Am urmărit, ca orice votant de București, dezbaterea candidaților la Primăria Generală a Municipiului București din 23 mai, de la postul de televiziune Antena 3. Dincolo de interesul de a mă informa cum trebuie, m-am uitat și la cât de adevărate sau false sunt declarațiile candidaților din perspectivă factuală.
Impresia globală este că, spre deosebire de alte campanii pentru alegerile locale, dispariția din competiție a primarului din actualul mandat pare a fi adus un pic mai multă consistență în dezbatere – candidații se luptă mai puțin în acuze specifice luptei putere-opoziție. Sunt folosite mai multe date, sunt propuse soluții mai specifice și candidații încearcă să se prindă cu mâța-n sac inclusiv pe ceea ce ține de atribuțiile primarului. Și acesta este un lucru bun. Dar nu suficient.
Dezbaterea a arătat că încă există destul deficiențe în ceea ce ține de atribuțiile primarului. Legea 215/2001 a administrației publice locale ar trebui să fie lectură de căpătâi pentru oricine vrea să intre în administrația locală. Cu toate acestea, iată că asta nu a dus la evitarea unei întregi discuții despre ce poate face și ce nu poate face primarul capitalei. Iată dialogul dintre Gabriela Firea și Nicușor Dan:
Gabriela Firea: Care sunt atribuțiile primarului general în ceea ce privește licitațiile?
Nicușor Dan: Consiliul general este cel care stabilește bugetul, dar primarul este cel care organizează licitațiile.
Gabriela Firea: Un primar dacă organizează de capul lui licitațiile merge în secunda doi la pușcărie. Nu are atribuții primarul general să organizeze licitația. Sub nicio formă(...) Primarul general face un singur lucru: dă o dispoziție prin care se înființează comisia de evaluare a raportului pentru licitații.
Nicușor Dan: Primarul general prin aparatul din subordinea lui organizează licitațiile.
În primul rând, afirmația lui Nicușor Dan privind modalitatea de stabilire a unui buget local este parțial falsă. Potrivit Legii administrației publice locale, primarul ”întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local”. Așadar, nu Consiliul general stabilește bugetul, ci îl aprobă, primarul fiind cel care vine cu un proiect.
Dar și restul discuției, privind atribuțiile primarului în ceea ce privește licitațiile, este la fel de confuză, pentru ambii candidați. Procesul de cheltuire a banilor publici este unul complicat, dar poate fi rezumat destul de simplu: primarul propune un buget -> CGMB îl aprobă -> primarul (prin aparatul propriu, nu de unul singur) aprobă programul anual al achizițiilor publice -> se intră în proces de achiziție publică.
Mai specific, ca să vedem cine și ce face pe achiziții publice, trebuie să precizăm faptul că procesul de achiziție publică nu este limitat, după cum spune doamna Firea, la momentul de organizare a licitației. Procesul este unul complex care ține de planificare, elaborare a documentației de atribuire, derulare a procedurii de atribuire, atribuire, derulare a contractului, finalizare și recepție, evaluare.
Cadrul legal este constituit din legea propriu-zisă a achizițiilor publice (până luni, era OUG 34/2006, de luni este legea 98/2016) și normele de aplicare ale acesteia (până la aprobarea de noi norme, acestea sunt cuprinse în HG 925/2006). Ce zic acestea?
Autoritățile sunt obligate să înființeze un compartiment intern pentru achiziții publice. Autoritățile sunt obligate să întocmească un program anual al achizițiilor publice – acesta, ca și modificările la acesta, se aprobă de conducătorul instituției (primarul în acest caz). Regula este că se face licitație deschisă sau restrânsă. Dacă se aplică altă procedură, compartimentul specializat trebuie să facă o notă justificativă care trebuie de asemenea aprobată de conducătorul instituției. Așadar, afirmația Gabrielei Firea este falsă, iar cea a lui Nicușor Dan parțial falsă – primarul, în calitatea de conducător al instituției, are un rol major în procesul de achiziție publică, chiar dacă un compartiment de specialitate se ocupă de implementarea efectivă, acesta este cel care aprobă finalmente orice achiziție.
Pentru amatorii de legaleză, iată și articolele relevante din legislație:
- În vederea atribuirii contractelor, autoritatea contractantă are obligaţia de a înfiinţa un compartiment intern specializat în domeniul achiziţiilor publice, până la data de 1 ianuarie 2008.” (Art. 304^1 (1) din OUG)
- În aplicarea prezentelor norme, autoritatea contractantă, prin compartimentul intern specializat în atribuirea contractelor de achiziţie publică, organizat conform art. 3041 din ordonanţa de urgenţă, are următoarele atribuţii principale: a) elaborarea şi, după caz, actualizarea, pe baza necesităţilor transmise de celelalte compartimente ale autorităţii contractante, a unui program anual al achiziţiilor publice, ca instrument managerial pe baza căruia se planifică procesul de achiziţie; b) elaborarea sau, după caz, coordonarea activităţii de elaborare a documentaţiei de atribuire sau, în cazul organizării unui concurs de soluţii, a documentaţiei de concurs; c) îndeplinirea obligaţiilor referitoare la publicitate, astfel cum sunt acestea prevăzute de ordonanţa de urgenţă; d) aplicarea şi finalizarea procedurilor de atribuire; e) constituirea şi păstrarea dosarului achiziţiei publice. (Art. 3 (1) din HG)
- (1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili programul anual al achiziţiilor publice; (2) Programul anual al achiziţiilor publice se elaborează într-o primă formă până la sfârşitul ultimului trimestru al anului în curs şi cuprinde totalitatea contractelor/acordurilor-cadru pe care autoritatea contractantă intenţionează să le atribuie/încheie în decursul anului următor; (4) După aprobarea bugetului propriu, autoritatea contractantă are obligaţia de a-şi definitiva programul anual al achiziţiilor publice în funcţie de fondurile aprobate şi de posibilităţile de atragere a altor fonduri; (7) Programul anual al achiziţiilor publice se aprobă de conducătorul autorităţii contractante, conform atribuţiilor legale ce îi revin, cu avizul compartimentului financiar-contabil; (8) Autoritatea contractantă are dreptul de a opera modificări sau completări ulterioare în programul anual al achiziţiilor publice, modificări/completări care se aprobă conform prevederilor alin. (7). (Art. 4 din HG)
- (1) În conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanţelor de încadrare prevăzute de ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante; (2) Compartimentul intern specializat prevăzut la art. 3 alin. (1) are obligaţia de a elabora o notă justificativă în toate situaţiile în care procedura de atribuire propusă pentru a fi aplicată este alta decât una dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă sau, în cazul atribuirii unui contract sectorial, la art. 251 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă; (3) Nota justificativă se aprobă de conducătorul autorităţii contractante, conform atribuţiilor legale ce îi revin, cu avizul compartimentului juridic, şi constituie un înscris esenţial al dosarului achiziţiei publice. (Art 5 din HG)
Pentru mai multe analize privind acuratețea factuală a afirmațiilor candidaților din București, puteți intra pe www.factual.ro
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Poate că Nicușor Dan este un om cu multe calități, dar în mod cert printre acestea nu se află și cea de bun comunicator, ceea ce este esențial nu numai în politică, dar și în spațiul public în general.
În dezbaterea de luni seară, 23 mai 2016, de la Antena 3, Gabriela Firea și staff-ul care i-a pregătit participarea au “șters pe jos” cu candidatul USB și au dominat autoritar emisiunea de la un capăt la altul. Firea a fost convingătoare, informată, spontană, mereu peste așteptări. Echipa ei de susținători a fost construită cu grijă, cu știință, și i-a acordat un sprijin real.
De cealaltă parte, Dan și team-ul său au arătat timorați, naivi, veleitari, bine intenționați dar incapabili să se exprime convingător (cu notabila excepție a lui Liviu Mihaiu). Cu părere de rău, dar indiferent de idealurile juste pe care le ai, de alura morală pe care o revendici ca avantaj competitiv, nu poți emite pretenții să fii tu cel preferat de electorat, dacă tratezi momentele cheie ale dezbaterii ca un amator, cu o asemenea superficialitate revoltătoare.
Cât despre ceilalți doi contracandidați, s-au dovedit cu toții a fi peste nivelul primitiv-revoluționar al lui Nicușor Dan (atitudine sesizată și la Laura Chiriac în emisiunea penibilei Denise Rifai, unde candidata ALDE avea ca obsesie destructurarea mafiei de la Primăria Sectorului 1, dar era “bâtă” pe orice subiect concret despre managementul unui asemenea Moloh instituțional). Daniel Barbu a oferit o mostră de discurs bine articulat, elegant, conciliant, demonstrând că există și intelectuali veritabili, capabili să se exprime elocvent și eficient în politică. Cătălin Predoiu, la rândul său, a transmis permanent senzația inconfortului personal și a poverii candidaturii la Primărie, căutând un alibi pentru o retragere onorabilă din competiție, fie jertfindu-se pe altarul binelui comun al Dreptei, prin sprijinirea directă a candidaturii lui Nicușor Dan, fie, mai subtil, prin justificarea anticipată a unui eșec electoral propriu, prin orientarea votului simpatizanților PNL către candidatul USB, chiar și în situația refuzului explicit al propunerii de către acesta.
În concluzie, degeaba vrea Nicușor Dan, dacă nu poate, fiindcă nu știe. Dacă respecți politica, îi înveți mai întâi regulile. Dacă o disprețuiești, nu te mira că, deși dreptatea este de partea ta, nu ai rezultatele scontate!