Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Votanții unui hoț nu sunt alegători, ci complici. „Sindromul Stockholm” în relația clasa politică-electorat

politician.

Foto: Profimedia

Am extins semnificația „Sindromului Stockholm” din varianta când persoana aflată în captivitate dezvoltă simpatii față de cel ce o ține în această situație, pentru varianta când electoratul dezvoltă sentimente de atracție continuă pentru clasa politică, care, de asemenea, îl ține „captiv” de peste 30 de ani. În unele lucrări este definit acest sindrom ca fiind atașamentul victimei față de agresor. Acest sindrom a fost descris pentru prima dată în anul 1973, când a fost atacată o bancă în Stockholm, cu luare de ostatici. Medicul psihiatru Nils Bejerot, plecând de la analiza comportamentului ostaticilor care au dezvoltat simpatii față de agresori, a descris, pentru prima dată, acest concept.

„Acest sindrom se instalează la persoanele luate ostatice sau la prizonierii de război, la copiii abuzaţi sau la alte victime ale violenţei domestice şi constă într-o reacţie psihologică definită prin ataşament faţă de agresor, indiferent de riscul evident prin care trece victima” (sursa)

Dacă în cazurile prezentate mai sus se încearcă găsirea unor explicații de către psihologi, în cazul electoratului, comportamentul acestuia de atașament față de clasa politică nu are niciun temei rațional.

Acest articol vrea să aducă în atenție faptul că, în ciuda țepelor sistemice și sistematice date cetățenilor de către clasa politică, electoratul rămâne, în continuare fidel acesteia. Ce anume generează această popularitate? Care este inexplicabila cauză a acestei orbiri în masă? De unde apare această fidelizare a electoratului pentru o clasă politică care lasă mult de dorit?

Inspirația pentru aceste rânduri mi-a fost dată de recurența cu care se votează aceeași clasă politică sub diverse justificări: „a furat, dar a mai și făcut ceva” sau „alții mai buni de unde” sau „sunt de-ai noștri”.

Electoratul uită repede că după fiecare scrutin este trecut pe bancheta din spate și este lăsat să vorbească singur, în timp ce aleșii își văd liniștiți de afacerile lor.

Și, până la urmă, de unde apare această putere a aleșilor de seducție a electoratului? Aici avem, de fapt, o culpă comună, clasa politică și electoratul. Cum se explică faptul că actuala clasă politică are așa de mulți adulatori după ce ani de zile aceștia au fost amăgiți?

Culpa electoratului

Electoratul nu conștientizează sau, chiar dacă conștientizează, uită repede că principala strategie electorală este veșnica prostire și păcălire a cetățenilor. Și, cum spunea ziaristul Florin Negruțiu, are clienți gârlă.

Alegătorii ar trebui să păstreze o doză de scepticism în legătură cu promisiunile de multe ori fantasmagorice făcute de candidați cu prilejul alegerilor.

Atitudinea de flecar, de combinator a multor politicieni este pe placul alegătorului. Îi plac, de asemenea, politicienii șmecherași care „au vorbele la ei”, „te fac din vorbe”, care „sunt din popor, de-ai noștri” sau care fac glumițe de autobază.

Electoratul este deosebit de indulgent, superficial și permisiv față de escapadele aleșilor, uită repede promisiunile mieroase făcute în campania electorală, când vor să pară sexy în ochii alegătorilor. De asemenea, alegătorii nu au capacitatea de a-i trage la răspundere pentru neîndeplinirea promisiunilor sau pentru prestațiile lălăite. Toate acestea dovedesc că alegătorii sunt complici la actuala stare de lucruri. Sunt cazuri când se votează penali în funcții de edili.

În „Etica Nicomahica”, Aristotel scrie că „oamenii se îndrăgostesc de cei care sunt ca ei”. Platon observă în „Fedru” că „similitudinea dă naștere prieteniei”, expresia „cine se aseamănă se adună” derivă din primele pagini ale cărții întâi din capodopera lui Platon, ”Republica”. (apud: „Idei rebele”, autor Matthew Syed , Editura Publica, 2021, p.54)

Culpa clasei politice

Folosesc intensiv promisiunile, luând o față de „Tinder”, pe post de momeală pentru voturi, iar după alegeri nu-i mai interesează transpunerea acestora în practică, lăsând minciunile să bolborosească fără nicio jenă. Acest comportament a determinat electoratul să nu mai spere aproape nimic de la clasa politică, considerând-o pe aceasta dealer de țepe, nicidecum de speranțe. Și, cu toate acestea, continuă să o voteze!

Clasa politică consideră electoratul o „partidă” bună, exact cum se spune în situațiile matrimoniale: „Aia e partidă bună, are vilă, mașină, un job bun, ta-su lucrează afară”. Electoratul, în viziunea aleșilor, este o „partidă” bună, întrucât îi votează tot pe ei, se mulțumește cu puțin, nu are atitudine revendicativă. 

Politicienii trec zglobiu de la un partid la altul, seduși de interesul personal, nicidecum din interese doctrinare sau ideologice. Alegătorul îl votează într-un partid, apoi îl regăsește în alt partid. Toate partidele au boarding-ul deschis în permanență pentru migrație. 

De peste 30 de ani aleșii au primit non stop cecuri în alb din partea electoratului, pe care le-au aruncat ca pe șervețelele folosite. Și, cu toate acestea, electoratul continuă să îi voteze.

Închei aceste rânduri cu un citat din Hannah Arendt din lucrarea „Originile totalitarismului”: „Îi avertizez pe cetățeni că, dacă plutesc ca niște dopuri de plută pe o mare agitată, nesiguri ce să creadă sau în ce să aibă încredere, vor fi sensibili la farmecele demagogilor”.

În concluzie, este nevoie de un electorat care să-și pună în valoare puterea minții pentru a folosi forța votului ca pe o cravașă, iar obișnuința de a cădea în mrejele minciunilor politicienilor să fie de domeniul trecutului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    O fi, dar nu cumva un o clasă politică este un concentrat al societății din care provine? Motivul pentru care nu avem alți politicieni este că nu avem altă societate din care să-i luăm. Este aceeași societate care i-a produs. N-au venit marțienii să ne planteze politicieni din spațiul cosmic. Tot din societate au răsărit. Și aceștia, și cei care vor urma.
    • Like 1
  • Bla-bla-uri. Degeaba are electoratul minte dacă toată clasa politică are bube. Nu e vorba de niciun sindrom Stockholm, pur și simplu nu a răsărit încă un partid curat, fără corupți, fără penali, fără golani, care să fie mânat nu de ciolan ci numai de dorința de a face ceva bun pentru țară și cetățenii ei.
    Și atunci? Ce propune acest articol cu predicat dar fără subiect?
    • Like 0
  • De la băsescu-petrov încoace, România este un stat-marionetă al Americii imperialiste. Alegerile sunt viciate prin manipularea electoratului de către politruco-sorosisto-cia_isto-securiștii din presa main-stream, care - evident, cum altcumva? - este toată proamerloacă! Astfel, "alegerile" le "câștigă" mereu candidații susținuți fățiș de America imperialistă. Bineînțeles că "serviciile" au grijă să creeze și să răspândească sondaje în care marionetele păpușarilor imperialiști de la washington au scoruri mari, pentru ca electoratul să se obișnuiască și cu ideea că marionetele proimperialiste ar fi în tendințe și în preferințe și să pară cât mai credibilă ulterioara "câstigare" a alegerilor. În concluzie, deși ai multe opțiuni pe buletinul de vot, practic nu ai ce să alegi.
    • Like 0
    • @ Ovidiu Jurj
      Valentin check icon
      Păi nea Putin e pe recepție. Îi e foame. România e o țară apetisantă. America e singura problemă. Dacă pleacă America la culcare - de exemplu prin alegerea lui Trump - nenea Putin face păpică la Românică. Haț! Ham! Adio!
      • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      fa ceva pe dupa deal, langa lacul Baikal
      • Like 0
  • Tipul asta de electorat, al dracului de numeros, este rezultatul indobitocirii maselor, cu ajutorul neprecupetit al tarfelor din mass media, al jurnalistilor, psihologilor, sociologilor, scosi pe banda pe bani din "uzinele" numite facultati particulare. Si al jurnalistilor cu vechi state in comunism. Se alatura si "marii" realizatori de programe de divertisment si liota de "actori" de la particulara, actori ce nu pot juca decat tot imbecilitatea tipic romaneasca. Deci sunt marea masa de imbecili si gasca de interesati direct de ciordeala. Si nu trebuie omis furtul la urne, dupa incheierea votului. Acolo se fac cele mai mari aranjamente de catre cei pusi sa numere voturile. Apar si fraudele flagrante si nesanctionate de nimeni, nici macar bagate in seama, de tipul aur si impostoarea sosoca. Apoi, cu un comportament golanesc, violent, tot nesanctionat de nimeni, cuceresc un electorat care, limitat fiind in gandire, nu mai vorbesc de educatie sau cultura, adora sa vada si sa auda macar injuraturi si niscaiva imbranceli intre cei "alesi" sa le hotarasca soarta. Aici s-a dorit si s-a ajuns in cei 34 de ani de "democratie originala", vorba "ultimului pe lista" si a libertatii fara obligatii, cu contributia unor "somitati" ale raului si prostiei numite la carma educatiei si invatamantului. Si astia, in marea lor majoritate si ca numar si ca timp de la cel mai nenorocit, cel mai hot, cel mai tradator partid politic, aparut dupa ameteala din decembrie 89 psd sub toate numele lui trecute. Si, de parca nu ar fi de ajuns, apar si satelitii raului, hotiei, minciunei aur si sos rom. al sosoacai cu sanse de a se perpetua in forurile legislative, spre deliciul unei categorii a electoratului.
    • Like 5


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult