
Credincioși cu care se întâmplă să stau de vorbă mă întreabă, cu o ușoară uimire compătimitoare, dacă chiar cred că Dumnezeu nu există. Surâd și trec mai departe, pentru că mi-e clar că, de fapt, nu așteaptă un răspuns.
Astăzi însă, o să propun un răspuns unor altfel de oameni care cred în Dumnezeu, dar sunt gata să-și pună credința la încercare.
Da, Dumnezeu există. Noi, oamenii, nu existăm.
Înainte de a ne afla în autoizolare, într-o încăpere, așteptând lumina, într-un cartier, într-un oraș, ne aflăm în Ceva. Acest Ceva are un diametru de 93 de miliarde ani lumină. Acesta este Universul observabil.
Ce simțiți încercând să stăpâniți cu mintea această cifră? Subsemnatul am un acut sentiment al aumanului. Asemenea distanță nu are nicio legătură cu omenescul. De la Lună până la Pământ, lumina face puțin mai mult de o secundă. De la Soare la Pământ, cam 8 minute. Un an lumină, adică distanța parcursă de o rază de lumină prin vid, în timp de un an, înseamnă 9.500 miliarde km – deja ceva ce nu mai are sens în raport cu ființele omenești... Dar 93 de miliarde de așa ceva?
Și acesta e doar Universul observabil, adică până unde vede telescopul spațial, scos pe orbită în afara atmosferei terestre. Adică, există și un Dincolo...
Dacă am pune toți cei aproape 8 miliarde de oameni de pe glob strânși ca sardelele într-o conservă, am obține aproximativ 1 kilometru cub, adică un cub cu latura de 1 km, de materie vie. Din Universul observabil, doar 6% este materie, restul e gol, vid, neant, pe care unii îl numesc materie întunecată, energie întunecată. Dacă noi, oamenii care trăim acum, am dispărea instantaneu, Universul nu ar suferi nicio schimbare. Dacă galaxia noastră, Calea Lactee, ar înceta să existe, Universul n-ar băga de seamă.
Dacă întreg Universul observabil n-ar mai fi, pentru Dincolo asta n-ar însemna nimic.
Și nu mai iau în discuție ipoteza că Universul acesta e doar unul din Multivers.
Omul e alcătuit din materie. Adică din molecule. Care sunt compuse din atomi. Atomii, având mult mai mult vid în ei decât nucleu și electroni, și a căror structură coboară până la particulele elementare de materie, cuarci și leptoni, sunt aceiași, fie că se grupează într-o ființă umană, fie într-o moluscă, o piatră sau o stea.
Nu există un Atom de Om, care să fie al lui și numai al lui, care să-l deosebească de celelalte ființe vii și de materia nevie. Pentru particulele elementare, omul e un conglomerat de atomi, cu nimic deosebit de restul Universului. Creierul e totuna cu vezica biliară, inima, cu mușchii fesieri, iar sufletul – nicăieri.
Omul este un covid, întrucât e situat într-un punct infinitezimal de tangență între două viduri – cel din afară și cel dinăuntru. Cele două hăuri, care sunt de fapt Unul, cu foarte rare bucăți de materie, inclusiv noi, care se mai găsesc prin el – acesta este Dumnezeu.
Greu de imaginat o afirmație mai falsă decât aceea că Domnul a făcut omul după chipul și asemănarea Lui.
Sau mai arogantă decât zicerea lui Nietzsche: „Când privești prea mult în abis, abisul privește și el în tine”. Poți să te holbezi în abis câtu-i hăul și bârgăul, abisului nu-i pasă de tine.
Dumnezeu există, dar nu are nimic omenesc. Nici viu. Nici măcar ființial: este acel Ceva ce totuși era pe când, spune Eminescu, ființă nu era, nici neființă.
Dumnezeu nu e nici bun, nici rău cu noi: pur și simplu nu existăm pentru El.
Gândiți-vă la strigătul șoptit al lui Iisus înainte de a-și da sufletul: „Eli, Eli, lama sabachthani!”, „Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”, și nu „Unde ești, Doamne, unde ai dispărut?”. A părăsi pe cineva înseamnă că acel cineva încetează să existe pentru tine. În momentul suprem, Iisus nu se îndoiește de existența lui Dumnezeu, dar bagă de seamă cu sfâșietoare durere că el nu mai există pentru Tatăl său.
Și așa trebuia să fie. Căci, după toate chinurile îndurate pe Golgota și pe cruce, Mântuitorul trăiește și chinul suprem, singurătatea absolută a omului în fața morții, fără de care jertfa Lui n-ar fi avut puterea de a străbate mileniile.
Nu știu cum a înviat, dar știu cum a murit Iisus Hristos – fără Dumnezeu și fără lumânare.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Saluari, toata stima!
Zilele acestea am incercat sa aflu detalii despre lumina sfanta si nu am reusit sa aflu prea multe. Totusi am aflat ca pe piatra sfantului mormant, inainte de aplicarea sigiliului, se pune un strat gros de vata. Aceasta minune adica -Lumina Sfanta de la Ierusalim- este atestata din anul 1106 (dupa Wikipedia), pe atunci oricum nu putea fi vorba de vata.
Șterse de privirea călăului cu negru de miner
Alunecă pe lîngă lună cuvîntul spus încet stingher
Cum caută în fundul lumii nespusul adevar de lună
Și fluturii cum zboară înspre soare la apus
Cum se cinstește la amiază pasărea dulce pe obraz
Apasă necinstita moarte popasul zilei ce-a rămas
Cutreieră prin lume greieri și paji și umbre de Alcor
Nu vine să se prindă-n horă amantul ce-a văzut
Hipnoticele domnișoare ce se îndoaie mlădioase
Cu limbile bătînd o oră din ziua ceasului tristeții
Și se usucă la fereastră cînd stele moarte cad în sus
Privirea oglindită pe fereastra înghețată îți spune mult
Nu ai rămas te-ai dus la fund
Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viață, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt și unul ș-altul,
Și tot una mi-este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.
Toate-aceste taine sfinte
— Pentru om frânturi de limbă —
În zădar gândești, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.
Faptul ca in acest univers a aparut viul poate fi la fel de bine si o intamplare, la drept vorbind daca universul voia intentionat sa dea viata a facut o treaba cam proasta, avand in vedere cat de rara este viata in univers.
"Dar puternica lui ură era secol de urgie;
Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar ca Dumnezeu să fie?
Ar fi fost Dumnezeu însuşi, dacă – dacă nu murea.
....
La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură –
În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,
Căci gândirile-s fantome, când viaţa este vis."
PS Nu sunt politic implicat în nici un partid, doar satul