Enescu 2019 în 19 puncte. O lună de zile până la primul acord: plusuri, minusuri și „să nu dea bunul Dumnezeu să...”

31 de zile astăzi până la Festivalul Enescu 2019. Cum stăm? Ca de obicei, cu bune și rele. Un preview în 19 puncte, cu plusuri & minusuri și ceva așteptări, dorințe și speranțe.

Cu plus:

- program: ca de obicei, foarte bun, cu invitați enormi, mai ales la capitolul Mari Orchestre & by Midnight.

- muzică contemporană: multă, în seria 21st Century la Sala Radio, 14 concerte cu compozitorii în sală plus forumul compozitorilor la care pentru a doua oară în istoria festivalului nume mari din lumea celor care scriu muzică azi se vor întâlni și vor sta de vorbă între ei și cu publicul despre girafa asta complicată numită muzică contemporană.

- muzică de cameră: tot multă (Ateneu & Auditorium – cu mențiunea că mi-aș fi dorit mai mult cvartet și pian solo în recital)

- concerte în țară: mai multe, un număr record de orașe (Sibiul stă foarte bine!) apar Bârlad, Piatra-Neamț, Satu Mare, și Târgoviște pe lângă consacratele Bacău, Cluj, Iași, Ploiești și Timișoara ( dispare Brașov)

- concerte afară: noutate absolută, în șapte orașe din cinci țări, concerte bune cu lucrări enesciene și mari ansambluri și interpreți sau concerte dedicate lui Enescu în Florența, Berlin & Dresda, Liege, Toronto & Vaughan și Chișinău. Biletele se vor achiziționa de pe site-urile orchestrelor sau de la intrarea în săli – n-am văzut nicăieri numele ICR-ului, chiar n-aș suferi dacă nu s-ar implica deloc în treaba asta profesioniștii ICR.

- onoare: Zubin Mehta, președinte onorific.

Cu minus :

- austeritate: mai puține zile de festival; Enescu e o chestie culturală, deci automat bugetul a fost abordat cu rigorism. Adică tăiat.

- săli de concert: tot alea și tot execrabila Sală Mare Palatului pentru Mari Orchestre. Ce să vezi, Ministerul Culturii și Identității Naționale nu a demarat construcția unei săli noi cu acustică adecvată pentru un genul ăsta de muzică. Irefutabil, nici nu are de gând prea curând.

- spectacole lirice: 13 din 14 titluri la capitolul ăsta, extraordinar, vor fi noi și nemaiauzite în România! Toate însă în concert! Felicitări Operei Naționale București, encore une fois!

- bilete disponibile: nu, decât la foarte-foarte puține concerte, ghinioniștii pot să spere doar în surprizele speculanților sau în anunțurile tardive din social media ale celor care se răzgândesc (eu n-am înțeles nici faza cu loteria abonamentelor)

- patrimoniu enescian: casa memorială ”George Enescu” din București e temporar închisă din 16 octombrie 2017 (conform site-ului). Poate e totuși ceva bun, ar putea să se dărâme peste vizitatori și nici cu serviciul 112, știe toată lumea, nu stăm foarte bine.

- ambient, estetică: Bucureștiul ca o varză în depresie, cu panglici și sclipici. Inenarabil.

Așteptări, dorințe, speranțe (să nu dea bunul Dumnezeul/să dea):

- să se îmbolnăvească/răcească/contramandeze/reprogrameze cât mai puține soprane & orchestre

- să fie cât mai puține locuri de protocol în săli și cât mai multe de parcare afară

- să n-avem parte de prea multe speech-uri oficiale și loje cu sforăitori

- să fie impecabile transmisiunile și emisiunile noului broadcaster oficial, TV Trinitas (Doamne-ajută!)

- să fie bune și de bun gust evenimentele conexe și proiectele asociate

- să nu mai aud de „magie”, poate noua firmă de PR găsește altceva, muzica clasică n-are nimic de-a face cu magia, să fim serioși! Magia albă sau neagră e artă pentru vrăjitoare, magi, ghicitoare, hoți de buzunare, editoraliști, taximetriști și politicieni

Și, ultima pe listă, să reușesc să scriu în fiecare zi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp