Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

După ce-i votăm, se comportă precum chelnerul care te ignoră după ce i-ai achitat nota de plată

clasa politica

Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Clienților le este greu să mai atragă atenția ospătarilor după ce le achită nota de plată, afirmă psihologul rus Bluma Zeigarnik. Și alegătorilor le este greu să mai atragă atenția aleșilor după ce au fost votați. Zeigarnik explică acest efect prin „teoria buclelor deschise”, argumentând că, de obicei, creierul își amintește în mod natural doar procesele întrerupte sau nefinalizate. Or, plata consumației către ospătar și votarea aleșilor sunt „bucle închise”.

Nu știu câți politicieni au auzit de „Efectul Zeigarnik”, dar cert este un singur lucru - după alegeri nu mai rămâne nicio „buclă deschisă” între aleși și electorat. Electoratul este pe locul „clientului”, iar aleșii sunt pe locul „ospătarului”. Și toate acestea se întâmplă fără ca reprezentanții noștri să aibă vreun junghi de regret.

Despre electorat, după alegeri, se poate spune „Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară”, cum sună replica din piesa „Conjurația lui Fiesco” de Schiller, asta în timp ce aleșii și-au văzut sacii în căruță. Acest comportament al politicienilor denotă faptul că alegătorul este „respectat” și curtat doar în timpul campaniilor electorale, după obținerea votului acesta este ignorat în totalitate. „Bucla se închide”, ar spune psihologul Bluma Zeigarnik, plata s-a făcut, ospătarii și-au încasat banii, iar acum nu-i mai interesează nimic de clienți. Dialogul cu cetățeanul se întrerupe brusc după obținerea votului. În timpul campaniilor electorale, alegătorii sunt narcotizați cu avalanșe de promisiuni cu apret electoral, dar despre transpunerea lor în practică nu mai dă socoteală nimeni. Fandarea cu scuze este singura justificare a politicienilor. Poate și din această cauză participarea la vot a devenit așa de indigestă, absenteismul în masă de la urne fiind nota dominantă a ultimelor alegeri. Deficitul de speranță și resemnarea alegătorilor sunt la cote maxime.

Politicienii cu comportament de Bastos au contribuit din plin la frângerea și dinamitarea încrederii în clasa politică și în eficiența votului. Imediat ce adie vânt de campanie electorală, politicienii își aduc aminte de alegători și stau cu ochii holbați în sondaje, iar după alegeri nu-i mai interesează decât propriile afaceri. La toate acestea se poate adăuga și precaritatea intelectuală a unora dintre aleși. Pe cât de mieroasă este clasa politică în timpul campaniilor electorale, pe atât de acră devine după alegeri. Clasa politică, astfel, se îndreaptă cu viteza luminii spre un faliment etic și moral.

La această stare de lucruri contribuie din plin și complicele electorat, care după alegeri intră într-o pauză de civism până la următoarele alegeri. Poate și naivitatea electoratului este emblematică, crezând probabil că cei pe care-i votează de aproape 35 de ani se vor schimba. „Se așteaptă cumva ca reprezentanții lor să fie niște sfinți?” se întreabă David Mathews în cartea ”Politica pentru fiecare” (Editura ”Ion Creangă”, 1996). Ușor de răspuns la această întrebare, atât timp cât Baraba este pe primele locuri în preferințele electorale.

Pentru depășirea acestei situații este nevoie de un electorat reactiv, ieșit din starea de letargie, iar alegătorii trebuie să depășească starea de spectatori pasivi ai scenei politice machiavelice. Poate e nevoie și de o resetare, urmată de o nouă restartare a întregii vieți politice, în care alegătorul să fie pe primul plan și nicidecum victimă a sistemului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Nu știu dacă există state în care procesul de vot să depindă de o selecție a votanților, cum ar fi cazul unui carnet de conducere. Democrația a avut numeroase hibe încă din Grecia antică. Acolo, toți grecii votau după bunul plac. Dacă X trebuie dat afară din cetate pentru că e antipatic, atunci votăm și votul decide. Democrația actuală are mai puțin în comun cu cea inițială: X este protejat de o Constituție și deciziile se iau de către reprezentanți (singura situație în care poporul poate vota direct fiind referendumul). Totuși, participarea la vot a rămas în continuare lipsită de orice obligații. Nu s-a găsit încă o soluție.
    • Like 1


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

CT Popescu

Când Crin Antonescu a refuzat să-l susțină pe Nicușor Dan în turul 2, cu toate că l-am sunat și l-am rugat insistent s-o facă, am fost dezamăgit de lipsa lui de responsabilitate; mi-am spus că de vină este orgoliul rănit. Când s-a apucat să arunce niște declarații care îl așezau în AUR și la postul tv MarșMă, unde s-a și dus, mi-am spus că e din pricina frustrării și pentru că se consideră trădat de cele 3 partide care l-au „susținut”.

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult

ICE Minesotta / sursa foto: Profimedia

Amice, n-ai recunoaște un extremist de stânga nici dacă și-ar flutura unul ideologia la zece centimetri de fața ta. Știu, sună kinky. Ce vrei tu de fapt să spui este că ți-ar plăcea să-ți descarci pistolul în capul oricui nu-ți convine ce crede, după care îl faci extremist de stânga. Nu contează cine e, ce face, de unde vine sau ce bicicletă are acasă. Nu-ți convine ce spune cutare? Bam! Extremist de stânga ce ești tu. Protestezi împotriva abuzurilor ICE? Ești extremist de stânga.

Citește mai mult