Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Eu am votat deja la aceste alegerile europarlamentare în Marea Britanie. O observație despre „încrederea totală”

alegeri europarlamentare uk

Foto: Guliver Getty Images

Am fost la vot. Pentru Parlamentul European. Într-o zi de joi, pe 23 mai 2019, că așa e în Regatul Unit. În debandadă cu Brexitul, s-au organizat pentru alegeri. Cu campanie electorală și fluturași electorali, trei în cutia poștală și unul primit pe stradă de la un activist timid din partea unui partid ecologic. Nu știe nimeni cât va dura mandatul unui europarlamentar, dar pentru cine a guvernat un imperiu, organizarea unor alegeri e piece of cake. Nu sunt cetățean UK, nici măcar rezident permanent. Dar deoarece figurez cu o cameră închiriată în datele consiliului local, mi-au trimis cu poștă un formular de completat, dacă vreau să votez la alegerile pentru Parlamentul European.

Sunt în Anglia din 2014 și e a doua oară când sunt invitat la vot, prima dată acum 6 luni, la alegerile pentru Parlament. Ceea ce e frumos în povestea asta e că, după ce am completat și trimis înapoi formularul prin poștă (plic autotimbrat), am primit un cartonaș, așa ca o carte poștală, cu numele și adresa mea, data votului și adresa și programul secției de votare. Două străzi mai încolo, o plimbare de 10 minute. Pe la ora 11 am ajuns la secție. Ca la noi, un membru al comisiei mă întâmpină la ușă și îmi arată o masă lungă la care stau așezați patru membri ai comisiei. Unul mă preia, îmi ia cartonașul, caută pe o listă și îmi zice că e mai greu de găsit codul de pe cartonaș pe lista, deoarece nu sunt puse în ordine. Mă găsește, ia un liniar și mă tăie de pe listă. Îmi cere să îi confirm numele. Îl spun pe litere în alfabetul englez, că în românește sună cam nebritanic. 

Dă din cap, mulțumește, și doamna de lângă el îmi întinde un buletin de vot. Mă uit roată să văd vreo cabină de vot, nici vorbă, e un sfert de cabină, căreia îi lipsesc pereții laterali și ușa de intrare. Un perete panou cu o poliță la nivelul buricului pe post de măsuță. Mă uit roată, sunt cu spatele la sală, dar perfect vizibil cum îmi manevrez buletinul de vot. Nimeni nu e curios. Pe poliță e un creion, cu vârful cam tocit, legat cu sfoară că să nu pleci cu „ștampila” acasă. Sfoara cam scurtă, deoarece nu reușesc să duc creionul mai jos de mijlocul buletinului de vot, care e tipărit mai mult pe verticală și trebuie să îl rulez că un papirus. Rulez până ajung la partidul cu care vreau să votez, sfoara e suficientă cât să fac un X în căsuța dorită.

Împăturesc buletinul și îl bag în urna de vot. Asta e democrația britanică. Încredere totală. Britanicii nu au buletine de identitate. Am rămas șocat când am auzit. La noi Evidența Populației e atât de evidență, încât fără buletin ești nimeni. Aici îți poți dovedi identitatea cu permisul de conducere. Dacă ai. Sau cu pașaportul. Dacă ai. În rest, îți confirmi numele. Și votezi.

Îți spui numele, și gata. Radiere și ascuțitoare la comisie și urnă mobilă pe uliță. Dacă un popor are verticalitate, regulile sunt respectate. Dar și verticalitatea se învață. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Si atunci va mai lasa sa mai votati inca o data si maine?
    • Like 2
  • Verticalitatea se invata in sute de ani, ca si gazonul englezesc, caruia i-au trebuit secole de ingrijire ca sa arate cum arata azi. La fel si smechereala de la noi: s-a tot rodat de la fanarioti incoace, ca sa ajunga pe culmile gloriei de acum.
    • Like 2
  • Verticalitatea se invata......think again. Pe cine si cu cine sa inveti verticalitatea in Romania, una dintre cele mai frumoase bucati de pamant binecuvantat de Bunul Dumnezeu cu de toate in contrast flagrant cu o populatie majoritar orgolioasa si mistocara A trebuit sa intram in U.E pentru a beneficia de realitatea fuctionala a unui sens giratoriu, mandri de a fi romani cu intersectii tampite si lipsite de logica elementara. Asa ca Stop, Think Again vorba Bee Gees, si nu uita, once gone, stay that way do not dream red, yellow, blue.
    • Like 1
  • Verticalitatea se invata......think again. Pe cine si cu cine sa inveti verticalitatea in Romania, una dintre cele mai frumoase bucati de pamant binecuvantat de Bunul Dumnezeu cu de toate in contrast flagrant cu o populatie majoritar orgolioasa si mistocara A trebuit sa intram in U.E pentru a beneficia de realitatea fuctionala a unui sens giratoriu, mandri de a fi romani cu intersectii tampite si lipsite de logica elementara. Asa ca Stop, Think Again vorba Bee Gees, si nu uita, once gone, stay that way do not dream red, yellow, blue.
    • Like 1
  • Verticalitatea se invata......think again. Pe cine si cu cine sa inveti verticalitatea in Romania, una dintre cele mai frumoase bucati de pamant binecuvantat de Bunul Dumnezeu cu de toate in contrast flagrant cu o populatie majoritar orgolioasa si mistocara A trebuit sa intram in U.E pentru a beneficia de realitatea fuctionala a unui sens giratoriu, mandri de a fi romani cu intersectii tampite si lipsite de logica elementara. Asa ca Stop, Think Again vorba Bee Gees, si nu uita, once gone, stay that way do not dream red, yellow, blue.
    • Like 1
  • Paul check icon
    Draga autorule, poate ar fi trebuit sa votezi la aceste alegeri europene pentru Romania. Daca nu iti dai seama de ce votul tau ar fi fost important acum pentru Romania, nu ma intereseaza povestile tale imberbe despre ce bine e in Anglia si despre ce bine te simti tu acum ca ai vazut civilizatia cu proprii tai ochi.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult