Foto: Guliver/Getty Images
Rating-urile de țara ale României nu au excelat niciodată. Nici în termeni absoluți, nici în termeni relativi în comparație cu alte țări din regiune. În aceste condiții, au fost destule voci care în diferite momente au întrebat dacă nu cumva România este discriminată de către agențiile de rating. O temă care văd că este reluată astăzi. Să amintim faptul că, în prezent, rating-ul României pentru datoria în valută pe termen lung este BBB minus atât de la Standard&Poors cât și de la Fitch, în timp ce rating-ul agenției Moody’s este Baa3. O prima constatare aici: pentru toate cele trei agenții de rating cu notorietate maximă în lume România este la limita inferioară a “investment grade”, adică a categoriei recomandată pentru investiții.
În această categorie România se află alături de Ungaria și, în evaluarea S&P, alături și de Bulgaria.
Dar este România discriminată de toate trei agențiile la unison prin plasarea ei pe cea mai de jos poziție investment grade? Ar merita ea să fie urcată pe scara rating-urilor, astfel încât să ajungă alături de Polonia, doar două trepte mai sus conform S&P?
Făcând prin absurd abstracție de cei zece ani de dezvoltare care separă România de Polonia, diferență nerecuperată în niciun moment din ultimele două decenii, România tot ar înregistra în ochii agențiilor de rating un handicap semnificativ în raport cu o țară precum Polonia. Și el nu este legat de gazele lacrimogene folosite recent în piața Victoriei, așa cum sugera recent un articol din ZF.
Așa cum spuneam într-un comentariu anterior, standardele democratice nu intră în criteriile agențiilor de rating. Mult mai importante sunt stabilitatea și predictibilitatea economică. Ceea ce mă duce la unghiul de abordare pe care vreau să vi-l propun pentru a înțelege circumspecția agențiilor de rating în ce privește România.
Tabelul de mai jos arată istoricul rating-urilor României, Ungariei și Poloniei din ultimii douăzeci de ani așa cum au fost evaluate de Standard&Poors.
Dacă veți număra, veți constată că rating-ul României a fost modificat în ultimii douăzeci de ani de 9 ori, al Ungariei de 11 ori, pe când al Poloniei de doar 6 ori. Aceasta este, iată, o prima măsură a constanței și predictibilității politicilor economice. Lucrurile devin și mai nuanțate dacă numărăm de câte ori a trecut fiecare țară granița dintre investment grade și non-investment grade. România a traversat de două ori perioade când nu era recomandată investițiilor, Ungaria o data, iar Polonia niciodată. Această statistica reflectă în mare parte politicile economice de tip “stop and go” ale României și inconsecvența deciziilor economice care a necesitat ajustări repetate ale rating-urilor din partea agențiilor specializate. Cele mai mari rate de creștere din Europa sunt irelevante pentru ele atâta vreme cât știu că nu sunt sustenabile.
Acesta este pasivul cu care România se prezintă astăzi în fața agențiilor de rating, care cunosc foarte bine limitele politicilor economice actuale. Spre deosebire de politicienii români care promovează cu obstinație poză la moment a economiei, agențiile de rating au profesioniști suficient de sofisticați ca să știe că evoluțiile economice în dinamica lor sunt cele mai importante. Iar evoluțiile prezente nu le dau niciun motiv să fie optimiști în ce privește viitorul.
În aceste condiții, circumspecția lor este explicabilă, iar încadrarea rating-ului României la două trepte sub Polonia, alături de Ungaria, devine justificată. Continui să rămân uimit când văd cu câtă naivitate își imaginează mulți dintre decidenții români că gafele din trecut pot fi șterse cu buretele, astfel încât comunitatea financiară internațională să considere România o țară fără pată. Lucrurile nu stau nicidecum așa și erorile trecutului vor avea nevoie de cel puțin un deceniu de guvernanță economică excelentă pentru a fi estompate. România până acum nu a livrat așa ceva pentru a aspira la o resetare a imaginii sale.
Până la urmă îndemnul la curaj nu ar trebui adresat agențiilor de rating, ci celor care ar trebui să schimbe politicile economice pentru a deveni mai convingătoare și mai sustenabile.
Articol publicat pe blogul autorului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Când vorbiți de investiții, spuneți „pe șleau”: proprietari străini, firme străine, republică bananieră.
Cu stimă.
Este o campanie asemanatoare cu gripa aviara.
Nu stiu cum sa zic, dar daca "se zice la TV ca testele sint pozitive""atunci as e".
Cred ca procurorul Lazar va supravietui atacului lui Toader.Dar ce ne facem cu miile, zecile de mii de proprietari de porci care sint obligati sa-si extermine animalele din motive propagate prin presa.
Al cui e interesul?Ucraina are granita doar cu Ro?Mistretii din Ucraina au dat in boala migratiei spre Ro?
Cred ca urmatoarea iesire in strada va fi pt apararea sigurantei alimentare a Ro.
Astea sint probleme f grave si sint ignorate sau in fine nu destul de mediatizate.
Ca fapt divers, acum vreo 6 ani, o prietena care locuia undeva linga Galati a fost anuntata de sotul ei ca porcul din batatura e bolnav, nu mai maninca, nu se mai poate ridica in picioare.Ea era la munca in afara.
Si ea i-a spus sa taie animalul si sa-l puna la congelator.
Mie mi-a spus ca nu era prima oara cind se intimpla asta.
Abia acum am facut legatura, si mi-am dat seama ca si pe vremea aia exista pesta porcina africana dar nu era mediatizata.Si era tot in timpul verii.
Deci, mie mi se pare o problema f grava pentru securitatea economica a Ro.
Imi cer scuze ca fac un comentariu total lipsit de legatura cu subiectul articolului.