Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Într-un articol recent din Adevărul, Liviu Avram ajunge la concluzia, plauzibilă și pertinentă, că modificările la legile justiției au fost propuse începând cu anul 2013 în afara instituțiilor abilitate să legifereze în România. Parlamentul și Guvernul au fost două paravane al căror rol mecanic a fost să dea legitimitate la ceva de o gravitate extremă.
Vă amintiți expresia „toată puterea” folosită pentru a descrie dorința liderilor acestei rețele infracționale care ne conduce? Ei bine, această putere nici nu trebuie să fie în instituții. Pentru a avea toată puterea, rețeaua lui Dragnea a creat structuri exterioare prin intermediul cărora controlează instituțiile.
E greu de crezut că niște indivizi cu o cultură generală și juridică mai slabă decât a unui elev de liceu, precum Nicolicea sau Iordache, ar fi putut să cogiteze la atât de multe și atât de sofisticate modificări ale legilor, astfel încât să poată ajuta infractorii să scape grație unei virgule sau unui cuvânt schimbat. Aceste chestiuni necesită o cunoaștere impecabilă a legislației penale și a tuturor acelor corelații care să permită invocarea lor în fața judecătorilor, ei înșiși luați prin surprindere de forma legilor.
De fapt, ceea ce s-a schimbat este însăși perspectiva dreptului, iar această schimbare a slăbit toată arhitectura legislativă și penală a statului român. Astfel, legea nu mai este gândită pornind de la un anumit consens social în jurul unor valori (cinstea, dreptatea etc.) care este apoi codificat în lege: noi suntem cu toții de acord că nu e bine să furi și de aceea decidem, prin reprezentanții noștri legiuitori, să pedepsim furtul. Legea va pedepsi furtul și va propune deci pedepse în funcție de gravitatea furtului. Nu, perspectiva răsturnată este că se identifică mai întâi infracțiunile și infractorii și pornind de la aceste cazuri precise pretinsul legiuitor urcă pe firul legii până la sursa ei și o modifică astfel încât efectul ei să nu se aplice tocmai infracțiunii sau infractorului de la care s-a pornit. Să presupunem prin absurd că în fruntea țării s-ar afla un grup de răufăcători care, în trecut, au ucis elefanți pentru fildeș. Ei bine, comisia Iordache ar fi pusă să lucreze pentru a redefini elefantul ca animal periculos sau inutil, pentru a spune că fildeșul e vital pentru economia românească ș.a.m.d., astfel încât toți ucigașii de elefanți să scape de vină. Deși poate părea o clipă amuzant, acest fapt e extraordinar de periculos, pentru că retrage parlamentului calitatea sa de reprezentant al poporului și guvernului calitatea sa de gestionar al treburilor poporului, pentru a le transforma în două unelte docile în mâinile unul „conclav de reflecție”, format probabil din „experți”, avocați, oameni de afaceri, din media și din alte medii, cu interese foarte țintite în jefuirea economiei românești și în salvarea doar a anumitor persoane și nu a altora.
Faptul că pentru a-i putea elibera pe cei câțiva infractori strategici parlamentul și/sau slugarnicul ministru al justiției au acceptat să fie eliberați peste zece mii de infractori periculoși, constituie o faptă a cărei gravitate e vecină cu trădarea. Sper să mai apucăm vreme în care instanțe românești sau europene la care Romania e parte vor putea descoperi adevărul și vor putea judeca faptele acestea vecine cu trădarea. O să avem nevoie să aflăm cum a fost posibil ca o țară să încapă pe mâinile unor „conclavuri” – pentru că, în mod sigur, așa cum există un conclav pentru legile justiției, există un altul și pentru resursele naturale, altul pentru armată, altul pentru telecomunicații etc. Va trebui să știm cum s-a putut ca această țară să fie condusă de structuri paralele instituțiilor statului, iar când spun paralele nu mă gândesc neapărat la interese străine (deși ele nu pot fi excluse, dar aici și acum ar fi o speculație să le invocăm).
Urmând firul acestui raționament, va trebui să știm de ce au fost numiți în fruntea tuturor ministerelor strategice și a marilor agenții oameni atât de slabi pregătiți și atât de vulnerabili din punct de vedere profesional și moral. Dacă nu cumva tocmai ca să facă paravan acestor conclavuri care lucrează de zor în spatele lor sau chiar în birourile lor ministeriale. Își imaginează cineva că Andrușcă sau Cuc sau cum îi mai cheamă pe toți acești anonimi veniți de nicăieri au avut vreodată cel mai mărunt rol (de pildă adusul cafelei) în aceste conclavuri ale adevăratei puteri?
În jurul nostru se scrie pe tăcute istoria unei puteri mult mai mari și mai odioase decât aceea pe care o vedem defilând jalnic prin orașele țării. Liderul vizibil al acestor conclavuri, Liviu Dragnea, a și spus într-o frază plină de emfază că e cu neputință de imaginat că vor lăsa puterea după alegeri pe mâna altcuiva. Să ne gândim la această frază, pentru că s-ar putea să fie singurul adevăr din șirul plictisitor de minciuni debitate zilnic în fața românilor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La acest efort se mai raliaza toti borfasii si oportunistii, de care Romania nu duce lipsa.
Deci nu cred ca putem vorbi de un stat paralel ,dar de o grupare mafiota foarte puternica cu resurse asigurate in mare masura de Liviu Dragnea prin guvernul de imbecili pe care-l patroneaza prin contracte , reclama samd. Aceasta grupare poate deveni in scurt timp "statul de facto". De asta Liviu Dragnea plus aghiotantul Valcov atit de important , el de fapt sifoneaza bani publici in interesul acestui grup.
De asemenea o intrebare foarte interesanta este ce face SRI cu sef liberal (?) ... Mie mi-e greu sa cred ca functionarea acestui grup mafiot este atit de sofisticata incit SRI nu vede ce se intimpla. Din declaratiile lui Tudorel Toader , Augustin Lazar este evident ca aceste lucruri se cunosc la un anumit nivel , vezi mentiunea grupurilor de reflectie.
Din film. retin intalnirile in acele case conspirative, mersul la vanatoare - locuri unde se fac negocieri si aranjamente, se leaga prietenii sub simbolul armei de foc, care nu exprima decat un singur lucru; putere. "Am puterea sa ucid, daca vreau, dar uite, sunt baiat bun si nu o fac. Asa ca hai mai bine frati sa fim si sa ne veselim cu acest vin de impartasanie de la Marian Oprisan de pe colinele Vrancei, cu acest muschi file de mistret din padurile Sucevei si aceste curve aduse de Dragnea de la protectia copilului."
Asta e impresia mea, eu asa imi imaginez ca se petrec lucrurile in spatele cortinei.
Context: se observă că în toate democrațiile de tip occidental există influențe semiobscure începând cu primul pas al transferului de suveranitate a poporului către reprezentanții aleși prin sufragiu popular. Vinovații sunt indicați ca fiind fie forțe interne, recte organizatorii alegerilor care, prin manevre numai de ei știute, fraudează rezultatul final, fie forțe externe, recte „marele urs” sau „marele dragon”, ambii roșii care, prin intermediul tehnologiei din domeniul comunicațiilor, influențează mai întâi electoratul și în apoi rezultatul final al alegerilor democratice. Odată înscăunată noua putere apar și aici două probleme și anume: fie noua putere înscăunată purcede la o legiferare și guvernare anti națională ( doar au fost „puși” de străini, nu-i așa ) și anti populară, fie noua putere se vede văduvită de accesul la pârghiile reale ale exercitării puterii spunând că nu-și pot pune în practică măsurile promise pentru bunăstarea întregului popor din vina opoziției care o blochează sau că au de recuperat dezastrul moștenit de la vechea putere.
În tot acest timp toată lumea uită că politica nu este altceva decât o metodă soft pentru promovarea intereselor economice ale grupurilor interne și externe, toată lumea este convinsă că au participat la alegeri pentru a desemna la conducere cei mai buni oameni care vor binele general, pe altarul căruia sunt gata să-și sacrifice viața.
Dacă vom continua să mergem pe această cale, pe încrederea că va veni la putere un grup mesianic să ne salveze, vom avea parte numai de dezamăgiri. Cei care se vor la putere trebuie să ne spună clar pentru ce grupuri de interese vor lupta și cum se împacă interesele acestor grupuri cu interesul general, astfel vom ști pentru ce și pentru cine votăm și la ce să ne așteptăm.