Crăciunul fără Cristos. Acesta este trendul. Ce nu a reușit comunismul reușește consumismul :)
Pentru doar 6% Crăciunul și tradiționalele „sărbători de iarnă“ mai au o semnificație religioasă. Este rezultatul unui sondaj Gallup realizat în 57 de țări la începutul lunii decembrie pe un eșantion de 1050 de persone. Nu știu cât este de relevant. Oricum, nu ar fi nevoie de sondaj pentru a vedea această tendință. Este suficient să privim la întâmplare un jurnal de știri în aceste zile. Scenariul se repetă an de an. Aproape peste tot goana după cumpărături, cadouri, îmbuibarea cu alimente și exaltarea crăciunițelor mai mult decât a Crăciunului.
Care este spiritul Crăciunului? Atât de mult ni se vorbește de acest spirit. Cine ne mai spune azi că Crăciunul este despre Cristos?! Este la fel ca acum 2000 de ani. Nici atunci Dumnezeu nu a avut loc în istoria oamenilor și nici la Betleem. S-a născut la periferie, într-o iesle. Așa este și astăzi. „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit“ (Ioan 1,11). Suntem la fel ca pe vremea nașterii lui Isus. Forfota este mare. Avem treburile noastre, să cumpărăm, să mâncăm și să bem, să sărbătorim, să cântăm, să ne vizităm și să ne facem cadouri. Imi place foarte mult o expresie a papei Ioan Paul al II-lea: „Dacă Dumnezeu nu a disprețuit să fie om, atunci trebuie să fie într-adevăr important să fim oameni“. Isus Cristos este cadoul cel mai mare. „Jesus is the reason for the season“. Să fim noi cadoul ceresc pentru cei dragi.
Îmi vin adesea în minte cuvintele lui Constantin Noica din „De Coelo“; mi s-au intipărit în minte în timpul liceului iar cu timpul au coborât în inimă și în viață. Le citez din memorie: „Nu uita că Dumnezeu te-a trimis pe pământ să-l înlocuiești; să dai sensuri, să creezi, să duci începutul său înainte“. Nu mi se pare o uzurpare a lui Dumnezeu, ci o invitație în a lua în serios îndumnezeirea începută în omenire prin întruparea lui Isus Cristos.
Mă opresc aici. Mă grăbesc să intru în biserică pentru celebrarea nașterii lui Cristos în cei care vor veni la Liturghie și la spovadă. Eu însumi am nevoie de amândouă pentru întruparea lui Cristos în mine. Tuturor un Crăciun cu Cristos!
Pentru sănătatea dumneavoastră evitați consumul excesiv de Crăciun fără Cristos.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
sau iubire
cristos, ca sa biserica.
ca sa dogma
Cu adevarat, un craciun cu Hristos!
Sarbatori fericite tuturor.
Doar atâta vreau în zilele astea libere: puțină normalitate.
"În orice om o lume îşi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?
Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.
Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.
În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.
Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."
( fragment Împărat și proletar - Mihai Eminescu )