La sfârșitul anului 2012, în luna noiembrie, am avut un contract pe drepturi de autor. Suma încasată a fost echivalentul a 450 de euro, iar contribuțiile la fondul de pensie, cele la sănătate și impozitul trebuiau achitate de angajator.
După o amnezie de cinci ani, statul și-a dat seama că angajatorul nu a virat sumele respective și a decis să îmi ceară mie banii. A început cu contribuția la sănătate, calculată de stat la 427 lei. M-am dus la ANAF ca să întreb cum a calculat suma și de ce îmi cere bani pe un an întreg, deși am muncit doar două luni.
Am nimerit un fața unei doamne obosite după două ore de muncă și livide din cauza lipsei de aer, supt de hoardele de contribuabili aflați în aceeași situație ca mine. Funcționara s-a uitat în ecran ca un număr la o mulțime vidă, iar ca să ajungă la anul 2012 a apăsat de 60 de ori pe butonul de la mouse. Nu știa că poate face scroll down pe bara laterală ca să se teleporteze mai repede în trecut. Sau nu voia să câștige timp pentru că, atunci când ești angajat la stat, salariul e același și dacă te grăbești, și dacă nu. Am făcut greșeala să îi spun că m-am făcut PFA abia în 2013. Ca să verifice, a ieșit dintr-un program și a intrat într-altul. Mi-a dat dreptate, iar când s-a întors în sistem a luat-o de la capăt cu cele 60 de click-uri. Mi-au dat lacrimile.
După ce am plătit sănătatea - niște bani de care nu mă pot bucura retroactiv pentru că medicii refuză că încheie contractul cu Casa de Asigurări, și nu-i condamn - statul a zis să încerce și cu formularul 600.
Am mers din nou la ANAF, am depus o cerere la care nu mi s-a răspuns, am vorbit cu un funcționar care a spus că vrea să mă ajute și am plecat.
Aseară am primit decizia de calcul pentru fondul de pensie: 1392 lei. Pentru șase luni, tot din 2012. În total, statul îmi ia 1819 lei din cei 2025 încasați.
Dacă nu se răzgândește să-mi mai ceară niște bani peste câțiva ani, aș rămâne cu 206 lei și cu o imensă satisfacție: aceea de a fi interacționat cu un stat proaspăt trezit dintr-un somn de cinci ani.
Am vaga senzația că povestea va continua, dar și certitudinea că am obosit. Îmi este tot mai greu să accept că, de 28 de ani, vinovat este sistemul, un animal creat de om și hrănit de un popor de oameni care muncesc. Îmi este tot mai greu să bat drumul la ANAF, o instituție cu oameni goliți de competență și deloc dispuși să-l ajute cu adevărat pe contribuabil.
Am obosit să formulez cereri la care sistemul dă mereu eroare, să-mi cer un drept consfințit în primul rând de bunul simț și apoi de lege: acela de a mă bucura măcar de jumătate din rodul muncii mele, nu de 10 la sută pe care oricum i-am cheltuit pe drumurile la ANAF, comisioanele de transfer bancar și hârtiile depuse în apărarea mea. Relația cu un stat care funcționează pe baza prezumției de vinovăție în masă, care intră periodic în comă și care are comportamente deviante atunci când se trezește din somn este toxică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
2. Daca prima notificare de plata ti-a fost trimisa dupa 3 ani nu trebuia sa mai platesti nimic. Chit că trebuia să te judeci un pic cu ANAF...