, având și un indice oficial pentru măsurarea ei. Între copaci, pe munți, au funii pline de steaguri mici, în culorile roșu, alb, albastru, galben și verde, cu simboluri scrise în Dzongkha, care în esență sunt rugăciuni. Vântul trece printre aceste stegulețe și împrăștie rugăciunile peste oameni.

Dumnezeul meu stă în fiecare om și extensie a naturii, iar el e iubire pură. Alt Dumnezeu nu mă interesează.

Ai fost uneori criticat că ești dur cu cei care îți comentează pe pagini și că folosești un limbaj destul de abrupt. Ce le răspunzi acestora?

Fiind un medic destul de expus, scriind departe de corectitudinea politică (urăsc asta, pentru că voi scrie mereu și despre lucruri care pe unii îi pot deranja), era inerent să fiu atacat în fel și chip. Nu am răspuns niciodată dur celor care au expus politicos un argument bun, sau mi-au cerut ceva, respectuos, în comentarii sau mesaje. Acum nu prea mai citesc comentariile, e o regulă pe care o recomand oricui. Militez pentru o expunere blândă, mai ales din partea unui educator, dar nu pot ignora atacurile unor extremiști, iar acolo mai scap, uneori, câte un mesaj contondent. Am trecut acum la sarcasm și umor. Îi debusolează fantastic.

Cum ai descrie perioada prin care trecem, din punct de vedere medical? A cui este vina pentru toate teoriile conspiraționiste? Cine greșește și de ce? Și cum?

Toate aceste teorii nu ne sunt specifice, ele existând în majoritatea tărilor. Există o relație invers proporțională între nivelul de educație și răspândirea conspirațiilor, dar ea nu e bătută în cuie. Și oamenii inteligenți pot răspândi conspirații – se pare că al nostru creier are o înclinație spre așa ceva, mai ales când nu ne putem explica pe deplin ce se întâmplă. Iar acum nu putem, asta lăsând loc de conspirații. Avem un inamic nou, nu există tratament standardizat, nu avem vaccin, am luat măsuri aproximative, organizațiile oficiale de multe ori au comunicat neclar, s-au sucit. Există medici care susțin că virusul nu există. Pe cine să mai crezi ? Cum să-ți explici eficient totul ? Iată de ce avem conspirații. Rămân la părerea că avem o sarcină uriașă din a estompa carențele educaționale, a oferi educație sanitară obligatorie în școli. Astfel de programe trebuie gândite de politicieni, implementate cu ajutorul medicilor și profesorilor, impregnate natural în viețile celor mici, dacă vrem o țară mai sănătoasă, cu economii la bolile ce consumă bugete mari, cu prevenție eficientă, cu acceptarea la scară largă a medicinei moderne.

Avem un inamic nou, nu există tratament standardizat, nu avem vaccin, am luat măsuri aproximative, organizațiile oficiale de multe ori au comunicat neclar, s-au sucit. Există medici care susțin că virusul nu există. Pe cine să mai crezi ? Cum să-ți explici eficient totul ? Iată de ce avem conspirații.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o?

Am avut mai multe. Recent am făcut o campanie cu ajutorul unor prieteni și am strâns 65.000 de euro, ei concretizându-se într-un aparat PCR care a ajuns la spitalul de copii INSMC. M-am bucurat enorm când medicul Mihai Craiu, pe care pur și simplu îl iubesc, a făcut câteva postări în care a povestit cât de mult îl ajută aparatul. El face teste rapide pentru coronavirus, dar e utilizat și pentru alți agenți injecțioși, făcând diferența în diagnostic și tratament, mai ales în cazurile complexe.

Există și alte forme de vindecare în afară de medicină?

Sigur. Muzica, o plimbare într-o grădină, spiritualitatea, scrisul, comunicarea cu cei dragi. Doar că ele vor fi adiacente unor terapii bazate pe dovezi clare, ca să vorbim de vindecare.

Alergi mult și asta pare să te țină în formă. Recomanzi acest sport tuturor?

Nu pot recomanda alergatul tuturor. O persoană cu o masă corporală mare își va distruge articulațiile inferioare (genunchi, glezne) dacă face efort intens. La fel, la persoanele obeze, inima lucrează deja în suprasarcină și există riscuri suplimentare la alergat. Efortul se va doza cu atenție. Cine o poate face, neavând contraindicații semnificative, recomand alergatul. Atenție în această perioadă, să păstrăm distanța față de alți oameni, să nu alergăm în intervale caniculare, să ne hidratăm bine.

Apropo de sport… ce fel de activități sau sporturi recomanzi celor care nu au făcut asta în viață în mod constant?

Recomand exercițiile mărunte care pot fi executate ușor și în casă (genuflexiuni, abdomene, întinderi, lucrul cu gantere, flotări). Se poate face exercițiu pe bicicletă specială, indoor, sau cu bicicletă clasică, în parc. Înotul e iarăși foarte bun. Mersul pe jos e sănătate curată, iar în acest timp putem asculta un podcast interesant în căști.

Care ți se pare a fi definiția sănătății?

Grosso modo, sănătatea ar putea fi definită ca starea caracterizată prin absența bolii. Întind coarda și trec puțin în domeniul filosofic, cu sensul vieții în opinia mea- ca să fim pe deplin sănătoși, cred că e bine să avem grijă de noi, să ne descoperim, să ne iubim, să investim în sufletul nostru, dar să avem grijă, cu empatie, bunătate și generozitate, și de cei din jurul nostru.

Știu, homeopatia nu vindecă, desi înainte de medicină principiile plantelor și mineralelor au vindecat… Te provoc un pic, sunt un fel de avocat al diavolului…

A rămas pe undeva că mă opun vehement homeopatiei și adepților acesteia, dar fiecare e liber să folosească orice, dacă simte că-i face bine. Eu am demontat homeopatia din unghi strict științific, medical, pentru că nu are studii efectuate, nu există relație de cauză și efect, reproductibilitate. Cineva poate zice că un preparat i-a făcut bine, dar nu știm ce anume i-a făcut bine – poate a fost un proces patologic limitat, poate a fost placebo. De aici împunsăturile mele. Există un consens științific, discutat și-n forurile înalte de la OMS, că homeopatia per se nu vindecă absolut nimic. Eu, ca specialist, sunt obligat să livrez adevăr științific, atât cât am acum, că nici medicina nu e perfectă și nu le știe pe toate. Dar măcar am dovezi solide, nu diluții uluitoare și povești cu urme de molecule.

Apropo de diavol, crezi în Dumnezeu?

Dumnezeul meu stă în fiecare om și extensie a naturii, iar el e iubire pură. Alt Dumnezeu nu mă interesează.

Care dintre cărțile tale te-au solicitat cel mai mult și cum ce?

„Să-ți pui o dorință”. Am scris compulsiv 90 de pagini într-o noapte, apoi m-am luat cu altele și am uitat de ea. După un timp am dat de pagini, le-am recitit și am încercat să continui povestea. Nu-mi ieșea nimic, mi se părea că tot ce adaug e rupt de stilul inițial. Mi-a fost teamă că nu voi termina niciodată romanul. L-am apucat, adhoc, într-un avion spre Paris, iar restul a fost scris doar pe avioane (ah, ce dor îmi e de zburat și călătoriile mele…). Mă bucur că a ieșit, pentru că „Să-ți pui o dorință” e o carte scrisă special pentru Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu de la Dăruiește Viață.

„Împotriva prostiei recomand cititul. Cel puțin 50 de pagini pe zi”

Ce voiai să te faci când erai mic?

Medic și scriitor.

Crezi că social media e toxică sau benefică?

Social media e o unealtă ideală pentru promovarea unor idei. Poți face educația dacă asta vrei. Eu nu pot fi ipocrit – dacă nu ajungeam cunoscut și nu aveam audiențe mari pe Facebook și site-uri, nici nu-mi puteam vinde cărțile prin Readers Do Good, cel puțin nu la acele cifre. Iar din aceste cărți am reușit să fac donații de peste 30.000 de euro (la Dăruiește Viață, la Asociația Dumbrava, la biblioteca din Șirna și multe altele). Social media e și mediu perfect pentru diseminarea conspirațiilor, a mesajelor toxice, iar aici, din păcate, nici cei care au realizat Facebook sau Google nu au putut controla fenomenele. Cred că va fi din ce în ce mai rău.

Cum și de unde se învață empatia?

Te naști cu ea, iar ăsta nu e neapărat un noroc, că empatia poate atrage suferințe mari și e nevoie de o oarecare dozare. Dacă nu o ai, se poate deprinde în școli, doar să avem un proiect coerent în acest sens. Nici nu-i nevoie să-l inventăm noi, că în țările nordice se predă deja.

Care ar fi rețeta pe care ai prescri-o împotriva prostiei?

Cititul. Cel puțin 50 de pagini pe zi. Chiar voi lansa curând o provocare în acest sens.

Probabil va apărea un vaccin curând împotriva Covid 19. Firește că antivacciniștii îl vor refuza. Unde se va ajunge cu acest curent care capătă amploare?

Am făcut un sondaj pe pagina de Facebook, descriind datele actuale ale vaccinurilor, cu rezultate foarte bune. E posibil că prin toamnă să avem cel puțin un produs final aprobat. Am întrebat oamenii dacă vor face acest vaccin. Din 17.000 de voturi, 66% au zis că Da, iar 34% că nu. Procentele pe mine mă sperie și nu pot adăuga acum altceva, ținând cont de situația grea în care ne aflăm și de faptul că vaccinul e cam singura armă eficace pentru a scăpa de pandemie.

Care poate fi strategia de comunicare a unui om care se vrea înțeles?

Să îmbrace totul într-o poveste. Să nu încarce mesajul cu mulți termeni grei, cu informație densă. Să fie sincer. Să explice totul cât mai simplu.

Citiți mai multe pe cristinastanciulescu.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp