Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

După ce-i votăm, se comportă precum chelnerul care te ignoră după ce i-ai achitat nota de plată

clasa politica

Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Clienților le este greu să mai atragă atenția ospătarilor după ce le achită nota de plată, afirmă psihologul rus Bluma Zeigarnik. Și alegătorilor le este greu să mai atragă atenția aleșilor după ce au fost votați. Zeigarnik explică acest efect prin „teoria buclelor deschise”, argumentând că, de obicei, creierul își amintește în mod natural doar procesele întrerupte sau nefinalizate. Or, plata consumației către ospătar și votarea aleșilor sunt „bucle închise”.

Nu știu câți politicieni au auzit de „Efectul Zeigarnik”, dar cert este un singur lucru - după alegeri nu mai rămâne nicio „buclă deschisă” între aleși și electorat. Electoratul este pe locul „clientului”, iar aleșii sunt pe locul „ospătarului”. Și toate acestea se întâmplă fără ca reprezentanții noștri să aibă vreun junghi de regret.

Despre electorat, după alegeri, se poate spune „Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară”, cum sună replica din piesa „Conjurația lui Fiesco” de Schiller, asta în timp ce aleșii și-au văzut sacii în căruță. Acest comportament al politicienilor denotă faptul că alegătorul este „respectat” și curtat doar în timpul campaniilor electorale, după obținerea votului acesta este ignorat în totalitate. „Bucla se închide”, ar spune psihologul Bluma Zeigarnik, plata s-a făcut, ospătarii și-au încasat banii, iar acum nu-i mai interesează nimic de clienți. Dialogul cu cetățeanul se întrerupe brusc după obținerea votului. În timpul campaniilor electorale, alegătorii sunt narcotizați cu avalanșe de promisiuni cu apret electoral, dar despre transpunerea lor în practică nu mai dă socoteală nimeni. Fandarea cu scuze este singura justificare a politicienilor. Poate și din această cauză participarea la vot a devenit așa de indigestă, absenteismul în masă de la urne fiind nota dominantă a ultimelor alegeri. Deficitul de speranță și resemnarea alegătorilor sunt la cote maxime.

Politicienii cu comportament de Bastos au contribuit din plin la frângerea și dinamitarea încrederii în clasa politică și în eficiența votului. Imediat ce adie vânt de campanie electorală, politicienii își aduc aminte de alegători și stau cu ochii holbați în sondaje, iar după alegeri nu-i mai interesează decât propriile afaceri. La toate acestea se poate adăuga și precaritatea intelectuală a unora dintre aleși. Pe cât de mieroasă este clasa politică în timpul campaniilor electorale, pe atât de acră devine după alegeri. Clasa politică, astfel, se îndreaptă cu viteza luminii spre un faliment etic și moral.

La această stare de lucruri contribuie din plin și complicele electorat, care după alegeri intră într-o pauză de civism până la următoarele alegeri. Poate și naivitatea electoratului este emblematică, crezând probabil că cei pe care-i votează de aproape 35 de ani se vor schimba. „Se așteaptă cumva ca reprezentanții lor să fie niște sfinți?” se întreabă David Mathews în cartea ”Politica pentru fiecare” (Editura ”Ion Creangă”, 1996). Ușor de răspuns la această întrebare, atât timp cât Baraba este pe primele locuri în preferințele electorale.

Pentru depășirea acestei situații este nevoie de un electorat reactiv, ieșit din starea de letargie, iar alegătorii trebuie să depășească starea de spectatori pasivi ai scenei politice machiavelice. Poate e nevoie și de o resetare, urmată de o nouă restartare a întregii vieți politice, în care alegătorul să fie pe primul plan și nicidecum victimă a sistemului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Nu știu dacă există state în care procesul de vot să depindă de o selecție a votanților, cum ar fi cazul unui carnet de conducere. Democrația a avut numeroase hibe încă din Grecia antică. Acolo, toți grecii votau după bunul plac. Dacă X trebuie dat afară din cetate pentru că e antipatic, atunci votăm și votul decide. Democrația actuală are mai puțin în comun cu cea inițială: X este protejat de o Constituție și deciziile se iau de către reprezentanți (singura situație în care poporul poate vota direct fiind referendumul). Totuși, participarea la vot a rămas în continuare lipsită de orice obligații. Nu s-a găsit încă o soluție.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult