Foto: Lucian Alecu / Alamy / Alamy / Profimedia
Eșecul elitelor, asta cred că trăim acum. Și istoric, și ontologic (filozofia cunoașterii existenței) e dovedit că elitele comunităților au adus progres uman, social, au găsit drumul spre securitate și prosperitate. Așa s-a urcat pe piramida lui Maslow, cu elite călăuzitoare. Marele mase de oameni s-au orientat după acestea, le-au urmat, pentru că elitele arătau drumul spre starea de bine.
Ce avem acum este o societate românească dezorientată, fragmentată. Se duce după instinct, or instinctul e dat de mulți factori: experiență de viață, frici, amintiri, educație, influența de grup, lecturi, obiceiuri de informare etc. Toate declanșează reacții instinctuale, aproape necontrolabile și oricum netrecute prin filtrul rațiunii. Ăsta era rolul elitelor, care acum sunt în păpușoi. Nimeni nu mai arată o direcție articulată, fundamentată pe valori, pe predicții socio-științifice, pe modele de performanță și bunăstare, pe alianțe strategice. Ăsta era rolul elitelor. Locul lor a rămas gol, nu mai ține nimeni cârma, trece pe la postul de comandă cine e mai fâșneț sau cine se crede salvatorul suprem. Nava e în derivă.
Cine ne-a dus în derivă? Păi, mai întâi, un președinte de țară complet inadecvat rolului de mentor, de conducător. S-a și supărat ca măgarul pe sat și a plecat înapoi acasă convins că nu-l merităm. Să vedem și clasa politică. Uff, aici e și mai complicat. Sunt decenii de când clasa politică nu iese din marasmul clientelismului, al promovării oamenilor mici, fără anvergură și fără principii sănătoase. Electoratul i-a dat mai multe semnale că nu e bine așa. Partidele mari, care dau tonul, au ignorat avertismentele și au ajuns aici: scoase din cursa pentru Președinție și obligate să-și decapiteze liderii în mai puțin de 24 de ore.
În fine, să vorbim și de elitele din societate. E greu și aici să acuzi o Biserică cu aceleași valori sociale ca acum 100 de ani sau o Academie de un naționalism abraziv. Sunt instituții importante, cu influențe importante, dar greu reformabile. Au rămas elitele societății civile. Aici acuza este de neimplicare, de părăsire a luptei de iluminare a oamenilor, de auto-protejare într-o crisalidă din care nu mai iese niciun fluture.
Cu tot acest inventar trecut în revistă, parcă nu mai e așa surprinzătoare finala pentru Președinția României. Eu cred că e o șansă această situație. Cum se zice, în orice criză este și o oportunitate. Finala asta ar putea fi un moment zero, de resetare socială. Și resetarea nu va veni de la votul la prezidențiale, acolo e capitol închis. Ce-o fi, o fi, nu mai e nimic de salvat. Partea bună a lucrurilor și, slavă unor politicieni inspirații acum ceva ani!, este că avem o republică semi-prezidențială. Nu de la Cotroceni redefinim viitorul, ci din Parlament. Or, alegeri parlamentare avem acuși, în câteva zile. Mi se pare infinit mai important decât dezbaterea TikTok – Orientul Mijlociu să ne concentrăm pe refacerea statului la nivel de Parlament. Aici este bătaia peștelui! Valorile democrației, drumul european, asigurarea securității naționale și căutarea traiului bun de aici se apară, se prezervă, indiferent de trăirile de la Cotroceni. Pilonii statului sunt partidele și poate au învățat și ele ceva din deriva în care au ajuns, din lecția dată de români. Acești piloni trebuie ranforsați și nu dinamitați de iluzorii curente care nu au dovedit niciodată în istorie că aduc pace și prosperitate. Doar au alimentat frustrări personale sau de grup, dar au sfârșit mereu lamentabil. Extremismul, misticismul nu au creat societăți sau națiuni, au condus doar populații. Și asta efemer.
În fine, văd o rază de lumină după lovitura de ciocan de duminică. Cele mai mari, și importante, deh, partide s-au trezit, s-au adunat de pe jos și au acționat rapid pentru a se angaja în următoarea bătălie, cea a parlamentarelor. La PNL s-a aplicat ex abrupto principiul meritocrației, iar la PSD s-a virat strâns pe drumul modernizat, cu vocație europeană. Sper ca partidele să supraviețuiască și după alegeri acestor bruscări interne și atunci putem spera ca și elita civică să își reia rolul călăuzitor. Hai că poate orice rău e spre bine!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În cei 59 de ani pe care îi port în cârcă am acumulat prea multe frustrări, de care nu reușesc să mă eliberez. În adolescență (vorbesc de anii ‘80 ai secolului trecut) eram îndemnați să credem că „e mândră corabia și meșter cârmaciul”. Apoi, după evenimentele pe care astăzi le numim revoluție, ni s-a spus că țara are nevoie de liniște. Și a fost liniște: minerii și-au scos bâtele din dotare și au plantat trandafiri (nu prea mulți, doar trei!) în Piața Universității. Profesorul în care toți „golanii” țării și-au investit nădejdea a fost scufundat de sistem...
Se fac în curând 35 de ani de când nava e în derivă. Cum ar putea fi altfel, când în toți acești ani tot felul de mateloți vin să ne spună cât de mari „cârmaci” sunt, în timp ce spală punțile murdare ale stăpânilor de la care își încasează simbria.
Finala asta prezidențială nu e un război între două lumi, ci o luptă democratică între niște cetățeni împărțiți în două tabere. Să nu credeți cumva că țin partea tovarășului Georgescu. Ăsta e încă un individ pus să prostească generațiile tinere...
De multă vreme mi-am dorit să scap de ciuci și de ciolaci. Mi s-a îndeplinit dorința. Baiul e că nu mi-am închipuit să văd atât de mulți români votând un personaj creat de tik-tok.
Să ne dea Dumnezeu sănătate și mintea de pe urmă, că mare nevoie avem de amândouă...
Au comis-o americani, iată că o comitem și noi. Germania, Austria, Franța, Italia au și ele cucuie din pricina manipulării populiste.
"Vox populi" sună bine dar și "Est modus in rebus".. S-a-ntors piramida aia cu fundul în sus, iar când vine vorba de alegeri, e turtită ca o plăcintă de elanul maselor..
Că egalitarismul e hiba principală a democrației, a sesizat și Platon cu mai bine de 2.000 de ani în urmă. El considera că un stat ideal se construiește pe principiul meritocrației (sună cunoscut, nu-i așa.. ?)
Fiecare să ocupe locul pe care îl merită, pe bază de competență.
"Hai să dăm mână-cu-mână" sau "Turkey for the people" sună îmbietor, dar când vine vorba de decizii importante, e bine să consultăm pe cine se pricepe. Nu o-ntreb pe croitoreasă dac-ar fi bine să mă operez de apendicită, deși ea e gata să sară cu sfaturile..
Nu pot pune semnul egal între părerea unei personalități (din orice domeniu) și ce-mi toarnă un habarnist oarecare..
Democrația este și ea o iluzie. Întotdeauna va exista o tabară mai numeroasă care își impune poziția pentru că are o bâtă mai groasă...