Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Dumnezeu există

Cristian Tudor Popescu

Credincioși cu care se întâmplă să stau de vorbă mă întreabă, cu o ușoară uimire compătimitoare, dacă chiar cred că Dumnezeu nu există. Surâd și trec mai departe, pentru că mi-e clar că, de fapt, nu așteaptă un răspuns.

Astăzi însă, o să propun un răspuns unor altfel de oameni care cred în Dumnezeu, dar sunt gata să-și pună credința la încercare.

Da, Dumnezeu există. Noi, oamenii, nu existăm.

Înainte de a ne afla în autoizolare, într-o încăpere, așteptând lumina, într-un cartier, într-un oraș, ne aflăm în Ceva. Acest Ceva are un diametru de 93 de miliarde ani lumină. Acesta este Universul observabil. 

Ce simțiți încercând să stăpâniți cu mintea această cifră? Subsemnatul am un acut sentiment al aumanului. Asemenea distanță nu are nicio legătură cu omenescul. De la Lună până la Pământ, lumina face puțin mai mult de o secundă. De la Soare la Pământ, cam 8 minute. Un an lumină, adică distanța parcursă de o rază de lumină prin vid, în timp de un an, înseamnă 9.500 miliarde km – deja ceva ce nu mai are sens în raport cu ființele omenești... Dar 93 de miliarde de așa ceva?

Și acesta e doar Universul observabil, adică până unde vede telescopul spațial, scos pe orbită în afara atmosferei terestre. Adică, există și un Dincolo...

Dacă am pune toți cei aproape 8 miliarde de oameni de pe glob strânși ca sardelele într-o conservă, am obține aproximativ 1 kilometru cub, adică un cub cu latura de 1 km, de materie vie. Din Universul observabil, doar 6% este materie, restul e gol, vid, neant, pe care unii îl numesc materie întunecată, energie întunecată. Dacă noi, oamenii care trăim acum, am dispărea instantaneu, Universul nu ar suferi nicio schimbare. Dacă galaxia noastră, Calea Lactee, ar înceta să existe, Universul n-ar băga de seamă.

Dacă întreg Universul observabil n-ar mai fi, pentru Dincolo asta n-ar însemna nimic.

Și nu mai iau în discuție ipoteza că Universul acesta e doar unul din Multivers.

Omul e alcătuit din materie. Adică din molecule. Care sunt compuse din atomi. Atomii, având mult mai mult vid în ei decât nucleu și electroni, și a căror structură coboară până la particulele elementare de materie, cuarci și leptoni, sunt aceiași, fie că se grupează într-o ființă umană, fie într-o moluscă, o piatră sau o stea.

Nu există un Atom de Om, care să fie al lui și numai al lui, care să-l deosebească de celelalte ființe vii și de materia nevie. Pentru particulele elementare, omul e un conglomerat de atomi, cu nimic deosebit de restul Universului. Creierul e totuna cu vezica biliară, inima, cu mușchii fesieri, iar sufletul – nicăieri.

Omul este un covid, întrucât e situat într-un punct infinitezimal de tangență între două viduri – cel din afară și cel dinăuntru. Cele două hăuri, care sunt de fapt Unul, cu foarte rare bucăți de materie, inclusiv noi, care se mai găsesc prin el – acesta este Dumnezeu.

Greu de imaginat o afirmație mai falsă decât aceea că Domnul a făcut omul după chipul și asemănarea Lui.

Sau mai arogantă decât zicerea lui Nietzsche: „Când privești prea mult în abis, abisul privește și el în tine”. Poți să te holbezi în abis câtu-i hăul și bârgăul, abisului nu-i pasă de tine. 

Dumnezeu există, dar nu are nimic omenesc. Nici viu. Nici măcar ființial: este acel Ceva ce totuși era pe când, spune Eminescu, ființă nu era, nici neființă.

Dumnezeu nu e nici bun, nici rău cu noi: pur și simplu nu existăm pentru El.

Gândiți-vă la strigătul șoptit al lui Iisus înainte de a-și da sufletul: „Eli, Eli, lama sabachthani!”, „Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”, și nu „Unde ești, Doamne, unde ai dispărut?”. A părăsi pe cineva înseamnă că acel cineva încetează să existe pentru tine. În momentul suprem, Iisus nu se îndoiește de existența lui Dumnezeu, dar bagă de seamă cu sfâșietoare durere că el nu mai există pentru Tatăl său.

Și așa trebuia să fie. Căci, după toate chinurile îndurate pe Golgota și pe cruce, Mântuitorul trăiește și chinul suprem, singurătatea absolută a omului în fața morții, fără de care jertfa Lui n-ar fi avut puterea de a străbate mileniile.

Nu știu cum a înviat, dar știu cum a murit Iisus Hristos – fără Dumnezeu și fără lumânare. 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult