Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Este etic să spui că oferi un credit cu dobândă zero, dar să ai costuri care măresc valoarea împrumutului? Da, este. De ce?

educatie financiara - getty

Foto: Guliver/ Getty Images

Un studiu derulat anual de către agenția Standard and Poor’s arată că 4 din 5 români nu este alfabetizat financiar, ponderea de 80% plasându-ne într-o poziție, din păcate, superioară comparativ cu restul țărilor din Uniunea Europeană, unde procentajul este de 46%.

Doar 20% dintre români cunosc ce este inflația, dobânda sau diversificarea riscurilor.

În ceea ce privește obiceiul de economisire și investire pe termen lung, respectiv pentru vârsta pensionării, 85% dintre români nu depun eforturi în această direcție.

Bani gratis nu există și indiferent de cât de îmbietoare sunt ofertele de finanțare, trebuie să știți că există întotdeauna costuri care vor fi achitate de către client.

Este acest lucru lipsit de etică sau moralitate? Răspunsul este nu. Șoc și groază? Cum așa? Primim o sumă de bani și trebuie să plătim o sumă și mai mare de bani? Da.

Dar de ce? Dobânda este suma de bani pe care o plătești în cazul unui contract de credit, reprezentând prețul împrumutului. De asemenea, privind din perspectiva deponentului, dobânda este suma de bani pe care o primești in cazul unor produse de economisire.

Rata dobânzii este elementul principal în funcție de care se calculează dobânda. Ea se exprimă procentual, în format anual. De exemplu, în cazul unei rate a dobânzii de 9%, înseamnă că pentru a împrumuta, să spunem 1000 lei pe 1 an, clientul trebuie sa plăteasca 9%. Suma care trebuie platită este denumită dobândă. În cazul de mai sus, dobânda este de 90 lei (1000 lei x 9% = 90 lei).

În cazul unui credit, dobanda este calculată, de regulă, lunar. 

Caz concret: achiziția unui autoturism al cărui preț de achiziție este de 12000 de euro, rate pentru o perioadă de 36 de luni, dobândă zero, conform celor declarate de către consilierul de vânzări. În cazul unui credit pentru 48 de luni dobânda ar fi fost de 6,9%/an. Este evident că varianta cu 36 de luni este preferabilă celei în care plătești contravaloarea bunului în 48 sau 60 de luni.

Dar când pui cifrele într-un fișier excel și detaliezi costurile, observi că valoarea totală plătită nu este de 12000 de euro, cât ar trebui să plătești având în vedere dobânda zero, ci 12700 de euro. Costul autoturismului era identic atât în cazul plății cash, dar și în cazul creditului. Însă în cazul creditului, costul total era mai mare cu echivalentul a 700 de euro.

De ce? Răspunul este legat de modul în care firma de leasing își acoperă costurile și obține o sumă de bani în urma procesului de creditare. Costul de analiză al dosarului? 500 de lei. Valoarea lunară plătită pentru administrarea contractului de credit? 60 de lei, sumă plătită lunar, de către client, timp de 36 de luni, mai exact 2160 de lei, în total. Alte costuri? Încă 600 de lei. Pentru ce alte costuri? Diverse formalități birocratice. Toate aceste costuri reprezintă exact diferența de 700 de euro, menționată mai sus. Da, prețul bunului este identic, atât în cazul plății cash, dar și al achiziției pe credit. Însă în cazul creditului, veți suporta cheltuieli suplimentare. Consilierul de vânzări nu mai fusese pus, până acum, în situația de a detalia costurile, clienții firmei respective nu au întrebat niciodată ce costuri plătesc. Ei știu doar că plătesc rate, fără a-i interesa detaliile creditului.

Lecția numărul 1: calculați întotdeauna structura costurilor produsului de creditare. Dacă puteți plăti cash un produs, nu ezitați, vă va elibera de o datorie.

Este etic să spui că oferi un credit cu dobândă zero, dar să ai costuri care măresc valoarea împrumutului? Da, este. De ce? Întrucât firma de leasing sau instituția care îți acordă împrumutul are angajați, are costuri cu salariile, cheltuieli fixe și variabile. În final, când va trage linie, va trebui să obțină profit. De asemenea, acestea sunt precizate în contract.

Nu există bani gratis, iar situația actuală în care dobânzile sunt apropiate de zero sau negative este una anormală și da, etic vorbind, nu este în regulă pentru că deponenții sunt penalizați. Este cineva care nu dorește să obțină un randament pentru banii pe care i-a depus într-un depozit? Banii aceia au fost munciți, cei care fac acest exercițiu trăiesc în așa fel încât să fie solvabili și să atenueze șocuri financiare precum cele produse de criza actuală.

Știți, de asemenea, ce este nu neapărat etic, dar inechitabil? Să deschizi un depozit bancar, să primești o dobândă de 3,20%/an iar aceeași bancă să ofere împrumuturi la o dobândă de 8,14%/an. Există și cazuri în care unele bănci oferă dobânzi subunitare pentru depozite, însă dobânzile la împrumuturi depășesc 9%.

De asemenea, ce nu este etic? De exemplu, să lichidezi un depozit, iar comisionul de retragere să fie egal cu 2% din suma retrasă. Imaginați-vă un client care retrage o sumă de bani dintr-un depozit pentru care a primit echivalentul a 50 euro, dobândă, în ultimii 4 ani, dar la lichidarea acelui depozit va plăti 100 de euro.

Însă, diferența dintre dobânzile oferite pentru depozite și cele pentru credite nu se regăsește în contul de profit și pierdere al unei bănci, este cale lungă până acolo. Acele bănci au angajați, plătesc salarii, taxe pentru acele salarii, au cheltuieli fixe. Există, de asemenea, rău platnici. Nicio instituție bancară nu își dorește un portofoliu de active neperformante. Sistemul trebuie să fie sănătos, stabil, să poată finanța economia.

Lecția numărul doi: încercați să vă planificați cheltuielile și să economisiți constant și lunar. Vă va ajuta pe viitor. Băncile nu sunt instituții de binefacere, acestea trebuie să obțină profit. Unde se poate lucra mai bine, este relația cu clientul. Băncile ar putea recompensa acei clienți buni-platnici, prin dobânzi preferențiale. Băncile ar putea, de asemenea, premia pe deponenți, tocmai pentru ca aceștia să nu se afle în situația ca dobânzile să nu acopere comisioanele de retragere.

În final, trebuie să știm cu toții că modul în care folosim banii împrumutați pot mișca economia într-o direcție sau alta.

Criza prin care trecem ar trebui să ne facă să conștientizăm că fiecare cheltuială trebuie planificată astfel încât să nu ne afecteze solvabilitatea personală, pe termen lung.

În ultimii 10 ani ne-am împrumutat pentru concedii, mașini second hand, unii dintre noi chiar și pentru nunți sau botezuri. Alții s-au împrumutat pentru a-și achiziționa telefoane, mașini de spălat sau televizoare ori a-și sărbători ziua de naștere în club.

Lecția numărul trei și ultima pentru moment: împrumutați-vă, dacă nu aveți posibilitatea de a plăti cash un produs sau serviciu, doar atunci când acei bani vor aduce un plus de valoare dorințelor voastre, pe care vreți să le satisfaceți împrumutându-vă. Pozele din concedii, postate pe Facebook vor coborî în subsolul fluxului, însă banii pe care i-ați cheltuit vor trebui returnați lunar. Și da, veți plăti și dobânzi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia MC Delia MC check icon
    Interesant, cum vine cineva cu sfaturi financiare e luat la împrejur că lumea n-are de fapt bani și de aia nici educație.
    Ceilalți, care o au, le consideră de la sine înțelese, abc-ul.
    Vorba rabinului, toți au cumva dreptate.

    De ce totuși e important? Presupunem 2 indivizi care au un salariu care le ajunge de la o lună la alta. Ambii primesc o mărire de salariu. Ion păstrează stilul de viață și cheltuielile la acel nivel iar restul il pune deoparte. Mihai însă vrea să aibă lucruri pe care până atunci nu și le-a permis. Ion chibzuieste bine, dacă un obiect îi e necesar ori nu, din 10 tentații dă curs uneia singure, care chiar îi trebuie. Mihai, vorba aia, miau ( mi-au) tot ce vreau. Ion ajunge să aibă o rezervă, se poate gândi cu timpul la investiții ori o afacere proprie. Mihai a mai primit încă 2 măriri și tot nu-i ajung banii...no comment.

    Banca e un rău necesar. Afacerile mari și mici se pot derula doar prin intermediul unei bănci. Relația omului simplu cu banca poate fi una win-win atâta timp cât omul nu se întinde mai mult decât îi e plapuma. Cumpărăm de unde e convenabil, așa se poate și alege o bancă ce oferă condiții mai bune. În rest, au explicat economiștii ce-i cu băncile, experiența mea personală e strict una de utilizator cumpătat.
    • Like 0
    • @ Delia MC
      In Romania nu merge cu win-win. Este doar win-loser. Bancile din Romania sunt protejate printr-un lobby puternic. Bancile din Romania sunt indreptate mai mult pe profit decat pe investitii pe termen lung ( credite imm ) . Se practica creditare pt consum sau riscuri 0 ( titluri de stat) . Greu poti lua finantare daca esti firma . Primesti doar daca poti acoperii riscul 100% , adica primesti doar cand nu ai nevoie de ei. Cultura economica se dezvolta in timp. Daca u ca stat nu incurajezi economisirea , ba o si blamezi. Ex sunt o gramada. Dobanda la depuneri ii egala cu inflatia sau mai mica ( in ultimul timp mai mica) . Oferi titluri de stat , la fel cu dobanda sub inflatie. Cresti salarile sa creasca consumul si nu dupa performanta . Incurajezi munca birocratica si dezavatajezi munca industriala prin legi , etc.
      • Like 1
  • La fel de etic ca si in cazul depozitelor sau conturilor de economii cu dobinzi negative. Dupa 2008 bancile au devenit imho un fel de camatari mai cu staif.
    • Like 0
  • Românii din generația peste 50 de ani au o educație financiară mai redusă pentru că fiind crescuți în comunism atunci nu puteau să dea faliment și nu puteau să se împrumute mai mult decât le permitea reținerea pe ștat a maxim 30 % din venituri. Cei tineri au învățat mersul capitalismului dar și faptul că aici statul nu se ocupă de cetățenii lui ci doar de demnitari poate de aia băncile și alte firme își bat joc de ei prin metode neortodoxe de a stoarce bani de la clienți pentru că statul nu le oferă nici o protecție ca într-o țară civilizată. Abia în ultimii 2 ani au început politicienii să dea legi și în favoare cetățenilor în așa fel încât să dispară clauzele abuzive din contracte sau procedurile impuse cu tupeu pentru că la noi se poate. Ce mai haos ce mai iureș în parlament pentru ne-adoptarea unor astfel de legi implicate fiind bănci și multinaționale ( s-a mers până la cumpărarea unor parlamentari să nu voteze astfel de legi). Așa că mai ușor cu educația pe scări , mai întâi adoptați toate legile și procedurile necesare pentru ca un client să nu fie la cheremul lor ca în țările cu apă caldă (acolo cine nu respectă legea e închis și patronii nu mai au voie timp de 15 ani să deschidă astfel de afaceri) și concomitent se pot pregăti premizele în școli pentru educația financiară necesară. Nu mai dați exemplu de plăți cash sau prin virament pentru produse care necesită peste 10 salarii în România că aici multora nu le ajunge salariul pentru plata întreținerii sau a hranei așa că lăsați teoria economisirii pentru Germania sau Elveția unde îți rămân după plata cheltuielilor de strictă necesitate (coșul zilnic) suficienți bani să poți face depozite sau altfel de investiții (plasamente) , nu e cazul în România.
    • Like 0
  • Ganymede check icon
    Doua comentarii scurte:
    1. Pentru "alfabetizare financiara" este nevoie de bani in primul rand. Romanii stau prost la alfabetizare financiara, pentru ca stau prost cu finantele in general.
    2. Ni se tot recomanda in articol sa cumparam cu banii jos, pentru a evita datoriile si sa fim rationali cu ce cheltuim, il alte cuvinte, sa cumparam numai ce ne trebuie cu adevarat. Ducand argumentul pana la capat: nu ar fi mai bine, pentru a scapa de batai de cap, sa cumparam totul cu banii jos, si sa desfintam bancile, aceste organizatii care castiga bani doar din mutatul banilor dintr-o parte in alta?
    • Like 2
  • Nu ii etica publicitatea in general. Prezinta doar unele fapte pozitive si nu toata imaginea. Costurile extra sunt scrise mic ca nici nu le vezi si in termeni technici ca jumatate din populatie nici nu intelege , si sunt niste preturi nesimtite. De ex. eu pt plati in strainatate platesc 4 euro pe tranzactie. Daca cumpar un surub de 1 euro , platesc de fapt 5. Pt ce extracostul nesimtit?
    • Like 2
    • @ Silviu Pop Sese
      Delia MC Delia MC check icon
      Putem câteodată fenta: dacă furnizorul acceptă plăți prin Pay Pal, problema e rezolvată. 4 euro? Eu cunosc și 10! Aia jupeală. Transferul internațional e un serviciu care costă din motive destul de ușor de înțeles.
      Dacă luați 100 de șuruburi ajung 4 cenți pe bucată. Nu cred că vă trebuie unul singur...
      Partea pozitivă e că putem alege, evita șnapanii (pe care cu cât mai multă lume îi evită, cu atât vor fi obligați să schimbe condițiile ) și ăsta e mesajul autorului.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult