Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Este unu și jumătate noaptea. Încă sunt la Chișinău. În câteva ore pornesc spre România. Și vreau să scriu asta, cât e caldă: Nouă, în România, ni s-a urât cu binele!

Imagine din Chișinău

Foto: Profimedia Images

Este unu și jumătate noaptea. Încă sunt la Chișinău. În câteva ore pornesc spre România. Și vreau să scriu asta, cât e caldă: Nouă, în România, ni s-a urât cu binele!

În seara asta, am stat de vorbă cu un cuplu din Republica Moldova, într-un restaurant. Ea, născută în Moldova, dar cu rădăcini în Rusia — bunicii, nu ea. Are 25 de ani. El, moldovean, 27 de ani. Amândoi vorbesc și română, dar și rusă. Ea mai are uneori nevoie de ajutor cu anumite cuvinte. El are pașaport românesc. Ea nu — încă. Speră ca Moldova să intre în UE sau, de ce nu, să se unească cu România.

Lucrează amândoi în Chișinău. Sunt muncitori, educați, dornici să construiască o viață în libertate. Luptă cu corupția, vor democrație și cred în Europa. Am vorbit mult — despre România, despre Moldova, despre alegeri. La un moment dat, m-au întrebat:

„Cum e posibil ca în România să prindă un curent pro-rus? Rușii nu trebuie crezuți. Niciodată.”

Și susțineau sincer ideea Unirii. Mi-au spus, în timp ce ardeam țigări, că tot ce-și doresc e ca România să fie cu adevărat lângă ei. Să nu îi lase singuri.

La aceeași masă, ceva mai târziu, un alt cuplu — români din țară, 40 și ceva de ani, antreprenori, educați, o duc bine. Și-au turnat peste mine tot setul de conspirații: fani CG, votanți... înțelegeți de-ai cui. Le spun că ceea ce susțin e fals. El, mare fan ChatGPT, începe să verifice. Mă validează. După care zice că tot internetul e manipulat. Că adevărul nu mai e adevăr.

Am rămas fără energie. Când orice dovadă e falsă, orice document e falsificat, orice realitate e răsturnată, ce mai rămâne?

Nu, nu sunt fără educație. Nu sunt naivi. Sunt captivi într-o realitate paralelă, fabricată cu migală de propagandă.

Nu poți să-i scoți de acolo. Nu vor.

Am plecat spre hotel gândindu-mă la nedreptatea asta profundă:

Cei care înțeleg libertatea o așteaptă.

Cei care o au deja o calcă în picioare.

Cuplul din Moldova îmi spunea că speră la Unire.

Cuplul din România îmi spunea că „ar trebui să lăsăm Moldova în plata Domnului”.

Putin a reușit. La noi. Să construiască o lume falsă pentru o parte din poporul român.

Câți sunt? Vom afla în câteva ore.

Dar nu doar Putin e vinovat. Suntem și noi.

Noi, cei care am minimalizat pericolul, care am râs în loc să reacționăm, care am zis „lasă, că nu prinde”.

Dar… mai interesează pe cineva adevărul?

Vom vedea în câteva ore. Când se închid urnele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este o mare dilemă cum a reușit, cine a reușit? să distorsioneze atât de cumplit realitatea, adevărul încât, indiferent de pregătire?!, atâta omenire să se îndrepte "liber și democratic" către dezastru. Și nu mă refer doar la biata Românie.
    • Like 3
    • @ Zugravu Mircea
      Ion check icon
      România nu este "biata Românie", chiar suntem bine și ni s-a urât cu binele!
      • Like 2


Îți recomandăm

CT Popescu-

Dacă drona dovedită a Rusiei, care se ducea în treaba ei, să omoare femei și copii ucraineni, a fost deviată spre femeile și copiii din Galați de o lovitură antiaeriană a armatei Ucrainei, după cum a declarat publicației BBC președintele Dan, fără să aducă vreo dovadă, atunci de ce mai expulzăm consulul rus?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Palatul Copiilor

Nu mai știu cu exactitate câte materii au fost, dar îmi amintesc că am trecut pe la Limba engleză, Limba franceză, Jocuri și Jucării, Literatură, Chimie, Astronomie și Pictură. În total, am petrecut cel puțin 6-7 ani la Palatul Copiilor, cei mai mulți în paralel cu școala, pe care am început-o în 1995.

Citește mai mult

bucatarie - Profimedia

Gătesc de când aveam cincisprezece ani și în ultimii cincisprezece ani, am încercat să-mi rafinez gătitul experimentând cu arome, ingrediente și tradiții culinare până când mi-am dezvoltat treptat un gust al meu, un gust pe care cei dragi îl descriu uneori ca pe o reflecție a personalității mele, aproape ca pe o narațiune subtilă compusă din condimente, ierburi aromatice și, de obicei, o atingere de lămâie ca o margine a clarității.

Citește mai mult