Emilia Șercan: „M-a luat o senzație de frig în momentul în care am înțeles că Poliția a dat acele date”. Ce a simțit jurnalista când și-a dat seama că e victima unei operațiuni de compromitere

Foto: Ilona Andrei/ Inquam Photos

Din 2015, jurnalista Emilia Șercan publică investigații despre plagiatorii care ocupă funcții-cheie în poliție, armată, justiție, servicii de informații, Guvern, Parlament. În urmă cu trei ani a primit o amenințare cu moartea orchestrată de foști capi ai Academiei de Poliție, fapt dovedit deja în justiție. Și, recent, a devenit victima unei operațiuni de compromitere, care are ca punct de origine o plângere penală pe care Emilia Șercan a depus-o la Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Poliției București, prin care a reclamat furtul a cinci fotografii personale, realizate în urmă cu 20 de ani, și violarea vieții private. Acțiunea, al cărei scop a fost acela de a-i distruge reputația, a început la mai puțin de o lună după ce jurnalista a dezvăluit că teza de doctorat a premierului Nicolae Ciucă este plagiată.  

Într-un interviu pentru Republica, Emilia Șercan a vorbit despre șocul pe care l-a avut când a primit de la un necunoscut fotografiile sale personale, pe care le-a găsi apoi pe un site pentru adulți. Acesta a fost depășit doar de senzația înfiorătoare pe care a avut-o când a înțeles că dovezile date de ea Poliției au ajuns pe un site înregistrat în Republica Moldova: „În dimineața în care am descoperit că sunt probele scurse din dosar, îmi aduc și acum aminte, efectiv m-a luat o senzație de frig. E o senzație pe care nu mi-o pot scoate din minte. O senzație de tremur și de frig în momentul în care am înțeles că este vorba despre o scurgere de informații, despre ceva plecat din Poliție. Că Poliția a dat acele date. Iar dacă poliția și autoritățile statului român și premierul Ciucă și ministrul de Interne Bode ar vrea să arate că nu au nicio implicare în această poveste, ar cere de urgență acea anchetă internă la Serviciul de Investigații Criminale pentru a descoperi cine a scurs captura de ecran. Eu cred că, dincolo de asta, ar trebui și șeful Poliției Române să dea niște explicații și după ce va da explicațiile respective să plece din funcție”, a declarat ea.

Câteva declarații din interviu:

• Singurul loc în care se aflau pozele era un hard disk extern: „Mi-au fost sustrase recent, pentru că mi-a intrat cineva în casă și mi-a făcut copie după acel hard disk extern, pe care sunt pozele? Mi-au fost furate mai demult, când ele încă existau (n.r. pe calculator)? Nu am un răspuns.”
• „În primul moment aproape că nu m-am recunoscut. Sunt poze de acum 20 de ani, eram extrem de slabă atunci, aveam cu 15 kilograme mai puțin. Nici nu mai știam unde au fost făcute, am avut nevoie de timp să îmi dau seama.”
• La jumătate de oră după primirea pozelor trebuia să intre într-o conferință: „Mi-am eliberat mintea, nu știu cum am reușit, am intrat în conferință și timp de două ore și jumătate am fost limpede, am vorbit despre integritatea academică, despre etica cercetării științifice șamd. Abia așteptam să termin întâlnirea respectivă, ca să pot să mă întorc, să mă uit mai bine la poze, să-mi dau seama ce e cu ele, să pot să-mi fac propriile verificări”.
• Polițista care se ocupa de caz i-a spus: „Mai bine să nu îmi dați aceste fotografii și mai bine să nu fie la dosar, ca să nu le mai vadă cineva. Chiar m-am gândit la lucrul acesta, că ea a spus lucrul acesta. Și n-am înțeles foarte clar la ce se referea”.
• „După ce am descoperit captura de ecran pe acele site-uri și am înțeles că e vorba despre o scurgere de informații dintr-un dosar penal, i-am scris polițistei, mi-a spus că și ea are nevoie de explicațiile de care eu însămi aveam nevoie. La răspunsul acesta total aiuritor am zis: trebuie să-l sun pe ministrul de Interne. Cui te plângi când ai o asemenea situație?”
• Șeful Poliției „a încercat să îmi prezinte dovezi fabricate, care arată mușamalizarea operațiunii de scurgere de informații dintr-un dosar penal”.
• „Eu aștept în continuare ultima fărâmă de onestitate publică a domnilor Ciucă și Bode în această chestiune. Să iasă public, să vorbească, sunt chestiuni de interes public și aici nu mai este vorba despre jurnalista Emilia Șercan este vorba despre siguranța unui cetățean al României. Trebuie să ofere explicații și să spună ce s-a întâmplat în această poveste. Nu este vorba doar despre a mă lămuri pe mine, e vorba despre a lămuri opinia publică. E o chestiune de interes pentru cetățeni în general, tocmai pentru a elimina această îngrijorare publică, apărută acum, care spune că autoritățile statului nu te apără, ba din contră, autoritățile statului pot organiza împotriva oricărei persoane acțiuni de compromitere”.

Interviul pe larg:

Îți este frică?

În primul moment în care am descoperit că o persoană care îmi e străină, pe care nu o cunosc, are niște fotografii de-ale mele făcute în urmă cu 20 de ani, da, mi-a fost frică, evident. M-am gândit în primul moment inclusiv că am în casă microfoane, că am fost spionată în casă. În momentul respectiv ai o stare de angoasă, nu poți să treci cu ușurință peste, indiferent cum sunt pozele acelea. Sunt niște poze pe care le ai doar tu, care sunt făcute de tine, nu cu un telefon mobil, pentru că acum 20 de ani telefoanele mobile nu făceau poze, în niciun caz clare, de o calitate bună... Putea să fie și un document, dar când vezi că o persoană care ție ți-e necunoscută total are documentul respectiv sau are obiectul respectiv, normal că te cuprinde o stare de angoasă.

Pozele erau stocate pe un calculator?

Nu, eu nu mai aveam acele poze în calculator, în ultimii ani nu mai păstrasem poze din lipsă de spațiu, și le aveam transferate pe un hard disk extern.

Nu sunt o persoană neglijentă cu lucrurile mele, mai ales cu dispozitivele mele electronice

Cumva, dintr-un dispozitiv al tău, un hard-disk extern, au fost luate niște poze de care nici măcar nu-ți mai aminteai. Ai idee cum a fost posibil?

Și eu mă gândesc la asta, la momentul în care mi-au dispărut aceste poze, cum mi-au fost sustrase. Nu știu când s-a întâmplat. Mi-au fost sustrase recent, pentru că mi-a intrat cineva în casă și mi-a făcut copie după acel hard disk extern, pe care sunt pozele? Mi-au fost furate mai demult, când ele încă existau (n.r. pe calculator)? Nu am un răspuns. Dar eu sper că autoritățile statului să-l găsească pe cel care a sustras aceste poze. Și, crede-mă, nu sunt o persoană neglijentă cu lucrurile mele, mai ales cu dispozitivele mele electronice. Nu le împrumut. Chiar și când am avut o problemă de funcționare a laptopului, am cerut ca hardul laptopului să fie extras, să-mi fie dat, nu a rămas niciodată într-un service. Cu atât mai puțin acest hard extern.

Ce ai făcut după ce ai primit de la un necunoscut mesajul cu pozele personale?

A fost o situație foarte ciudată, în primul moment aproape că nu m-am recunoscut. Sunt poze de acum 20 de ani, eram extrem de slabă atunci, aveam cu 15 kilograme mai puțin. Nici nu mai știam unde au fost făcute, am avut nevoie de timp să îmi dau seama. Dar pe moment nu am avut timp să mă gândesc la toate lucrurile acestea, pentru că eu în jumătate de oră intram într-o conferință cu profesorii Merito, organizată de Doru Căstăian, și a trebuit să îmi eliberez mintea de absolut orice ca să pot să mă conectez la întâlnirea pe care o aveam programată. Și am făcut lucrul ăsta. Mi-am eliberat mintea, nu știu cum am reușit, am intrat în conferință și timp de două ore și jumătate am fost limpede, am vorbit despre integritatea academică, despre etica cercetării științifice șamd. Abia așteptam să termin întâlnirea respectivă, ca să pot să mă întorc, să mă uit mai bine la poze, să-mi dau seama ce e cu ele, să pot să-mi fac propriile verificări. Asta am făcut. 

Am avut un moment de ezitare. dacă să mă duc la poliție sau nu. M-am gândit că o să solicit eu ștergerea respectivelor poze de pe site-urile pentru adulți, că o să fac eu tot ceea ce poate să facă o persoană în situația asta. 

Am început să-mi aduc aminte, în perioada respectivă m-am mutat de mai multe ori și nu-mi dădeam în ce apartament au fost făcute, nu mai țineam minte locul exact. Și după aceea am descoperit pe una dintre ele numele meu și numele unui site. Așa am descoperit că ele erau încărcate pe niște site-uri pentru adulți. Acesta a fost al doilea șoc în mai puțin de câteva ore. Atunci i-am trimis un mesaj polițistei care se ocupa de cele două amenințări primite cu câteva săptămâni înainte - după ce am scris despre teza de doctorat a premierului Ciucă, pentru care depusesem deja plângeri la secția de investigații criminale. Polițista mi-a spus că nu poate să vorbească în seara respectivă, m-a rugat să ne auzim a doua zi. Am avut un moment de ezitare, dacă să mă duc la poliție sau nu. M-am gândit că o să solicit eu ștergerea respectivelor poze de pe site-urile pentru adulți, că o să fac eu tot ceea ce poate să facă o persoană în situația asta. Am discutat cu prietena mea care este și avocată, care știa la nivel general despre ce este vorba. Ea mi-a spus să fac captură de ecran, pentru că nu mă gândisem. Prietena mea avocat m-a încurajat să merg la poliție. Mi-a spus: Gândește-te că tu le ștergi acum, dar persoana respectivă le are și o să poată să le încarce din nou. Poate e altceva în spatele persoanei respective, du-te la Poliție. Și m-am dus la Poliție ca să reclam furtul pozelor și violarea vieții private.

Și ai avut un nou șoc.

Am avut un al treilea șoc. După ce eu am reclamat și i-am dat polițistei captura de ecran pe care am făcut-o la sugestia avocatei, captură de ecran care era doar la mine și doar la polițista respectivă, șocul a fost a doua zi. Pe data de 18 februarie, am descoperit că acea captură de ecran fusese publicată pe un site din Republica Moldova, împreună cu fotografiile mele, și ulterior pe alte site-uri.

Îi trimiseseși fotografiile polițistei?

Nu, dar avea informația, pentru că îi dădusem lista cu site-urile. Polițista nu a avut fotografiile, ba chiar ea a spus: Mai bine să nu îmi dați aceste fotografii și mai bine să nu fie la dosar, ca să nu le mai vadă cineva. Chiar m-am gândit la lucrul acesta, că ea a spus lucrul acesta. Și n-am înțeles foarte clar la ce se referea. Acum mă gândesc că, probabil, se referea la nu știu... Probabil la oameni din Poliție care pot avea acces la un dosar de cercetare penală. Nu știu dacă e normal să se întâmple lucrul acesta. În Poliție, sistemele ierarhice sunt diferite de cele din Parchet sau din alte structuri. În Poliție, tu ești subordonat total, șeful este Dumnezeu, el e cel care decide. Dacă el spune: Dă-mi o probă, nu știu dacă poți să îi spui cum spune un procuror: Eu sunt stăpân absolut într-un dosar și nu poate să intervină nimeni în acest dosar. Eu nu știu dacă poate polițistul să-i spună superiorului: Îmi pare rău, dar nu pot să vă dau documentul ăsta.

După 3 zile, pe 21 februarie, șeful Poliției Române m-a chemat să-mi arate un articol care ar fi apărut pe un site cu aproximativ 5 ore înainte ca eu să îi dau polițistei captura de ecran. Ceea ce ar fi disculpat total poliția de orice vină de a fi scurs respectiva informație din dosar.

Ce s-a întâmplat după aceea?

După ce am am descoperit captura de ecran pe acele site-uri și am înțeles că e vorba despre o scurgere de informații dintr-un dosar penal, i-am scris polițistei, mi-a spus că și ea are nevoie de explicațiile de care eu însămi aveam nevoie. La răspunsul acesta total aiuritor am zis: trebuie să-l sun pe ministrul de Interne. Cui te plângi când ai o asemenea situație? E o situație atât de gravă, încât eu așa am crezut, că singura persoană căreia pot să mă plâng este ministrul de Interne. Și l-am sunat pe ministrul de Interne și i-am spus că acele poze, împreună cu captura de ecran, sunt publicate pe un site și că acea captură de ecran e o probă scursă dintr-un dosar.

 Ministrul de Interne, Lucian Bode, mi-a spus că va ordona anchetă internă. Mai târziu m-a sunat și mi-a spus să nu mai vorbesc cu nimeni de la Serviciul de Investigații Criminale, să vorbesc doar cu el și șeful Poliției Române și că se va face o anchetă internă. Asta m-a asigurat și șeful Poliției Române cu care m-am întâlnit în aceeași zi, pe data de 18 februarie. Și tot în aceeași zi am depus o plângere la Direcția de Control Intern, acea direcție care are posibilitatea să facă control intern. Cum sunt în SUA Afacerile Interne - această Direcție investighează polițiști corupți sau care fac diverse chestiuni. Ei doar mi-au înregistrat această plângere, nu au făcut absolut nimic, nu au audiat pe nimeni, eu nu știu să se fi întâmplat lucrul acesta, dacă s-ar fi întâmplat ministrul de Interne ar fi ieșit și ar fi spus: Da, noi am făcut anchetă internă. N-am descoperit nimic, doamna Șercan aberează. Nu a făcut lucrul acesta, deși m-a asigurat și el, și șeful Poliției că vor face această anchetă internă. Ba, mai mult, după 3 zile, pe 21 februarie, șeful Poliției Române m-a chemat să-mi arate un articol care ar fi apărut pe un site cu aproximativ 5 ore înainte ca eu să îi dau polițistei captura de ecran. Ceea ce ar fi disculpat total poliția de orice vină de a fi scurs respectiva informație din dosar.

Ai explicat în articolul de pe Pressone care sunt argumentele care te-au condus la concluzia că articolul de pe acel site era antedatat.

Tot ce a publicat respectivul site a fost antedatat. Cu 10 minute înainte, publicase alt articol despre ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov și despre o reacție avută joi de Departamentului de Stat, care era datat joi dimineața, la ora 5.35 în Republica Moldova și România. Articolul acela relata evenimente care aveau să se întâmple în timpul zilei de joi, ca să nu mai zic că era de fapt un copy-paste după un articol Digi24, publicat joi, la ora 17:30.

Ce ai simțit în momentul în care ți-ai dat seama că este vorba despre o scurgere de informații dintr-un dosar al poliției?

În dimineața în care am descoperit că sunt probele scurse din dosar, îmi aduc și acum aminte, efectiv m-a luat o senzație de frig. E o senzație pe care nu mi-o pot scoate din minte. O senzație de tremur și de frig în momentul în care am înțeles că este vorba despre o scurgere de informații, despre ceva plecat din Poliție. Că Poliția a dat acele date. Iar dacă Poliția și autoritățile statului român și premierul Ciucă și ministrul de Interne Bode ar vrea să arate că nu au nicio implicare în această poveste, ar cere de urgență acea anchetă internă la Serviciul de Investigații Criminale pentru a descoperi cine a scurs captura de ecran. Eu cred că dincolo de asta ar trebui și șeful Poliției Române să dea niște explicații și după ce va da explicațiile respective să plece din funcție. Pentru că domnul chestor de Poliție Benone Matei care mi se prezenta ca fiind un specialist în cybersecurity el nu înțelegea că la un mesaj pe care l-am primit eu nu poate să facă o captură de ecran altă persoană. El spunea: poate că a făcut altcineva captura de ecran. Bine, nu din motivul acesta ar trebui să își dea demisia. Ci pentru faptul că el a încercat să îmi prezinte dovezi fabricate, care arată mușamalizarea operațiunii de scurgere de informații dintr-un dosar penal.

De când eu am publicat articolul în care arătam ce s-a întâmplat, Nicolae Ciucă nu s-a disociat de această poveste, ceea ce îl face complice. Îl face complice cel puțin moral dacă el nu are nicio legătură cu chestiunea aceasta. Lipsa lui de acțiune, faptul că nu are o replică categorică, tăioasă, că nu-i cere ministrului de Interne să explice public cum a fost posibil ca o probă dintr-un dosar penal să fie scursă în presă, asta îl face complice.

Având în vedere că tu ai demascat plagiatul premierului Ciucă, ai bănuiala că el s-ar afla în spatele acestei operațiuni de kompromat?

Nu știu dacă premierul Nicolae Ciucă a ordonat această operațiune de kompromat. Dar, cu siguranță, a știut despre ea, pentru că în data de 9 martie eu personal l-am informat într-o scrisoare pe care i-am adresat-o lui, ministrului de Interne, procurorului general al României și șefului Poliției Române. A știut. De când eu am publicat articolul în care arătam ce s-a întâmplat, nu s-a disociat de această poveste, ceea ce îl face complice. Îl face complice cel puțin moral dacă el nu are nicio legătură cu chestiunea aceasta. Lipsa lui de acțiune, faptul că nu are o replică categorică, tăioasă, că nu-i cere ministrului de Interne să explice public cum a fost posibil ca o probă dintr-un dosar penal să fie scursă în presă, asta îl face complice.

Ce ar trebui să înțeleagă cetățenii obișnuiți din toată această poveste?

Cetățenii obișnuiți, mulți dintre cei care mi-au transmis mesaje de ieri dimineață încoace sunt consternați, sunt șocați și îmi spun: Doamna Șercan, dacă cu dvs. care sunteți cunoscută, aveți notorietate, se știe prin ce ați trecut până acum, autoritățile statului se comportă în asemenea fel, ce pretenție să avem noi, cetățenii obișnuiți, dacă vom ajunge într-o situație în care va trebui să mergem la Poliție, la autorități să reclamăm ceva? Am nenumărate mesaje de genul acesta. Am văzut la fel mesaje publice scrise de oameni care spun același lucru. E șocant pentru un om obișnuit să constate acest lucru și e șocant să vezi lipsa de acțiune și reacție a autorităților statului și să vezi în continuare această tăcere complice, o tăcere complice inclusiv a președintelui Iohannis, a premierului Ciucă, a ministrului de Interne Lucian Bode. Cel puțin premierul și ministrul sunt șefii politici ai acestor structuri. În mod normal, ei sunt garanții independenței acestor structuri, ai controlului civil asupra lor, ei ar trebui să ne ofere garanții că statul funcționează. Nu, ei sunt complici și se folosesc de aceste structuri pentru a compromite jurnaliști care scriu despre ei. Să nu uităm că și domnul Lucian Bode este doctor în securitate energetică. Noi trecem printr-o criză de securitate energetică acum. De ce domnul doctor în securitate energetică Lucian Bode nu vine să ne spună nimic despre situația pe care România și lumea întreagă o traversează?

Ce face o tânără de 20 și ceva de ani căreia cineva i-a sustras niște poze și face revenge porn și încearcă să o compromită? Ce garanție are că autoritățile statului nu vor acționa împotriva victimei?

Ai trimis marți, în mod public, 12 întrebări către autoritățile statului. Ce ar trebui să se întâmple?

Eu aștept în continuare ultima fărâmă de onestitate publică a domnilor Ciucă și Bode în această chestiune. Să iasă public, să vorbească, sunt chestiuni de interes public și aici nu mai este vorba despre jurnalista Emilia Șercan este vorba despre siguranța unui cetățean al României. Trebuie să ofere explicații și să spună ce s-a întâmplat în această poveste. Nu este vorba doar despre a mă lămuri pe mine, e vorba despre a lămuri opinia publică. E o chestiune de interes pentru cetățeni în general, tocmai pentru a elimina această îngrijorare publică, apărută acum, care spune că autoritățile statului nu te apără, ba din contră, autoritățile statului pot organiza împotriva oricărei persoane acțiuni de compromitere. Ce face o tânără de 20 și ceva de ani căreia cineva i-a sustras niște poze și face revenge porn și încearcă să o compromită? Ce garanție are că autoritățile statului nu vor acționa împotriva victimei? Practic, autoritățile și domnul Ciucă și Bode nu ies pentru a discuta despre cazul Șercan. ci despre o chestiune de funcționare a instituțiilor statului. Dacă nu sunt implicați și nu sunt complici în această chestiune, ar trebui să răspundă cu maximă deschidere la fiecare întrebare în parte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp