Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Evanghelia după Sfântâniță. Iisus – adevărul și dreptatea

Hristos a înviat!

Nu se spune: S-aude că a înviat Hristos! sau Hristos ar fi înviat! Afirmația este tare, fără vreun dubiu: Hristos a înviat!

Și atunci, răspunsul, parolă de recunoaștere între creștini, de ce nu este același? De ce la Hristos a înviat! nu se răspunde tot cu Hristos a înviat! ?

Adevărat a înviat! aduce o umbră de îndoială. Căci este răspunsul la o întrebare nepusă: Învierea lui Hristos este adevărată sau este falsă?

Dacă, folosind manipularea, aș vrea să clatin credințe, aș repeta de multe ori: „Adevărat, Hristos a înviat, chiar a înviat, serios, pe bune că a înviat, să nu carecumva să credeți că nu e așa!”. Până la urmă, în capetele unora va încolți, fie și subconștient, buruiana îndoielii: „Domle, a înviat, a înviat, da chiar o fi înviat, sau e numai, așa, o vorbă?”.

Răspunsul repetat ultraafirmativ la o întrebare nerostită sădește răspunsul contrar. Dacă, spre pildă, vedem o bucătărie de bloc în care Virginica pregătește mielul de Paște și auzim o voce care pare să vină de Sus, de la etajul de deasupra: „Virginia e o sfântă!”. Pauză. Apoi, din nou : „Adevărat vă spun, Virginia e o sfântă!”...

Și tot așa. Fără să fi exprimat cineva vreo dubitație cu privire la sfințenia respectivei. După 5-6 repetiții, începe să ni se pară că șorțul Virginichii ar avea puțin mov la un colț...

● Dacă vorbirăm de adevărul hristic, musai să spunem ceva și despre dreptatea lui Iisus Hristos.

Și răspunzând, Iisus le-a vorbit iarăși în parabole, zicând: „Asemănatu-s-a împărăția cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său. Și și-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiți, dar ei n-au vrut să vină. Din nou a trimis alți slujitori, zicând: Spuneți-le celor chemați: Iată, mi-am pregătit ospățul: juncii mei și cele îngrășate s-au înjunghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria sa, iar ceilalți, punând mâna pe slujitori, i-au batjocorit și i-au omorât. Și auzind împăratul acela, s-a mâniat; și trimițându-și oștile, i-au nimicit pe ucigașii aceia, și cetății lor i-au pus foc. Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți dar la răspântiile drumurilor și pe câți îi veți găsi, chemați-i la nuntă. Și ieșind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toți câți i-au găsit, și răi, și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar împăratul, intrând să-și vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă și i-a zis: Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul însă a tăcut. Atunci împăratul a zis către slujitori: Legați-l de picioare și de mâini, luați-l de aici și aruncați-l în întunericul cel mai dinafară! Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Că mulți sunt chemați, dar puțini aleși. (Matei, 22, 1)

Ce ne povățuiește Mântuitorul prin această parabolă a nunții imperiale? Carevasăzică, Maimarele îi invită pe niște supuși la prăznuirea mariajului urmașului său. Aceștia refuză. E dreptul lor, participarea la o nuntă nu poate fi obligatorie, nici măcar când e vorba de fiul împăratului. Pe atunci, în timpurile biblice, nu era ca acum, când 700 de inși s-au bulucit la nunta odraslei împăratului Dragnea ca să dea banul fără să crâcnească. Împăratul povestit de Iisus e prea stăpânit de trufie. Insistă în mod deplasat. Nedrept. Unii, din nou nu îl bagă în seamă, alții îi omoară trimișii. Nedrept. Marele om răspunde cât se poate de necreștinește, trimite armata să-i lichideze pe toți locuitorii acelei cetăți, arzând-o din temelii. Nedrept.

Omul pe care împăratul îl întreabă de ce nu poartă haine de nuntă e luat de pe uliță. Poate venea îmbrăcat de la muncă sau poate era un om sărac lipit, care nu avea decât o haină, așa cum le indica Iisus apostolilor: Să nu aveți nici traistă pe drum, nici încălțăminte, nici toiag, nici două haine. (Matei, 10, 9). N-a cerut să vină la nuntă, a fost luat pe sus. Nu-i răspunde nimic împăratului – poate că Dumnezeu l-a făcut surd și mut din născare. Sau peste măsură de sfios.

Ce vină poartă omul acesta? Subsemnatul nu-i pot găsi vreuna, și totuși, împăratul îl pedepsește aruncându-l să se chinuiască în întunericul iadului. Profund nedrept.

Morala parabolei: Mulți chemați, puțini aleși, ne spune Iisus.

Păi, aleși, cum, Mântuitorule, la întâmplare, sau după hainele de nuntă cele scumpe?

Performanța acestei povestiri hristice constă în faptul că toate acțiunile personajelor sunt fie nedrepte, fie neutre.

Cum să extrag eu din asta dreptate și bunătate creștină, stimați Republicani? Poate mă luminați.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • e-vis check icon
    Revin si eu cu o intrebare... Stiu ca s-ar putea sa nu intereseze pe nimeni, mai ales ca fac 'inca' un comentariu, cand interesul pt aceasta postare a scazut foarte mult. Moto-ul acesta, al blogului dvs, nu a inceput sa va jigneasca inteligenta, a celor care administrati, postati sau cititi? Aniversati cu mandrie 'n' ani de la creare, au schimbat cu ceva, 'mintile', chiar adunate ale contributorilor, nu ale 'unui sigur om', aceasta tara? Nu vi se pare stupid acum? Ce nu exista 'mintea', sau 'omul'? D-l CTP raspundea candva, cand a fost intrebat, 'S-a schimbat ceva, dupa 'revolutie' in aceasta tara?'-'Da, sunt mai multe masini si mai putini oameni!' Poate nu mai exista 'oameni' de loc!
    • Like 0
    • @ e-vis
      Corina check icon
      Trec peste suficiența penibilă pe care o dovediți crezându-vă mai cultivat(ă) decât autorul și îndemnându-l să-l citească pe Shakespeare. Doar din ce știu din cărțile lui mai vechi: încercați Nobelul românesc, Polirom 2002, încheiat cu „Trigrama Shakespeare”.
      • Like 0
  • e-vis check icon
    Inteleg ca implicarea dvs in politica, poate dorinta de a forta romanul sa gandeasca, a adus aceasta intrebare. Celor care va adresati sunt doar o mana de cititori pe acest blog care nu au ceva mai bun de facut, scuze, deci nu scoateti "votantul" roman din intuneric, e inutil ce faceti in fata acestei "dileme" care e a poporulului. Asteptam lumina divina, care e a Invierii, de prea mult timp!

    Parabolele lui Isus se adreseaza inimii si nu mintii. Intrebarile dvs sunt eternele dubii ale carturarilor, dar si ale fariseilor(inima? mintea?). Dumnezeu ne-a inzestrat cu constiinta (pe care doar omul o are, oare de ce?) raspunsurile le gasiti interior, in propria imagine de sine, pe care nu o aveti prea clara, tine de educatie, de nivelul de cultura, de mila... nu doar de inteligenta!
    "Religia fără conștiință morală nu e decât un cult superstițios."{https://ro.wikiquote.org/wiki/Immanuel_Kant}
    Morala dvs e a evreului din "Negutatorul din Venetia" - mare geniu Shakespeare asta, dar trebuie sa-l cititi, nu sa-l vedeti in teatru, e o comoara de filozofie, o bogatie de intelepciune, si culmea! e CRESTIN! In speranta ca v-am ajutat dandu-va idei pt viitoarele dvs "povestiri" SF, va salut cu eternul "Adevarat a inviat!"
    • Like 0
  • Bună ziua!

    Scriu acest răspuns cam tardiv, în raport cu apariția articolului dvs., întrucât sunt sigur că deja aveți un răspuns la întrebarea adresată la final...
    Când aud vorbindu-se de religie, mă gândesc inevitabil la ideologie (n-are importanță care!), la dogmă, la utopie, la crime săvârșite în numele ideilor, la uniformizarea intelectului, la negarea diversității și a alternativei, la stagnare, la „bine” făcut cu forța... și pe măsură ce mintea mă poartă prin acest noian de gânduri, simțurile încep să perceapă prezența opiului! Atunci tresar, îmi dau seama, în funcție de vehemența interlocutorului, că am în fața mea o persoana care refuză realitatea, refuză căutarea adevărului și preferă refugiul într-o lume absconsă.
    Religia, prin natura sa, este plină de frânturi logice, de elemente iraționale, de inconsecvențe, dar are „avantajul” că oferă soluții comode la probleme complexe, aducând adesea speranța miracolului în viețile celor care se află în situații critice, care de cele mai multe ori le alterează rațiunea. Mă întreb dacă nu cumva, din acest punct de vedere, religia, în special cea creștină, nu se aseamănă cu un modus operandi mefistofelic?! În acest fel se poate explica de unde a învățat Mefisto practica acesta, dată fiind biografia sa timpurie a lui...
    Îmi cer scuze pentru lungul prolog!
    Încercând să răspund la întrebarea dvs., cred că morala creștină este, în foarte multe privințe, una a favoritismului, a arbitrarului, a predestinării chiar. De cele mai multe ori criteriile sale transcend posibilitățile omului de înțelegere, ceea ce mă face să mă întreb la rându-mi cum poate fi ea însușită dacă nu este inteligibilă? „Prin credință”, mi-ar răspunde un creștin zelos. Dar acest lucru nu face decât să prelungească nelămurirea și să ne ducă într-un cerc vicios: Cum ajunge un om să creadă? „Pai, respectând morala creștină”, ar continua el, probabil fără să sesizeze paralogismul.
    Dreptatea și bunătatea nu sunt „creștine”, tocmai pentru că sunt universale, iar universalismul lor se explică și prin aceea că face posibilă coabitarea oamenilor de mai multe confesiuni fără ca aceștia să se suprime unii pe alții în numele religiilor de care aparțin. Iată o formă de argument care cred că le place creștinilor!
    Ca atare, dezamăgindu-i pe mulți, dar probabil confirmându-vă o oarecare bănuială, cred că orice demers de a extrage din pildele biblice altceva decât valoarea lor istorică este unul complet inutil.
    P.S. De altfel, încerc să înțeleg de ce v-ați obosit să lansați acest subiect tocmai acum. Să fie oare dorința de a întărâta, așteptând o reacție pe care deja o anticipați, sau doar intenția a lua pulsul societății, în sensul măsurării gradului de aderență a comunității de creștini fervenți la principiile moralei creștine?
    În orice caz, am observat cum oamenii reacționează într-o măsură disproporționată atunci când abordați chestiuni religioase, în raport cu situațiile în care tratați subiecte mai „tehnice”. Încercând să găsesc o explicație pentru această situație, am realizat că subiectele care nu comportă falsificabilitate, în sens popperian, sunt în egală măsură ușor de susținut sau de combătut... În plus, se vor găsi întotdeauna ceea ce literatura de specialitate numește „idioți utili” și persoane credule. Iată deci ingredientele care, amestecate, dau o reacție așa de disproporționată!
    Toate cele bune! (nu neapărat în sens creștin...)
    • Like 0
  • Kermen check icon
    Textul parabolei trădează încă o mare nedreptate, pe care văd că nu o sesizează nimeni. Dacă cei poftiți inițial la nuntă (mântuire) sunt poporul Israel, iar cei adunați de pe drumuri sunt celelalte nații, avem de-a face cu un tratament preferențial. Cu alte cuvinte, Dumnezeu cheamă la nuntă (mântuire) doar poporul ales, și nu odată, ci de mai multe ori, iar cum acesta refuză invitația, Dumnezeu se supără și își îndreaptă în cele din urmă privirile spre celelalte nații. E absurd să îți închipui că Dumnezeu are sau ar fi avut nații preferate, nații de rangul unu și rangul doi. O astfel de scăpare a Noului Testament demonstrează mentalitățile umane, mărunte, care se ascund în spatele textelor scripturii.
    • Like 2
    • @ Kermen
      ... Sau faptul ca dragostea este a celor 2 miri, restul, chiar si imparatul nu prea inteleg ceea ce se intampla ... intr-un fel aceasta parabola, este reversul istoriei, iar morala povestii este faptul ca Dumnezeu la creat pe om, dupa asemanarea sa si din acest punct de vedere, printul ar fi trebuit sa se ocupe de nunta.

      Nu stiu daca diferentele de cultura au importanta cea mai mare, desi are o logica idee de razbunare a lui Dumnezeu pentru nesupunere ...
      • Like 0
  • Bună dimineața! Informațiile transmise prin parabole nu se interpretează literal. De câte ori avem un astfel de text, ne întrebăm ce a vrut sa transmită autorul prin simbolurile respective. Nu este nicio problemă dacă aceste scrieri ne dau bătăi de cap. Disciplina interpretării unor astfel de texte se numește Hermeneutică.
    • Like 2
  • Parabola sau metafora biblica reprezinta cuvantul lui Dumnezeu . Imparatul este Dumnezeu Tatal , fiul este Isus Hristos , cei poftiti la nunta dar au refuzat sa vina sunt evrei , cei chemati de pe campuri de pe ulite sunt popoarele pagane care au devenit crestine de-a lungul secolelor. Cei care au venit la nunta si sunt imbracati bine sunt Sfinti care au murit pentru credinta lor. Omul care a venit la nunta si nu era bine imbracat este omul care are credinta dar nu are fapte bune "Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este" Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov cap 2 vers. 26.
    • Like 1
  • Aceasta parabolă este cuvantul lui dumnezeu împotriva poporului evreu.Imparatul este dumnezeu , fiul este Isus Hristos, musafiri poftiți care nu au vrut să vina sunt evrei , cei care sunt chemați de pe câmpuri de pe ulițe sunt popoarele păgână care de-a lungul secolelor au devenit crestine. Împăratul adica DUMNEZEU TATAL ii primește bine pe cei bine îmbrăcați adica SFINTi care au murit pentru credința lor , omul care nu era bine îmbrăcat este omul cu credința în Dumnezeu dar fără fapte bune "Credința fără fapte este moarta".
    • Like 1
    • @ Catalii Gabriel
      Fiind o pilda a Mantuitorului trebuie sa o interpretam adliteram. Si nu cred ca logica asta ar fi exact raspunsul, mai degraba chiar o razbunare personala pentru nesupunere, fata de imparat si ceea ce reprezinta.
      • Like 0
  • check icon
    Faptul că Isus a murit degeaba, nu a preluat păcatele omenirii și nici nu a făcut-o mai bună măcar o secundă timp de peste 2000 de ani, oamenii ne-schimbându-se deloc din punct de vedere moral în acest interval, nu sesizează nimeni.Ce să mai și spunem despre cât de drepte sau nu erau exemplele hristice odată ce totul a fost gândit sau făcut de oameni, inclusiv scrierea bibliilor, Astfel se vede „influența„ exclusiv umană în toate parabolele biblice(stil clasic de a povesti și a exemplifica a acelor vremuri) în care de la păcate până la verdicte și pedepse se vede doar gândirea și „justețea„ strict umană a acelor timpuri fără nici o urmă de divin, de aici și contradicțiile frecvente vis-a-vis de dreptate.
    • Like 3
  • Mit check icon
    Ce nu am înțeles eu este de ce este atât de greu pentru un cititor să scrie liber ce crede și trebuie să se depărteze atât de mult de un subiect cum este chiar cel propus de autorul articolului. Nu sunt o persoană religioasă și cred...cred în Tot. Când acest Tot zămislește un Fiu-Om care ar trebui să deschidă ochii creaturilor preferate către Adevăr și Dreptate, la mai bine de 2 milenii încă sunt ... care cred că Dumnezeu este un Moș care se bucură când cineva îi ia apărarea sau că e bun că nu omoară pe cei ce vor să afle adevărul din spatele Adevărului. E trist ... să-ți treacă prin cap că un singur fiu poate nu a fost de-ajuns.
    Cred că autorul parabolei a dorit, la fel ca autorul articolului, ca oamenii, în primul rând, să gândească. Cei care gândesc au o șansă pentru a nu se transforma în bolovani. Eu cred că parabola se referă la nunta Fiului lui Dumnezeu (Împăratul) cu această lume. Este de fapt un dar (Calea, Adevărul și Viața) oferit de către divinitate omenirii care ar trebui să îl primească cu sufletul deschis (pregătiți cum se cuvine ptr această “nuntă”). Probabil că bunătate creștină se poate extrage și din faptul că ne mai și avertizează unde ne îndreptăm dacă nu alegem calea potrivită în viață.
    Așadar... să gândim!
    • Like 1
    • @ Mit
      mda, dar miezul e nunta, mirii, dragostea ...
      • Like 0
  • Adevărat a înviat
    • Like 1


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult