Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dragi profesori, fiți grădinari buni! Nu predați doar niște cunoștințe copiilor, ar fi prea puțin, ci creșteți o țară!

manuale pe banci

Foto: Inquam Photos / Ovidiu Iordachi

Copiii au nevoie de hrană, de haine, de căldură, de un acoperiș deasupra capului, dar mai mult decât toate aceste bunuri materiale, ei au nevoie de modele. Profesorii, la fel ca părinții, le dau copiilor un model de a fi om, un model de a se raporta la viață și de a o înțelege. După ce termină școala, mereu vor lua decizii în viață raportându-se la profesorii și părinții lor. Au văzut echilibru și cumpătare, vor lua decizii cu echilibru și cumpătare. Au primit căldură și iubire, vor dărui căldură și iubire. Au primit ceartă, critică și duritate, tot asta vor da altora la rândul lor. Li se dă adevăr, vor da adevăr. Li se dau cinste și corectitudine, vor da cinste și corectitudine. Dacă voi sunteți verticali, nelingușitori și demni în fața celor ce conduc vremelnic, așa vor învăța să fie și copiii. Se vor uita în voi ca într-o oglindă; ce sunteți vor fi!

Îmi doresc, dragi profesori, să fiți pentru elevi grădinarii, care să sădiți în ei semințe de modele de oameni, și în ei să rodească aceste semințe peste ani. Tot ce puneți în ei să dea roade minunate mai târziu, ca să putem naște o societate mai sănătoasă.

Să ne amintim ce spunea Spiru Haret, părintele învățământului românesc cu ani în urmă, dar valabil și azi:

„Contăm să apropiem şcoala de popor, să o facem să fie iubită şi respectată, să fie centrul de unde să pornească curentele cele bune şi sănătoase pentru înălţarea şi întărirea neamului. Căutăm a face ca învăţământul nostru să devină un învăţământ naţional, de vreme ce ne silim a-l face să se potrivească ţării noastre, în loc de a ne mulţumi să-l luăm făcut gata, într-un timp şi nişte condiţii care nu mai sunt ale noastre.”

Tot Spiru Haret spunea „cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara” și aș zice să privim la țară azi și să ne gândim că e născută din semințele sădite în copiii la școală în treizeci de ani, de aceea simt nevoia să repet:

Nu predați doar niște cunoștințe copiilor; ar fi prea puțin; ci creșteți o țară!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult