Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Este unu și jumătate noaptea. Încă sunt la Chișinău. În câteva ore pornesc spre România. Și vreau să scriu asta, cât e caldă: Nouă, în România, ni s-a urât cu binele!

Imagine din Chișinău

Foto: Profimedia Images

Este unu și jumătate noaptea. Încă sunt la Chișinău. În câteva ore pornesc spre România. Și vreau să scriu asta, cât e caldă: Nouă, în România, ni s-a urât cu binele!

În seara asta, am stat de vorbă cu un cuplu din Republica Moldova, într-un restaurant. Ea, născută în Moldova, dar cu rădăcini în Rusia — bunicii, nu ea. Are 25 de ani. El, moldovean, 27 de ani. Amândoi vorbesc și română, dar și rusă. Ea mai are uneori nevoie de ajutor cu anumite cuvinte. El are pașaport românesc. Ea nu — încă. Speră ca Moldova să intre în UE sau, de ce nu, să se unească cu România.

Lucrează amândoi în Chișinău. Sunt muncitori, educați, dornici să construiască o viață în libertate. Luptă cu corupția, vor democrație și cred în Europa. Am vorbit mult — despre România, despre Moldova, despre alegeri. La un moment dat, m-au întrebat:

„Cum e posibil ca în România să prindă un curent pro-rus? Rușii nu trebuie crezuți. Niciodată.”

Și susțineau sincer ideea Unirii. Mi-au spus, în timp ce ardeam țigări, că tot ce-și doresc e ca România să fie cu adevărat lângă ei. Să nu îi lase singuri.

La aceeași masă, ceva mai târziu, un alt cuplu — români din țară, 40 și ceva de ani, antreprenori, educați, o duc bine. Și-au turnat peste mine tot setul de conspirații: fani CG, votanți... înțelegeți de-ai cui. Le spun că ceea ce susțin e fals. El, mare fan ChatGPT, începe să verifice. Mă validează. După care zice că tot internetul e manipulat. Că adevărul nu mai e adevăr.

Am rămas fără energie. Când orice dovadă e falsă, orice document e falsificat, orice realitate e răsturnată, ce mai rămâne?

Nu, nu sunt fără educație. Nu sunt naivi. Sunt captivi într-o realitate paralelă, fabricată cu migală de propagandă.

Nu poți să-i scoți de acolo. Nu vor.

Am plecat spre hotel gândindu-mă la nedreptatea asta profundă:

Cei care înțeleg libertatea o așteaptă.

Cei care o au deja o calcă în picioare.

Cuplul din Moldova îmi spunea că speră la Unire.

Cuplul din România îmi spunea că „ar trebui să lăsăm Moldova în plata Domnului”.

Putin a reușit. La noi. Să construiască o lume falsă pentru o parte din poporul român.

Câți sunt? Vom afla în câteva ore.

Dar nu doar Putin e vinovat. Suntem și noi.

Noi, cei care am minimalizat pericolul, care am râs în loc să reacționăm, care am zis „lasă, că nu prinde”.

Dar… mai interesează pe cineva adevărul?

Vom vedea în câteva ore. Când se închid urnele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este o mare dilemă cum a reușit, cine a reușit? să distorsioneze atât de cumplit realitatea, adevărul încât, indiferent de pregătire?!, atâta omenire să se îndrepte "liber și democratic" către dezastru. Și nu mă refer doar la biata Românie.
    • Like 3
    • @ Zugravu Mircea
      Ion check icon
      România nu este "biata Românie", chiar suntem bine și ni s-a urât cu binele!
      • Like 2


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult